ROMÂNIA PERDANTĂ

Ne-au spus de la început că ne dau voie

să ne păstrăm pipetele şi degetarele,

dar mai puţin gazul metan, furnalele, vapoarele.

Ne-au spus de la început că ne dau voie

să ne păstrăm obiceiul statului pe vine,

dar fără pământuri şi uzine.

Ne-au spus de la început că putem

să continuăm un rost sub soare,

dar fără păduri, fără aur şi fără sare.

Ne-au spus de la început că sunt alături de noi,

dacă acceptăm ca-n loc de grâul şi porumb,

să cultivăm pubele de gunoi.

Ne-au spus de la început că ne dau voie

să avem o ţară-nfloritoare,

cu prosperitatea dată prin picurătoare.

S-au dat peste cap să ne serbeze acceptul,

punând pe frişca tortului cu-atâtea cutume,

cireaşa unui R în plus în nume.

Şi ne-au mai dat şi-un curcubeu de coviltir

peste ploaia noastră de-ndoieli,

bătând premeditat o toacă-n cer.

MUNŢII SE DAU CU BUCATA 

Munţii se dau cu bucata,

Soarele se dă de-a dura,

Câmpiile se dau în grămăjoare,

Dealurile se dau cu legătura.

Au crescut spăgile-n solul

Slăbiciunii omeneşti,

Ţepele-s până la soare,

De acoperă fereşti.

Gaterele au statui,

Drujbele-s unse cu mir,

Soborul sfinţeşte taina

Marilor despăduriri.

E-uri am primit cu raftul,

Cu raionul, cu tot mall-ul,

Cancerul este la liber,

Căci am dat în schimb petrolul.

Se dă carne varza de Bruxelles,

De mămăliga se cruceşte,

Deşi avem hemoragie,

Garou-i pus pe proteste.

În schimb, trebuie s-avem batistă

Şi unghile tăiate frumos,

Fiindcă suntem controlaţi,

La cuţitul de  la os!

NE PLEACĂ 

Sunt expatriate cohorte de patrii,

Prin capilare şi prin atrii.

Prin salve de tun de comemorare

Şi prin prostia, care nu doare.

Prin nepăsarea, care nu comentează,

Prin filtre care nu filtrează.

Ne pleacă materia cenuşie,

Ne pleacă „Greierele şi furnica” din poezie.

Ne pleacă, fără întors, principalele resurse,

Prin şcolarizări şi prin burse.

Ne pleacă pădurile, adâncurile şi grâul,

Ne pleacă oile şi aurul şi brâul.

Prin conducte, prin vagoane, prin cale, prin cisterne,

Lăsându-ne cu lamentările terne.

Ne pleacă şi serul din seringă şi apa care irigă,

Se pleacă fără de frică, prin tot ce curge şi pică.

Ne pleacă pământul din oraşe şi sate,

Prin proprietari alogeni ai titlurilor de proprietate.

În schimb, se concentrează nemernicia,

Diluându-se-n acelaşi timp omenia.

Bunul simţ a devenit o corvoadă,

La care nimeni nu mai stă la coadă.

Ne pleacă tinerii deştepţi şi copiii,

Ne pleacă şi cei morţi, pe lângă viii.

Se dezhumează şi pleacă-n ţări străine,

Unde şi putrezirea se face mai bine.

––––––

Răzvan DUCAN

Târnăveni, Mureş

20 decembrie 2016

by

Referinţă Bibliografică

Răzvan DUCAN: POEME (1)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 20 decembrie 2016