Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » SEMNAL EDITORIAL » ”Prefață” la noua apariție editorială a scriitorului Florian Văideianu: ”Sindromul inimii frânte”

”Prefață” la noua apariție editorială a scriitorului Florian Văideianu: ”Sindromul inimii frânte”

 

Recent a văzut lumina tiparului, la Editura PIM din Iași, ultimul roman al scriitorului gorjean Florian Văideianu, pe care am avut onoarea și plăcerea de a-l prefața, scriere pe care doresc să v-o împărtășesc în cele ce urmează.

*

*      *

”A cădea este un accident regretabil și dureros, dar a te ridica este întotdeauna o binecuvântare și o izbăvire, iar inima știe să aleagă întotdeauna calea vieții spre lumină, adevăr și împlinire sufletească. Deci, ascultă-ți și urmează-ți calea!”

Am citit cu mare interes ultimul roman al scriitorului Florian Văideianu, beneficiind de un mare privilegiu din parte autorului și anume acela de a-mi pune la dispoziție frânturi din scrierea sa,  pe parcursul actului său creativ.

Este vorba de romanul ”Sindromul inimii frânte”, cel de-al șaptesprezecelea volum al autorului pentru care merită toată aprecierea și admirația noastră, mai ales luând în considerare faptul că Florian Văideianu s-a apucat de scris cu doar mai puțin de cincisprezece ani în urmă. Așadar putem aprecia faptul că Florian Văideianu este unul din scriitorii prolifici ai ultimilor ani din Gorj.

Volumul lui Florian Văideianu la care ne referim acum, este un roman care se parcurge ușor, cu sufletul la gură, care efectiv odată ce te-ai apucat de el, inima nu-ți dă pace până nu-l parcurgi în integralitatea sa.

Este un roman fluent, cu multe detalii asupra unor situații, fapte, personaje, locuri și împrejurări, detalii care rezultă fie din conversațiile personajelor, fie din desele gânduri sau efectiv din explicațiile pe care personajul principal, Dorin Adam, simte nevoia să le destăinuie în diferite momente ale vieții sale sau cu diferite ocazii prilejuite de interacțiunea umană a acestuia.

În primul rând, putem afirma că romanul este unul autobiografic, al personajului principal Dorin Adam. Autorul, un foarte bun narator, prezintă în cartea sa, evoluția acțiunii de la cel mai scăzut nivel până la punctul său culminant, cu detalii, rațiuni, sentimente și chiar povețe.

Astfel romanul prezintă etapele vieții prin care trece Dorin Adam de la primii ani petrecuți cu bunica, școala, tinerețea, maturitatea și chiar senioritatea acestuia, cu un salt peste timp, care este de înțeles, pentru ca în final să sintetizeze câteva sentimente la cei șaptezeci de ani ai săi.

Copilul Dorin Adam este crescut de bunica sa în spiritul tradiționalist al omului de la țară, locurile acestea  aflându-se pe valea Tismanei sau Sohodolului fie la Godinești, fie la Vânăta. Copilul crește în spiritul unei adevărate educații dată de bunica sa, rămasă de tânără fără șoț, cu toate grijile unei gospodării de țară. Copilul a crescut alături de bunică și a deprins întregul mers al lucrurilor, ajutându-și, de mic bunica.

Prin modul de descriere a acțiunilor și evenimentelor petrecute în sat și la care era prezent, prin cuvintele specifice locului folosite, precum și prin detaliile oferite privind rânduielile, cutumele și descrierea vieții locuitorilor, în principal din satul Vânăta, dar fără a omite satele din jur, Ungureni, Tismana, Celei, Godinești, ș.a., volumul lui Florian Văideianu este și un veritabil roman cu tentă etnografică.

De asemenea prin detalierea modului în care de derulau orele la școala din sat și la Tismana, iar  mai apoi  anii petrecuți în liceul de la Peștișani, prezentarea unor cadre didactice și a felului în care era gândită școala în cele vremuri, prin folosirea, în ciclul primar, inclusive a cojilor de nucă pentru coerciția elevilor, romanul  poate fi considerat și o forte bună sursă de documentare istorică asupra învățământului din această zonă.

Anii de liceu ale tânărului Dorin îi aduc și primul sindrom al inimii sale frânte, despărțirea de buna sa prietenă Marilena, și tot în această etapă a vieții își are originea și cel de-al doilea sindrom.

