Recenzie: Dr. Stelian Titus Gomboș – „Prezenţa reală a Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Dumnezeiasca Euharistie sau despre frumuseţea, temeinicia, rostul şi importanţa Sfintei Euharistii”, Editura „Magic Print”, Onești, 2026, 490 pagini


Introducere – argument

Cu toate că există realităţi sfinte care ar putea fi cinstite mult mai bine prin tăcere, prin acea „tăcere roditoare” a Părinţilor filocalici, vremea în care oamenii Bisericii a cam trecut. Pentru a nu se ajunge ca „pietrele” să vorbească, identitatea credinţei ortodoxe şi a creştinismului, în general, pe continentul european are nevoie astăzi, mai mult ca oricând, de un demers apologetic susţinut de către cei îndreptăţiţi să o facă. O astfel de atitudine ar trebui asumată deopotrivă de cler şi de popor, de toţi cei angajaţi, prin viaţa şi activitatea lor, în rodirea şi cultivarea „ogorului Domnului”. Indiferentismul religios, parte a procesului „democratic” al secularizării, riscă să ne pună într-un con de umbră valori ale credinţei străbune, într-un mod mult mai real astăzi, decât în trecut. Tocmai de aceea trebuie redescoperit şi reevaluat rolul fecund şi nu secund al laicatului în Biserică. Cartea teologului, apologetului şi publicistului dreptmăritor creştin Stelian Titus Gomboş se plasează exact pe înţelegerea necesităţii dimensiunii apologetice a laicatului în Biserică. Doctor în Teologie la Sibiu şi Craiova, autorul prezentului volum şi-a adunat, sub titlul generic „Prezenţa reală a Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Dumnezeiasca Euharistie sau despre frumuseţea, temeinicia, rostul şi importanţa Sfintei Euharistii” o serie de studii, capitole și articole cu tematică centrată pe teologia euharistică, dar şi câteva recenzii la cărţi considerate ca fiind relevante în domeniul Teologiei liturgice astăzi. Importanţa unui astfel de demers, care pune în evidenţă a Taina Sfintei Euharistii, într-o vreme cu reale frământări existenţiale, cu crize nu doar economice şi materiale, ci şi spirituale, atât la scară globală, cât şi naţională, este pronunţată şi evidentă!…
Ideea fundamentală, care mi se pare că defineşte efortul de raportare al autorului asupra temei, în studiul întreprins, dincolo de alte aspecte evidente, este aceea de a arăta că, prin Sfânta Euharistie, având în vedere existenţa semenului, cu cât mergi mai mult spre celălalt prin Mântuitorul Iisus Hristos Euharistic, cu atât devii mai autentic tu însuţi, ca fiinţare a creştinului din tine!…
Legătura dintre Dumnezeiasca Euharistie şi comunicarea cu semenii mi se pare esenţială, aspect surprins de autorul studiilor prezente aici, în această carte!…
Înaintea lui Iisus Hristos Euharistic nu te poţi prezenta cu jumătăţi de măsură în modul de a comunica cu ceilalţi, sau raportându-te doar la anumite aspecte din problemele celorlalţi. În elanul unirii cu Iisus Hristos, oamenii trebuie cuprinşi cu toate frământările, grijile dar şi cu bucuriile lor. A nu face aşa, nu poate decât să ne plaseze pe fiecare, cleric, mirean sau laic, descoperiţi de noi înşine la întâlnirea cu Sfânta Euharistie!…
Iată de ce demersul lui Stelian Gomboş este benefic, ne poate ajuta, problematiza, pe fiecare, să ne pregătim şi mai bine pentru întâlnirea cu Trupul şi Sângele Domnului!…
Aşadar, cei care vor avea răbdarea şi zelul parcurgerii conţinutului acestei cărţi, se vor familiariza cu aspecte legate de: dimensiunea euharistică a creaţiei, raportată la problemele ecologiei şi la misiunea Bisericii; la Sfânta Euharistie, ca şi sursă a misiunii Bisericii, temelie a unităţii ei şi fundament al mântuirii omului în Iisus Hristos; asocierea – comuniunea liturgică – premisă a comuniunii popoarelor într-o Europă unită; cu varii abordări contemporane asupra spiritualităţii euharistice astăzi. Nu în cele din urmă, aş sesiza asumarea gândirii teologice a Sfântului Părinte Profesor Dumitru Stăniloae asupra Tainei Euharistiei, în demersul întreprins de către autorul studiilor prezente în acest volum. În acest sens, Stelian Gomboş contribuie, alături de alţi teologi, la evidenţierea faptului că Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae a fost hărăzit cu vocaţia universalităţii în Ortodoxie, devenind el însuşi tradiţie, în cadrul Tradiţiei Bisericii…

