între răsărit și apus,
în fiecare clipă de dor
ești tu,
beznă a iubirii infinite
în forma adn-eica spulberând
coloana eternității
ești aidoma unui arbore secular
trecut prin durerea anotimpurilor
ce își poartă corola verde
între cer și pământ
ramurile tale sunt întrebări
păsările sunt răspunsuri ce se așează
și îți duc mai departe sufletul
fiecare zbor,
fiecare drum duce către
albia înțelepciunii de sine
în acel loc de care mereu te ferești
și pe care mereu îl ocolești,
în raiul etern al luminii
cu fiecare depărtare te îndrepți
și mai mult către tine,
între naștere și moarte e drumul
spre casă!
Emanoil Sânziana
08.08.2020