Pentru autorul acestor rânduri, este ceva aproape ieșit din comun, cum acest copil Dorin Adam, a trăit, a muncit, a crescut, a învățat și a suferit alături de bunica sa până ce aceasta,  bolnavă fiind și simțind că i-a venit sfârșitul, s-a pregătit de una singură, cu hainele cele noi din ”hodaia” bună, ș-a așezat în pat și a așteptat sfârșitul, pe care și l-a dat în brațele nepotului său.

Copilul crește alături de bunica sa și nu alături de părinții săi cauzat de faptul că părinții săi erau ingineri agronomi și lucrau departe de casă în fostele unități agricole, la sediul cărora își aveau inclusiv locuințele.

Această situație descrisă de autor, care se petrecea cu peste o jumătate de secol, mă aduce imediat cu gândul și cu rațiunea la zilele de azi, când mass-media prezintă numeroase cazuri de copii care cresc în România doar  îngrijiți de bunici, în timp ce părinții lor sunt la munci în străinătate, prin Franța, Germania, Italia, Marea Britanie, Belgia, Grecia, și enumerarea poate continua, tot pentru același motiv, acela de a asigura un trai decent pentru familiile lor.  Ce vremuri!

Trecerea la cele veșnice ale bunicii lui Dorin, îi   frânge cu adevărat inima  tânărului Dorin și îi cauzează cel de-al treilea sindrom  al inimii frânte. Dar timpul trece și  cum viața trebuie să meargă înainte, începe să vindece și această rană.

După câțiva ani frumoși petrecuți alături de prietenii săi din sat și din împrejurimi precum și cu colegii de serviciu, Dorin intră în altă etapă a vieții sale,  în urma căsătoriei și nașterii primului copil.

Dar extazul de la fericire la dezastru este foarte scurt. Pe plan profesional Dorin crește, dar în plan familial începe o perioadă dureroasă, agitată și complicată, în urma îmbolnăvirii soției Lena. Urmează ani grei în care Dorin este nevoit să  se ocupe singur de cei doi copii.

Această parte a volumului este una dramatică prin narațiunea prezentării evenimentelor, stărilor de disperare și speranțe continue prin care trece Dorin, viața celor doi copii Loredana și Mihăiță, efortul considerabil sufletesc, dar și material prin care trece Dorin, nopțile nedormite și pline de gânduri dintre cele mai negre. Deși la prima vedere am spune că sunt fapte prezentate într-un roman, cu siguranță ele pot sau poate au fost unele reale și greu de imaginat. De remarcat realismul autorului și puterea sufletească în a trata un asemenea subiect care te copleșește și te emoționează în același timp.

Evident că deciziile erau greu de luat, iar după mai mulți ani este nevoit să se decidă și să reînceapă o nouă viață alături de Lucica, o persoană foarte dinamică și dornică de a avea succes.

Dar, cum întotdeauna este un  …dar, după mai mulți ani petrecuți împreună, ani în care Dorin a făcut tot ceea ce este uman și posibil pentru a o sprijini pe Lucica în a fi alături de ea, a trecut cu vederea anumite lucruri pe care alții nu le-ar fi trecut și acceptat, fără ca autorul să detalieze, dar cu siguranță că sunt în sufletul lui Dorin, bunătatea lui a condus la un divorț inițiat de iubita sa soție și evident la un nou sindrom al inimii frânte.

Subliniez că pentru subsemnatul, acest volum reprezintă o mare surpriză. Pe de o parte prin subiectul tratat, dar mai ales prin faptul că m-am regăsit în multe din locurile și evenimentele prezentate de autor. Apreciez foarte mult limbajul folosit, modul de exprimare și o serie de cuvinte de care mi-am reamintit și eu cu mare plăcere de vremurile în care copil fiind le-am folosit și le-am auzit la conacele de pe valea Motrului, acolo unde m-am născut și am crescut.

De asemenea am recunoscut locuri descrise  de autor pe care le-am văzut, le-am frecventat sau le-am admirat, respective mănăstirea Tismana, călătoria cu mocănița, gara CFF Tismana, Dumbrava Tismanei, Târgu-Jiul, blocurile Turn din Târgu-Jiu, autogara, călătoria cu trenul de la Târgu-Jiu la București și retur, Traseul Novaci-Rânca de acum patruzeci de ani și enumerarea poate continua.