Despre bucuria Împărtăşirii şi puterea credinţei

La Cina cea de Taină, momentul instituirii Tainei Euharistiei prin cuvintele Sale şi al primei săvârşiri a ei de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ne-a spus: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu; Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor (Mt XXVI, 26-28). Dacă se ia totodată în considerare următorul verset: ci vă spun vouă, nu voi mai bea din acest rod al viei, până în ziua când îl voi bea cu voi, nou, întru Împărăţia Mea (Mt XXVI, 29), se poate constata cu uşurinţă că, pe de o parte, Euharistia îşi are temeiul în jertfa de pe cruce a Mântuitorului, iar pe de alta, că în ea va fi prezent în toate timpurile viitoare Iisus Hristos cu Trupul şi Sângele Său înviat. Iisus Hristos trăieşte la Cina cea de Taină anticipat şi tainic moartea Sa pe cruce, dar şi moartea tainică de după aceea (Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Stăniloae, „Teologia Dogmatică Ortodoxă”, vol. III, EIBMBOR, Bucureşti, 2003, p. 98).
Prezenţa Mântuitorului Iisus Hristos cu trupul în Euharistie este posibilă datorită unirii strânse dintre Trupul Lui cu Dumnezeu Cuvântul prin Întrupare şi pnevmatizat prin Înviere şi Înălţare, ajuns la unirea culminantă cu dumnezeirea. Fără îndoială, prezenţa Domnului cu Trupul şi Sângele Său în Euharistie şi prefacerea pâinii şi vinului pentru mâncarea Lui constituie pentru teologie o mare taină. În teologia ortodoxă, pâinea şi vinul rămân cu adevărat pâine şi vin, la fel cum devin cu adevărat Trupul viu şi Sângele lui Iisus Hristos prin săvârşirea tainei Euharistiei. Transformarea darurilor în Trupul şi Sângele lui Iisus Hristos se realizează într-un mod divin care transcende noţiunile de timp şi spaţiu aplicabile în lumea noastră căzută şi, prin urmare, nu poate fi înţeleasă sau explicată în termenii filosofici ai acestei lumi (Kenneth Paul Wesche, Saint Ignatius of Antioch: the criterion of orthodoxy and the marks of catholicity, PRO ECCLESIA Vol. III, nr. 1, 1994, p. 96).

