La început
Iubirea venea spre noi
cu braţele întinse ca un izvor
și un cântec vrăjit îngâna.
Plină de tandreţe în ale ei încercări,
umplea zorii cu flori
dând vesel început zilelor.
Cu o ușoară adiere,
într-un târziu,
Bătu la uşa omului dar nimeni nu o auzi,
nimeni nu îi deschise.
Nu se întristă,
nu regreta nimic
că de n-ar fi fost mare,
nu ar fi fost nimic.
Şi-o spunea convinsă:
Nu am ajuns pe culmi, dar nici n-am fost învinsă.
N-am să mă opresc din cântul meu acum
Ştiu când glăsuiesc,
tot ce-i frumos învie
din cenușă şi scrum.
În cele din urmă intră pe fereastră.
Se ghemui în colţul cel mai întunecat
şi așteptă până când…
Până când cineva a observat-o
Cineva a găsit-o, a luat-o
Și o ținea prizonieră.
-Tu nu iubești, îi zise iubirea.
Tu stăpâneşti!
Tu nu ai nevoie să ai! Vrei doar să se știe că ai.
Îmi voi alege un alt loc unde să cad.
Voi semăna ogorul cu speranţa care,
va face să încolţească nou răsad
din care va creşte iubirea viitoare.
Și o spunea convinsă :
Nu am ajuns pe piscuri!
Dar nici n-am fost învinsă.
Iar minunatul ei picior de plai
era când oază plină de splendoare,
când paradis cu dulce gust
De rai.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..