Identitate…

Suflet de copil în zbor de fluturi

m-am născut din unduirea apei,
cu suflet plămădit din praf stelar,
şi-în zborul meu spre identitate,
am dat vieţii, tribut, un spirit de icar,
în jocul meu cu viaţa şi cu moartea,
am învăţat să-adun şi flori, şi spini,
din visul meu spre libertate
păstrez în mine o comoară…

un Suflet de Copil.

Din spuza toamnei

când chipul își pune masca de hilar

reavănul mormânt caută culcuș în chemarea lutului primar

stau tolănit pe margine de univers

răzemat dezinvolt într-o undă de vers

adun din toamna căzutelor frunze

(ce stau mărturie trecerii mele prin vremi nedefinite

de spațiu și de timp)

rod și culoare sub formă de nimb

în contul zilelor ce vin și vin și vin

adulmec  miresme de ninsoare cu iz de vin

din  multitudinea de zilele trăznite pline de eres

transform iarna în cânt și vers

în cânt pe ritm de blues jazz și rock

când trupul încearcă un ultim troc

(minune cu iz efemer ce mă face să sper)

cu destinul înrădăcinat în nenoroc

pun hazul în necaz și invers  si iar…invers

și caut în spuza toamnei o unduire de  iernatec vers.

Iubire în alb și negru

când iubirea se transformă în uitare

și gândurile

gândurile vor să zboare

să zboare pe fereastra casei uitate de vreme

privește în alb și negru

privește iubirea ninsă de gând

de gândul ce nu se uită nicicând

fii gândul meu de acum

fii gândul ferestrei deschise în vreme

privește timpul în alb și negru

și lasă iubirea să ningă în noi a tăcere

fii tu gândul cel dintâi

fii tu cea de dincolo de vreme…

cândva…aici

cândva…aici,

Soarele s-a oprit,

izvorând din pământ,

cândva…aici,

Îngerii s-au iubit…

s-au iubit, și apoi au plâns

din lacrimile lor au răsărit stele curgând,

şi timpul s-a oprit în loc,

cufundat în gând,

mai apoi,

stelele s-au transformat în fulgi de nea,

rând pe rând,

iar îngerii în suflete de dor,

în suflete de dor  plângând.

Simfonia Primăverii

cum, încă, Iarna nu-i trecută
si Primăvara-i încă mută,
ea scoate nasul temătoare,
mai cerșește-un drob de soare,
apoi…

apare zâmbitoare
cu miros de liliac,
muguri răsuciti pe-arac,
zumzet dulce de albine,
ciripit de păsărele,
nori de ploaie,
cer cu stele,
soare cald și luminos,
pomi în floare,
chip voios,
susur sfânt de mic izvor…
toate,
toate cântă-n cor
Simfonia Primăverii.

De Ziua Ta

Tu…
ești candela ce ne da viață,
ești surâsul sfânt de înviere,
ești izvorul cald de mângâiere,
ești ogorul ce ne zămislește,
și lumina ce ne ocrotește…
iar tu…
ești câmpul plin cu flori,
ești adierea ce ne da fiori,
ești sursa noastră de plăcere,
și clipa ce ne dă putere,
ești dorul inimii ce niciodată nu piere

toate astea’s pentru tine,
Ființă Sfântă cu nume de Femeie!

by

Referinţă Bibliografică

POP STELU: ZBOR DE FLUTURI (Moment liric)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 8 martie 2015