De asemenea citind acest roman mi-am reamintit cu mare plăcere de multe persoane cu care a interacționat Dorin, din punct de vedere profesional, persoane cu care a colaborat și autorul acestor rânduri, pornind de la fostul șef al lui Dorin până la părintele Cornoiu. Am găsit nenumărate similitudini, care efectiv m-au impresionat.

Un roman, din acest punct de vedere, și cu caracter sentimental. Iată că Florian Văideianu este un scriitor cu reale calități narative, care știe să îmbine raționalul cu sentimentalismul, calități care derivă poate și din realele sale abilități de cercetător și documentarist, calitate în care a scris mai multe volume.

Parcurgerea romanului este o desfătare a minții și a sufletului, dar în același timp un roman al inimii îndurerate de atâtea sindromuri prin care a trecut Dorin. Sunt convins că este interesant și o să vă placă.

În final doresc să mai subliniez faptul că scriitorul este unul din membrii activi ai Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ”Al. Doru Șerban”  căruia îi transmitem toate felicitările noastre și succes în viitoarele demersuri scriitoricești.

Victor Troacă

Președinte al Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ”Al. Doru Șerban”

 

Facebooktwitterby feather

Despre TROACĂ Victor

Născut la 28 septembrie 1959, în satul Motru Sec, comuna Călugăreni, actualmente comuna Padeș, județul Gorj. Absolvent al Școlii generale din localitatea natală (1974), al Liceului Economic și de Drept Administrativ din Târgu Jiu (1978) și al Facultății Finanțe-Contabilitate din cadrul Academiei de Studii Economice București (1983). Doctor în științe economice al instituției de învățământ superior absolvite. Lucrează peste 36 de ani în domeniul bancar și este cadru didactic, de-al lungul timpului, la mai multe instituții de învățământ mediu și universitar din Târgu Jiu și București. Autor sau coordonator a peste 25 de cărți de specialitate, cursuri universitare și lucrări aplicative și peste 100 de articole și studii de cercetare științifică publicate în reviste de specialitate sau volumele unor conferințe științifice, în țară și străinătate. Acomodat cu scrisul, se apleacă din ce în ce mai mult asupra unor studii, etnografice, istorice și a literaturii. Este membru fondator al Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ”A. D. Șerban” Târgu Jiu, iar din anul 2011 devine președintele acesteia, calitate în care organizează diverse evenimente specifice, scrie cronici literare și recenzii de carte și se ocupă de promovarea scriitorilor locali, dar nu numai. Din anul 2012 este membru al Societății de Gestiune a Drepturilor de Autor ”OperaScrisă.Ro”. Din anul 2017 începe să publice în revista ”Confluențe literare”. Este inițiator, fondator și director al revistei de literatură, arte și istorie culturală ”Spicon” editată de Asociația Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ”Al. Doru Șerban” din Târgu-Jiu și locuiește în Târgu-Jiu. Opera: 1. ”Târgu Jiu – 600. Repere de ieri și de azi” (colaborator), Editura ”Măiastra” Târgu Jiu, 2006; 2. ”Motru Sec – Studiu istoric și etnografic”, Editura ”Măiastra” Târgu Jiu, 2006; 3. ”Aduceri aminte – după 30 de ani”, Tipog. Darcom Târgu Jiu, 2008, 4. ”La izvorul Motrului – culegere de versuri de ieri și de azi”, Editura ”Măiastra”, Târgu Jiu, 2008; 5. ”Motrișor – cântec de dor”, Editura ”Măiastra” Târgu Jiu, 2010; 6. ”Al. D. Șerban – Viață și destin cultural”, Editura ”Măiastra”, Târgu Jiu, 2010; 7. ”Omagiu aniversar – 65 de ani de la nașterea scriitorului Alexandru Doru Șerban”- coordonator, Editura ”Măiastra”, Târgu Jiu, 2014; 8. ”Conacele motrișorenilor”, Editura ”Măiastra” Târgu Jiu, 2016; 9. ”Conacele motrișorenilor - ebook” Editura Digitală București, 2016; 10. ”Mișcarea rotariană – în județul Gorj”, Editura ”Măiastra”, Târgu Jiu, 2017; 11. ”Anotimpurile copilăriei. Jurnalul anului 1973” – Editura ”Măiastra”, Târgu Jiu, 2018. 12. ”Ion Sanda – profesor, om de cultură și poet gorjean”, în curs de tipărire la Editura ”Măiastra”, Târgu-Jiu, 2021.