Împărtăşirea presupune credinţă şi dragoste

Trebuie subliniat că descrierea tradiţională a Euharistiei că Trupul şi Sângele lui Iisus Hristos nu poate fi considerată o metaforă mistică prin care se sugerează legătura tainică dintre suflet şi forţa divină care se sălăşluieşte în inima omului într-un mod mistic. Natura mistică a Bisericii are în mod tulburător un caracter material: Euharistia este Trupul şi Sângele lui Iisus Hristos într-un mod concret, fizic, nu într-un mod convenţional sau simbolic, ci tangibil şi concret (Kenneth Paul Wesche, op. cit., p. 97).
Împărtăşirea cu Sfânta Euharistie presupune credinţă şi dragoste din partea creştinului, pentru a putea fi înţeleasă tainic, în adâncul sufletului, în realitatea pe care o reprezintă, şi nu ca un ritual magic. Sfântul Ignatie Teoforul sugerează că elementele care unesc Trupul şi Sângele Domnului sunt credinţa şi dragostea: zidiţi-vă din nou în credinţă, care este trupul Domnului, şi în dragoste, care este sângele lui Iisus Hristos (Tralieni 8,1, Colecţia „Părinţi şi Scriitori Bisericeşti”, vol. I, „Scrierile Părinţilor Apostolici”, trad. Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucureşti, 1979, p. 172). Obiectul principal al credinţei şi dragostei creştinului este realitatea Trupului şi Sângelui lui Iisus Hristos şi că în această credinţă creştinul găseşte viaţa: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată (In. VI, 35).
Euharistia nu se poate săvârşi fără mărturisirea credinţei. Dintotdeauna, numai cei botezaţi, deci cei care-L mărturiseau pe Iisus Hristos, s-au putut împărtăşi. Pentru Euharistie este necesară în primul rând unirea prin Cuvânt, prin cunoaştere pentru a înţelege scopul existenţei creştine, urmată apoi de unirea cu Hristosul euharistic în Sfânta Liturghie săvârşită de episcop. Adevăratul sens al Cuvântului nu se lasă înţeles pe deplin decât în context euharistic. Se poate face o paralelă cu episodul de pe drumul spre Emaus, unde cei doi ucenici, Luca şi Cleopa, sunt abătuţi în urma experienţei din Ierusalim. Plini de întrebări fără răspuns şi tristeţe, aproape că nu observă prezenţa străinului de lângă ei, care îi mustră pentru că nu înţeleg Scripturile care vorbeau despre patimile şi jertfa Învăţătorului lor. Cuvântul îi mângâia, le arăta lucruri pe care ei nu le înţelegeau pe deplin, însă nu era suficient pentru a le oferi cunoaşterea adevărată, comuniunea adevărată. Odată ce Mântuitorul Iisus Hristos binecuvântează şi frânge pâinea pe care le-o dă apoi ucenicilor, ochii acestora s-au deschis şi L-au cunoscut. Mântuitorul Iisus Hristos se contopeşte în această scenă cu pâinea euharistică, care le-a dat cunoaşterea adevărată, făcându-i să înţeleagă întreaga semnificaţie a Învierii. Cei doi ucenici au fost cei dintâi care s-au „împărtăşit” cu Cuvântul lui Iisus Hristos şi cu Trupul Lui euharistic, alcătuind o nouă unitate – în esenţă, primul mic nucleu al Bisericii adevărate a lui Iisus Hristos, care nu se realizează pe deplin decât în această contopire, în această unitate adevărată şi de neînlocuit. Sfânta Euharistie este strâns legată de cuvântul Scripturii, căci numai astfel ea poate fi înţeleasă în întregime. Experienţa euharistică pune într-o lumină specială cuvântul Scripturii şi contribuie la descoperirea sensului spiritual, profund al textelor sfinte şi la realizarea unităţii creştinilor.
Dreapta mărturisire este condiţia sine qua non pentru dobândirea numelui de creştin. Afirmaţia este susţinută de desfăşurarea Sfintei Liturghii, la săvârşirea căreia, înainte de împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului, Biserica se roagă pentru unitatea de credinţă prin ectenia: „Să ne iubim unii pe alţii ca într-un gând să mărturisim: Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită”, rugăciune întărită prin rostirea imediată a Simbolului credinţei. Cererile rostite înainte de împărtăşire se încheie cu cea pentru realizarea unităţii de credinţă: „Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh, cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Iisus Hristos Dumnezeu să o dăm”. Trupul înviat şi dătător de viaţă al Domnului este ancora credinţei şi a iubirii lipsite de egoism (John S. Romanides, The Ecclesiology of St. Ignatius of Antioch, International printing company, Atlanta 1956, p. 10).

Fără întruparea reală, mântuirea nu ar fi fost posibilă

Dreapta mărturisire este aceea că Întruparea s-a realizat în mod real, ceea ce conferă realitate Euharistiei. Creştinii sunt chemaţi să se adune cât mai des spre a se împărtăşi, pentru că astfel Îl mărturisesc pe Iisus Hristos ca Dumnezeu şi Om real, Întrupat real, suferind real pe cruce pentru noi, dându-ne astfel posibilitatea Mântuirii. Fără o Întrupare reală, mântuirea devine imposibilă. Realismul sacramental exprimat prin accentuarea prezenţei reale a lui Iisus Hristos în Sfânta Euharistie, nedespărţit de Duhul, este fundamentul Bisericii, în care Iisus Hristos, una cu Tatăl şi cu Sfântul Duh în firea sa divină, îi uneşte pe credincioşi în comuniunea Trupului Său extins în lume, Biserica (William R. Schoedel, Ignatius of Antioch: A commentary on the Letter of Ignatius of Antioch, Fortress Press 1985, p. 21).
Biserica se defineşte în acest context ca o comunitate unde Cuvântul nu este doar proclamat, ci este realmente prezent în Sfânta Euharistie, care cu adevărat este Trupul şi Sângele Domnului; în consecinţă, Biserica este acea comunitate transformată în Biserică prin unirea într-un singur trup cu Iisus Hristos, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Lui, cu adevărat dătătoare de viaţă, în Euharistia Bisericii (Kenneth Paul Wesche, op. cit., p. 100).
Aşadar, importanţa şi semnificaţia Euharistiei sunt fundamentale şi maxime pentru viaţa omului, pentru viaţa lumii, căci ea este unirea cea mai înaltă care se poate realiza între om şi Domnul nostru Iisus Hristos, cu Dumnezeu, în Împărăţia Sa. Dumnezeiasca Împărtăşanie din cadrul Sfintei Liturghii care se săvârşeşte în Biserică pentru credincioşi, ne uneşte cu Hristos şi pe noi unii cu alţii, deoarece toţi credem în Unicul Iisus Hristos – Care este ieri, azi şi în veci Acelaşi şi prin Care ne împărtăşim cu aceleaşi Sfinte Taine. Ea este Taină a Bisericii şi a unităţii Bisericii fiindcă în ea se pecetluieşte unitatea de credinţă încununând Liturghia Cuvântului. Ea susţine creşterea permanentă a creştinilor în Iisus Hristos, în Trupul Său tainic – Biserica – în comuniunea iubirii cu Iisus Hristos şi între ei, Euharistia fiind prin aceasta un sacrament al împăcării, al iubirii şi a unităţii profunde a oamenilor în Iisus Hristos, a mântuirii în El şi prin El, aşa după cum am mai spus în acest studiu. Unitatea creştină trebuie să se răsfrângă asupra lumii întregi, pentru ca să se pregătească în acest chip unitatea eshatologică pe care Sfânta Împărtăşanie o prefigurează, Împărăţia lui Dumnezeu cea veşnică pe care o pregustăm încă din viaţa această terestră şi care nu este o comuniune umană, ci o unitate în Dumnezeu, în plenitudinea adevărului şi în bucuria Împărăţiei (Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Stăniloae, Legătura între Euharistie şi iubirea creştină…, p. 33). – această concepţie ar trebui să asigure ecumenicitatea sau gîndirea şi mişcarea ecumenică Bisericii cea una după cum şi Iisus Hristos – Adevăratul Dumnezeu – doar Unul este!….

Câteva concluzii şi încheierea

Prin urmare, acum în încheierea acestui material, cartea şi lucrarea pe care o prezentăm şi o smnalăm, intitulată Prezenţa reală a Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Dumnezeiasca Euharistie sau despre frumuseţea, temeinicia, rostul şi importanţa Sfintei Euharistii, Editura Magic Print, Onești, 2026, scrisă, recent, de teologul şi publicistul creştin Stelian Titus Gomboş, Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Guvernului României, cunoscut ca talentat şi prolific condeier în publicistica bisericească românească şi nu numai, se înscrie pe linia celor prezentate mai sus. Adică, această colecţie de studii şi articole adunate în cartea de faţă, abordează, cu precădere, aspecte diverse legate de Duhovnicie şi de Taina Euharistiei, care este şi rămâne Taina Tainelor, Taina prin excelenţă în Spiritualitatea ortodoxă.
Cartea aceasta se adresează deopotrivă preoţilor, studenţilor teologi dar şi tuturor acelora care doresc să cunoască mai multe în privinţa Sfintei Euharistii, într-un cuvânt ea se adresează celor care doresc un sincer şi real progres duhovnicesc. Voi încheia aceste rânduri cu un citat luat dintr-un studiu al autorului care mi s-a părut sugestiv: „Euharistia actualizează într-un dinamism convergent, spre plenitudinea existenţei, marile potenţialităţi umane care semnifică şi simbolizează ceea ce trebuie să devină lumea adică o dăruire şi un imn de laudă adus, neîncetat, Creatorului; o comuniune universală în Trupul Domnului Iisus Hristos, o împărăţie a dreptăţii, a iubirii şi a păcii în Duhul Sfânt, pentru unitatea şi mântuirea tuturor în Iisus Hristos Domnul şi prin Iisus Hristos, ajungând, astfel, la desăvârşirea noastră cu ajutorul Sfintei Euharistii căreia îi descoperim, în acest fel, valoarea ei duhovnicească de nepreţuit”. Totodată, acum în încheiere, mai reţinem faptul că volumul de faţă se află deja la vânzare şi poate fi cumpărat de la diferite magazine şi librării de profil.


Pr. Prof. Univ. Dr. Gheorghe Remete

by

Referinţă Bibliografică

Recenzie: Dr. Stelian Titus Gomboș – „Prezenţa reală a Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Dumnezeiasca Euharistie sau despre frumuseţea, temeinicia, rostul şi importanţa Sfintei Euharistii”, Editura „Magic Print”, Onești, 2026, 490 pagini/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 25 mai 2026