Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » Recenzie – George Remete, Leacuri contra evlaviei, Editura “Paideia”, Bucureşti, 2018, 296 pagini…

Recenzie – George Remete, Leacuri contra evlaviei, Editura “Paideia”, Bucureşti, 2018, 296 pagini…

Recenzie – George Remete, Leacuri contra evlaviei,
Editura “Paideia”, Bucureşti, 2018, 296 pagini…

Se spune că talentul, fie el artistic, literar, oratoric, dar nu numai, se împlineşte în, şi întrece doar de “harul iubirii, dragostei, milei, bunătăţii şi căldurii omeneşti de nestins”. Însă, zicem noi, şi de curaşul şi asumarea spontaneităţii, sincerităţii, libertăţii, responsabile, de exprimare, de dovedirea abisurilor judecăţii, urate şi murdare, duhninde, ale atâtor decidenţi şi pretinşi eminenţi ai credinţei, cea din “vitraliile” şi limba(jul) căutării greşite, iresponsabile, şi, cu asupra de măsură, din cel al superbiei. Şi, pentru că am cerut, la un moment dat, illo tempore, “învaţă calea, rosteşte încă nerostitul, scrie încă nescrisul; dezleagă şi împărtăşeşte taina, care este mai mult decât “umbra memoriei” şi subtitlul unor gânduri, semănând a destin care se împarte între rugăciune şi melancolie; adaugă ştiinţei adevărul, acurateţea şi sobrietatea limbii vorbite odată de Dumnezeu şi mai lasă altfel de replici, spre a se opri naufragiul adevărului”, ei bine, de atunci, el, care înţelege mai bine decât noi, marile semnificaţii, tot (mai) scrie.
Cu alte cuvinte, calea livrescă (unică) şi scriitoricească a Părintelui Profesor George Remete s-a aureolat, întâi de toate, printr-o “curiozitate culturală insaţiabilă” care a dus la o “structură spirituală caleidoscopică” şi, apoi, prin neîncetata, necontenita şi continua “reconstrucţie” intelectuală şi teologică, ajungând la nivelul de la care poate emite sau decretal; tocmai pentru că a dobândit sau căpătat convingerea şi certitudinea că teologia este ştiinţa – capodoperă a cunoaşterii şi a devenirii ori salvării în interiorul culturii. Acest fapt şi pentru că, în timp ce teologia este, deseori, ţinta insolenţei, indolenţei şi ignoranţei, din chiar pricina excesului de claritate sau limpezime, fidelitate şi adevăr, in actu, filosofia poate fi suspectată, ciclic, de precaritatea şi preaversatilitatea conştiinţei directorilor, diortositorilor, tălmăcitorilor, reformatorilor şi intruşilor ei.
Altfel spus, teologia are bază, fundament şi temelie, fiind calea prin care intri în viaţa, câtă vreme filosofia se statuează în incert, conducând mai mereu într-un teren sau tărâm hibrid, cu ascendenţă greu definibilă şi previzibilă…
Evlavia (altfel spus, noima care face sufletul să vibreze, dându-I o tensiune şi un/o calm/linişte, tainice sau misterioase), componentă suverană a credinţei, născând în dinamica ei “certe celebrităţi”, este minunat şi atât de atent tratată, încât este, alături de evlavia paterical – filocalică şi patristic – duhovnicească compendiul, canonul, pravila, rânduiala, norma, regula, ştiinţa ordonării actului modestiei, discreţiei şi smereniei, dintre cele mai pertinente, în stare ori capabile să salveze, de derizoriu şi starea în care drumul firii credinţei devine unul contaminat de exhibitionism şi (de) abandonarea impardonabilă a dimensiunii ei mirabile de adânc şi (de) profund, în care se oglindeşte numai chipul şi lucrarea dumnezeiască; şi iată, de aiuristica, manifestă, făţişă ori patologică, a atâtor (i)raţiuni, emoţionale ori sentimentale (a acelor “nesimţiri şi caraghioslâcuri stupide, care transformă slăbiciunea şi ignoranţa, chiar şi aroganţa şi esresul în principiu”).
Suntem, prin urmare, întru totul de accord, cu magistrul – autor, decretând, şi noi cu deferenţă şi subscriem, pe lângă conceptul teologic, la graţia, delicateţea, nobleţea, rafinamentul, eleganţa, sfiala, condescendenţa, solemnitatea, înţelepciunea şi bunul simţ al evlaviei, ca stare şi înălţare metanoică (adică calea regală, imperial, a oricărei deveniri, mentenanţe şi “retrageri” creştine.
Fiind, prin excelenţă, apologetul implicării personale, Părintele Profesor George Remete elaborează un veritabil testimoniu care bate în “cuiele” învăţăturii de credinţă pe “omul – releu”, prin care credinţa se primeşte, înmagazinează sau asimilează (atât cât trebuie pentru ca duhul să nu se ră(tă)cească şi lumina să nu se stingă) şi transmite.
În altă ordine de idei, cartea Părintelui Profesor George Remete poate fi desemnată, fără să exagerăm, ca fiind o altfel de lucrare, puţin inedită, neobişnuită faţă de celelalte apariţii sau publicaţii semnate de Părintele Profesor.
Aceasta nu este o carte cu “mii” de note de subsol şi cu “sute” de autori în lista bibliografică, ci este, mai degrabă, o carte de eseuri, o carte de care, dacă (mai) pui mâna să o citeşti, te ataşezi, “te îndrăgosteşti” de ea la prima vedere.
Puterea, capacitatea de sinteză, claritatea, limpezimea şi acurateţea mesajului precum şi jovialitatea cuvintelor din această lucrare, stimulează, impulsionează pe cititor să ajungă, nu atât la raţiunea sau “mintea” mesajului, cât la “inima” acestuia.
Constatăm, observăm faptul că structura sau cuprinsul volomului este determinată de existenţă celor trei capitole sau părţi: Minora, Moralia şi Theologica.
Aşadar, cartea de faţă porneşte lin, uşor şi creşte în intensitate, ajungând spre punctul culminant sau vârful aisberg-ului.
Abordarea folosită de autor este una inedită, original şi nemaiîntâlnită, care prezintă, cu vivacitate şi naturaleţe, mesaje atât filozofice cât şi teologice, reuşind, totodată, să contextualizeze şi să adapteze cuvântul la cerinţele actuale ale societăţii în care trăim.
În concepţia ori viziunea Părintelui Profesor George Remete, sensul vieţii nu înseamnă putere, onoruriri, ranguri sau gratificaţii, care, chiar dacă sunt plăcute pentru majoritatea oamenilor, ele îşi pierd sensul într-un singur punct şi, anume, în faţa morţii: “Maximul împlinirii omului este moartea; să-ţi găseşti moartea ta, să faci din moarte suprema putere şi demnitate. Scopul şi reuşita vieţii este moartea, adică o viaţă autentică este pregătită morţii. Este de crezut că numai o viaţa autentic lucrată poate culmina într-o moarte nobilă sau autentică. În orice caz, dacă mormântul tău nu va fi mai grăitor şi mai puternic decât viaţa ta, atunci viaţa ta nu a fost autentică. De fapt, mormântul tău este autentic dacă arată învierea: nimic mai viu şi mai transfigurat decât un mormânt autentic.” (“Moartea mea” – p. 61).
În a doua parte a lucrării, intitulată Moralia, Părintele Profesor George Remete ne pofteşte, ne invită, pe de-o parte, la aprofundarea unor teme care defines Noţiunea de moralitate, iar, pe de altă parte, la o dezvoltare serioasă, asumată şi pertinentă a acestora.
În cele ce urmează, voi menţiona un pasaj ori fragment lămuritor, în acest sens: “Se pare că adâncul ticăloşiei, al mizeriei umane şi al răului, nu este răutatea pe faţă sau mizeria dezgolită, ci amestecul cu aparenţa bună, sau porcul întors la voma sa: cunoscătorul care, având cunoştinţa binelui, face răul cu perversiune, amestecând răul cu binele, încât nici el nu mai ştie ce este bun şi ce este rău. Amestecul grotesc şi abject de bine şi rău, căruia nu-i mai poate da nimeni de cap, este culmea răului. Autentic în amândouă şi, cu adevăr, fals, în amândouă! De multe ori ne mirăm cum este posibil ca urâciunea pustiirii să ajungă tocmai în locul cel sfânt, ne mirăm cum ticăloşia, diabolical, răul şi negaţia, pot să atenteze frontal, radical şi fiinţial, la fiinţa, bine, adevăr şi puritate absolută. Tocmai acesta e secretul, punctul pe i sau importanţa acestei sintagme: urâciunea pustiirii nu este urâciune adevărată dacă nu ajunge chiar în locul cel sfânt! Ea nu este cu adevărat urâciune şi nu-şi merită numele decât dacă ajunge la acea măsură, dacă înfruntă totul, dacă se opune pe faţă, dacă sfidează binele, puritatea, fiinţa şi Absolutul!” (“Adâncul Răului” – p. 88-89).
A treia, adică ultima parte a cărţii, intitulată Theologica, demosnstrează faptul că omul are şansa şi posibilitatea redobândirii raiului, edenului, pradisului pierdut. Această parte a lucrării de faţă are meritul extraordinar de a ne prezenta un discurs asemenea unui labirint, care este decriptat de către autor prin interpretarea pertinentă, argumentată şi adecvată, a mântuirii cuvintelor şi a ideilor pe care Părintele George Remete le aşează în această carte.
Referindu-se la omul fără Dumnezeu, autorul vorbeşte despre ispita fiinţei şi a nefiinţei: “Omul fără Dumnezeu este un neant care-şi gândeşte propria nefiinţă. Sfântul Siluan Athonitul zice că omul fără Dumnezeu este pământ şi păcat. Numai prin Dumnezeru gândeşte şi ajunge omul fiinţa: Întru Lumina Ta vom vedea lumină! Numai nimicul din om vorbeşte despre nefiinţă şi numai plinul din el vorbeşte despre plinătate. Iar dacă începe să creadă în nimic şi nefiinţă, atunci a început să intre în el nefiinţa şi nimicul, a început să se golească. Nu vorbeşti despre bine şi frumos dacă nu există în tine bunătate şi frumuseţe, nu vorbeşti despre rău şi urât dacă nu sunt şi în tine. Ceea ce cultivi, aceea eşti!” (p. 209).
Deşi această carte sau lucrare este una polemică, cu toate acestea (ne) înfăţişează lucruri pe care nu le putem contesta, sunt (am putea spunje), fără să fim pleonastici în exprimare, nişte adevăruri adevărate, veridice şi autentice.
Şi, în acest sesns, vom încerca să surprindem tema revelaţiei şi a copilului, pe care autorul o prezintă într-un mod cu totul special sau aparte: “Copiii sunt ochii lui Dumnezeu iar mamele lor sunt inima lui Dumnezeu pe pământ. Copiii sunt ochii lui Dumnezeu, în două sensuri: (1) În sensul că, prin ei, Îl putem vedea pe Dumnezeu, şi, totodată, (2) în sensul că, prin el ei, vedem privirea lui Dumnezeu, observând faptul că suntem văzuţi de Dunmnezeu.
În acest al doilea fel, ochii copiilor nu sunt angelici ori serafici, ci sunt neînduraţii ochii de gheaţă. Putem înţelege această calitate dumnezeiască a ochilor copiilor dacă înţelegem că orice condamnare umană poate fi recuzată; în schimb, dacă te-a condamnat un copil, eşti perdut. La condamnarea ochilor copilului nu mai există recurs. Ei sunt ochii lui Dumnezeu nu în sensul că, în ochii copiilor, noi vedem cum Dumnezeu ne vede, că, prin ea noi prindem privirea lui Dumnezeu care ne priveşte. După aceea vine şi simţirea că noi putem să-l privim pe Dumnezeu. Chiar şi numai aşa, şi nu-L poţi Evita pe Dumnezeu!” (“Copilul” – p. 222-223).
În altă ordine de idei, acest volum menţionează câteva pagini despre regretabila adoptare a falsei evlavii, care este o formă denaturată şi ipocrită ori făţarnică a credinţei, care nu mai ipostaziază fondul problemei, respective credinţa veritabilă şi autentică, Prototipul, ci adoptă un mod sentimental şi petist evlavios: “Ce-L întristează mai tare pe Dumnezeu: nesimţirea celor ce nu vor să ştie de El sau şantajul sentimental al celor care, imediat ce sunt atinşi de o suferinţă, se convertesc rapid la credinţă? Credinţa este precum viaţa: nu dulce ci, adevărată, reală şi bună.
Iar evlavia este materializarea sau maneaua credinţei, după cum turneele teologice sunt maneaua teologiei” (p. 249).
Sfinţii Părinţi, când vorbesc despre evlavie, se referă la credinţă, la cunoaşterea lui Dumnezeu.
Părintele Profesor George Remete nu atacă, în cadrul lucrării sale, acea evlavie sănătoasă şi chiar indispensabilă vieţii (spirituale) omului, ci condamnă formele denaturate, deteriorate, degradate şi falsificate ale evlaviei.
Prin falsificarea evlaviei, autorul subliniază fundamentalismul bolnăvicios în diferitele sale ipostaze, fiind în asentimentul viziunii teologului “Jaroslav Pelikan, care are o celebră frază sau afirmaţie, în acest sens: “Tradiţia este credinţa vie a celor morţi, iar tradiţionalismul este credinţa moartă a celor vii!”
În concluzie, expunerea credinţei, contestarea, specularea, răstălmăcirea, deturnarea, denaturarea ei versus reiterarea nostalgică, nevoia şi visul unei epifanii/teofanii şi ulterioare anastasii, tocmai spre a o scăpa de formularistica aplatizării şi (de) reducţionismul afectiv – sentimental şi mental, îl determină pe vrednicul autor, să adordeze, să elaboreze şi să ordoneze sui generis implicarea, vitalitatea, vigoarea, realitatea, probitatea, irepresibilitatea, generozitatea, înrădăcinarea, intimitatea, taina, misterul şi paradoxul credinţei, ca imagine divină în facerea şi refacerea istoriei”. Şi a sublinia, ferm şi apăsat, că doar credinţa (numai credinţa în Dumnezeu iar nu credinţele) este aceea care dirijează toată energia (resursa vitală), spre eliberarea persoanei de limitele şi ecartul univesrului fizic; credinţa fiind, deci, “înţelegerea şi trăirea, adică, deplinătatea adevărului şi a vieţii”.
Iar credinciosul fiind inspirat şi proniat, călăuzit sau îndrumat la înţelegere, prudenţă ori precauţie, tocmai spre a (se) evita (lucru de care nu se dezic ateismul şi alte credinţe) “Judecăţile de valoare scrâşnite şi (s)forţarea limitelor fantasticului; şi a trăi sau a înţelege, cu calm, echilibru, luciditate, discernământ şi atâta luare aminte, cântecul de izbândă, victorie, biruinţă şi (de) slavă şi “cine/ce suntem” din întâlnirea genuine şi providenţială cu universal de forme şi aspiraţii ale unei minunate schimbări, taborice, la faţă.
Altiminteri, în încheiere, vom sublinia faptul că, volumul ori cartea Părintelui Profesor George Remete reprezintă, ca şi celelelalte lucrări ale sale, pentru cultura teologică românească, atât un catalizator de stare meditative, cât şi un support veritabil pentru consolidarea, întărirea în credinţă şi sporirea, progresul ori creşterea în virtute!…
Această carte, să ştiţi, nu vă smintiţi, căci, ştim de Sfinţii Părinţi ai Bisericii că, doar smintiţii se smintesc, cartea de faţă constituie, de fapt şi, în fapt, o vrednică lucrare de dezminţire şi desmintire a omului contemporană!…
Incă odată, adresez sincere felicitări, alese aprecieri şi urări de multe împliniri şi deosebite succese, în continuare, harnicului şi vrednicului teolog – Pr. Prof. Univ. Dr. George Remete!…

Dr. Stelian Gomboş

https://steliangombos.wordpress.com/

Facebooktwitterby feather

Despre Stelian GOMBOS

CURRICULUM VITAE GOMBOŞ STELIAN TITUS Date Naţionalitatea: română personale: Data naşterii: 8 iulie anul 1977 Locul naşterii: Oradea – Bihor Obiective: Să îmi folosesc pregătirea acumulată în timpul studiilor şi să acumulez experienţă, răspunzând provocărilor pozitive Studii: 1992 –1996 - Liceul Teoretic „Lucian Blaga” Oradea 1996 - 2000 - Facultatea de Teologie Ortodoxă – Universitatea Oradea 2000 - 2001 - Masterat Facultatea de Teologie Ortodoxă – Universitatea Oradea 2003 - 2006 – Doctorand la Facultatea de Teologie Ortodoxă – Universitatea „Aristotel” din Thessalonic – Grecia 2008 – 2012 – Doctorand la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. 2012 – 2013 – Doctorand, prin transfer, la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Craiova. 2006 - Institutul Naţional de Administraţie (INA) – „Managementul Informaţiilor în instituţiile publice” 2007 - Institutul Naţional de Administraţie (INA) – „Comunicarea intra şi inter instituţională în entităţile publice” 2008 – Institutul Naţional de Administraţie (INA) – „Transparenţa decizională şi liberul acces la informaţiile de interes public” 2008 – Universitatea Naţională de Apărare (UNAP) „Carol I” Bucureşti – Colegiul Naţional de Apărare (CNAP) – Curs post-universitar de „Introducere în securitatea naţională” 2008 – Ministerul Afacerilor Externe – Institutul Diplomatic Român (IDR) – Curs post-universitar despre „România - relaţiile internaţionale şi integrarea ei în Uniunea Europeană”. 2009 - Universitatea Naţională de Apărare (UNAP) „Carol I” Bucureşti – Facultatea de Comandă şi Stat Major – Masterat despre „Securitatea şi Apărarea Naţională”. 2010 – Şcoala Naţionala de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) – Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice (FCRP) – Masterat despre „Comunicare şi relaţii publice”. 2011 – Cursul european „Utilizarea calculatorului în şapte module – ECDL complet” – Bucureşti. 2013 – Cursul „Teorie şi practică diplomatică” la Şcoala Paleologu de „Studii umaniste şi diplomatice”. 2013 – Doctor in Teologie al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii Craiova. 2014 – Cursul „Retorica adaptată la context” la Şcoala Paleologu de „Studii umaniste şi diplomatice”. 2017 – 2021 – Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Nicolae Titulescu” din Bucureşti. 2021 – 2022 - Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Nicolae Titulescu” din Bucureşti – Cursuri de Master în domeniul „Carieră Judiciară”. Activitatea profesională: 2000 – 2003 - Profesor de religie la Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din Oradea 2002-2003 – Preparator la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii Oradea 2005 – până în prezent – Consilier (superior) la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Guvernului României din Bucureşti. 2014 – 2018 - Epitrop – consilier la Biserica parohială „Sf. Ier. Nicolae şi Sf. Cuv. Antonie cel Mare” din cartierul bucureştean Titan. 2014 – decorat, de către Patriarhia Română, personal de către Părintele Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, la Reşedinţa Patriarhală din Bucureşti, cu ordinul comemorativ “Sfinţii Martiri Brâncoveni” şi conferit cu medalia jubiliară, închinată “Sfinţilor Martiri Brâncoveni”. 2017 – până în prezent – Membru în cadrul Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR). 2017 – până în prezent – Membru al Asociaţiei Creştine “Lăcaşuri Ortodoxe” din România. 2017 – până în prezent – Membru al Fundaţiei Creştine “Arsenie Boca” din România. 2019 – până în prezent – Vicepreşedinte – Aria sector 4 şi Primvicepreşedinte – Aria Bucureşti în cadrul Ascociaţei Civilizaţia Ortodoxă din România (ASCIOR). 2017 – până în prezent – Membru în Departamentul Centrului de Cercetări Teologice, Interculturale şi Ecumenice “Sf. Ioan Casian”din cadrul Universităţii “Ovidiu” din Constanţa. 2019 - Decorat, de Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, personal de către PS Părinte Episcop Iustin, cu ordinul comemorativ şi medalia jubiliară "Iustinian Arhiepiscopul". 2022 – până în prezent – Vicepreşedinte al Asociaţiei – Societăţii Cultural Patriotice „Avram Iancu” din România – Filiala „Avram Iancu” Bucureşti. Limbi străine: Engleză - mediu Franceză - mediu Greacă - avansat Profil personal: Persoană receptivă, dinamică, spirit de echipă, abilitate în comunicare şi negociere Permis de conducere-categoria B Cunoştinţe PC-Microsoft Office Hobby – uri: Literatura, excursiile, muzica, sportul Activitatea publicistică: În revistele: „Studii Teologice”, „Orizonturi Teologice”, „Revista Teologică”, „Glasul Bisericii”, „Ortodoxia”, „Lumina”, „Tabor”, „Altarul Banatului”, „Mitropolia Olteniei”, „Altarul Reîntregirii”, „Telegraful Român”, „Teologia”, „Legea Românească”, „Lumea Credinţei”, „Renaşterea”, „Buna Vestire”, „Porunca iubirii”, „Rost”, „Credinţa Străbună”, „Vatra Veche”, „Armonii Culturale”, „Lumină Lină”, „Constelaţii Diamantine”, „Semne”, „Moldova Literară”, „Epifania”, „Învierea”, „Didahia”, „Apostolia”, „Argeşul Ortodox”, „Ortodoxia Maramureşeană”, „Grai Românesc”, „Biserica Ortodoxă”, „Geopolitica”, „Familia Ortodoxă” şi „Familia Română”. Mai 2008 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Smerită încercare întru desăvârşirea începutului” – la Editura „Agnos” din municipiul Sibiu. Octombrie 2008 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Smerite încercări şi începuturi” – la Editura „Agnos” din municipiul Sibiu. Noiembrie 2008 – mi-a apărut cartea cu titlul: „De la începuturi la profunzimi” - la Editura „Agnos” din municipiul Sibiu. Iulie 2009 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Despre Biserică şi Stat între curs şi discurs” – la Editura „Top Form” din municipiul Bucureşti. Octombrie 2010 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Euharistia – calea către Iisus Hristos, Dumnezeu” – la Editura „Agnos” din municipul Sibiu. Octombrie 2010 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Vorbire şi convorbire cu oameni aleşi” – la Editura „Top Form” din municipul Bucureşti. Aprilie 2011 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Dumnezeiasca Euharistie – centrul vieţii liturgice şi duhovniceşti a creştinului” – la Editura „Emia” din municipiul Deva, judeţul Hunedoara. Decembrie 2011 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Din cuvântul înţeleptului – la ceas de sfat şi sfătuire...” – la Editura „Bunavestire” din municipiul Beiuş, judeţul Bihor. Septembrie 2012 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Armonii culturale şi spirituale contemporane”, la Editura „Armonii Culturale” din municipiul Adjud, judeţul Vrancea. Septembrie 2012 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Armonii sacre în lumea contemporană”, la Editura „Armonii Culturale” din municipiul Adjud, judeţul Vrancea. Octombrie 2012 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Oameni şi cuvinte. Portrete şi descrieri”, la Editura „Top Form” din municipiul Bucureşti. Aprilie 2013 – a apărut cartea cu titlul: „Omul subiect actual al dragostei lui Dumnezeu” – volum omagial, închinat Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae; autori: Stelian Gomboş şi Cristian Şerban, la Editura „Cristimpuri” din municipiul Ploieşti, judeţul Prahova. Mai 2013 – mi-a apărut cartea cu titlul: „O remarcabilă personalitate a vieţii bisericeşti şi naţionale – Episcopul Dr. Nicolae Popoviciu al Oradiei”, la Editura „România în Lume” din Bucureşti. Iunie 2013 – mi-a apărut cartea cu titlul: „De vrei să te mântuieşti cu întrebarea să călătoreşti...”, la Editura „Bunavestire” din municipiul Beiuş, judeţul Bihor. Septembrie 2013 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Frânturi de învăţături şi cunoştinţe: culegere de eseuri, meditaţii şi reflecţii asupra unor teme, subiecte şi cărţi”, la Editura „Aureo” din municipiul Oradea, judeţul Bihor. Iunie 2014 – mi-a apărut cartea (lucrarea de doctorat) cu titlul: „Sfânta Euharistie – Taina Nemuririi. Rolul ei în creşterea duhovnicească a credincioşilor”, la Editura „Mitropolia Olteniei” din municipiul Craiova, judeţul Dolj. Septembrie 2014 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Câteva spicuiri, sugestii şi recomandări…”, la Editura „România în Lume” din Bucureşti. Mai 2015 – mi-a apărut cartea cu titlul: „Minunat este Domnul Dumnezeu în tot lucrul mâinilor Sale - Culegere de articole, eseuri şi studii teologice", la Editura “Magic Print” din municipiul Oneşti, judeţul Bacău. Octombrie 2015 - mi-a apărut cartea cu titlul: „Împărtăşiri spirituale…”, Colecţia „Scrisul de azi”, Editura „Singur” din municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa. Martie 2016 - mi-a apărut, cea de-a douăzecea carte, cu titlul: „Smerite şi sincere împărtăşiri”, la Editura “Magic Print” din municipiul Oneşti, judeţul Bacău. Noiembrie 2016 – cartea cu titlul: "Câteva sincere mărturisiri şi smerite împărtăşiri din rodul îmbelşugat şi tezaurul binecuvântat al Cuvântului - Culegere de articole, eseuri, studii, interviuri şi recenzii", Editura “Naţiunea”, Bucureşti. August 2017 – mi-a apărut cartea cu titlul: “Despre Spritualitatea Răsăriteană Autentic Ortodoxă ca Trăire în Iisus Hristos - Fundamente, Realităţi, Perspective şi Trăsături - Mic ghid sau îndrumător apologetic, dogmatic şi moral”, la Editura Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor din municipiul Slobozia, judeţul Ialomiţa. Septembrie 2017 – a apărut cartea cu titlul: “Biserică, stat, societate în regimul comunist (1945-1989): intoleranţă şi deznaţionalizare în Harghita şi Covasna (1940-1972)”, autori: Stelian Gomboş şi Ioan Lăcătuşu, la Editura “Eurocarpatica” din municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna. Mai 2018 – a apărut cartea cu titlul: “Certitudini, repere şi valori pentru omul contemporană” la Editura “Avrig&London”, din oraşul Avrig, judeţul Sibiu. Iunie 2018 – a apărut cartea – culegere de eseuri, cu titlul: “România în şi din noi!”, la Editura “Magic Print” din municipiul Oneşti, judeţul Bacău. Iunie 2020 – a apărut cartea cu titlul: “Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie – Centrul vieţii creştine” scrisă, împreună cu Pr. Dr. Ioan Mircea Ghitea şi publicată la Editura “Magic Print” din municipiul Oneşti, judeţul Bacău. Noiembrie 2020 – a apărut cartea cu titlul: “Gânduri printre rânduri răzleţe” publicată de Editura “Teocora”, sub egida Ascociaţei Civilizaţia Ortodoxă din România (ASCIOR) Buzău. Iunie 2021 – a apărut cartea cu titlul: “Teologie şi Spiritualitate în viziunea Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Nazians şi Ioan Gură de Aur. Tradiţie, înnoire, propovăduire şi mărturisire contemporană”, publicată la Editura “Magic Print” din municipiul Oneşti, judeţul Bacău. