Mamă, pregătește-ți casa; în curând mă-ntorc la tine

Și sper, în brațele tale, să găsesc puțină pace.
Sunt atât de obosită, nu mă înțeleg pe mine,
Iar această lume mare, simt că nu are ce-mi face.

Pașii mei sunt grei, ca plumbul; merg ca un robot pe drumuri,
N-am un suflet lângă mine, grija mea nimeni n-o are.
Nu mai vreau alături oameni care plini de ei și fumuri,
Peste sufletul zdrobit, mai toarnă puțină sare.

Pregătește-mi apă caldă, umple cada să-mi ajungă,
Cufundată-n, două clipe, să mă spăl de răutate.
Gândurilor și durerii le dau drumul să se scurgă,
Curățată de păcat, poate-mi ia din greutate.

Îmi voi stinge-n apă dorul ce m-a ars atâta vreme,
Strânge-mă în brațe mamă, cum făceai odinioară.
Parcă m-am grăbit să cresc și- am îmbătrânit devreme…
Cât de bine-ar fi măicuță, de m-ai naște-a doua oară.

Și sperând c-am învățat din greșeli și din iluzii,
Să pot face diferența între oameni răi și buni.
Altă viață îmi fac, mamă, vreau să uit de deziluzii,
Iar de nu voi reuși, vei fi tu să mă răzbuni.

Știu că-n inimă la tine am un loc de bună seamă,
Se întoarce puiul tău, un buchet de flori ți-aduc.
Nu pleca nici până-n piață, să m-aștepți acasă, mamă…
Că-s străină-n lumea asta, nu am unde să mă duc!

Cu drag pentru mama, care mă așteaptă!

by

Referinţă Bibliografică

Pregătește-ți casa, mamă – Florinela Rusu/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 6 august 2019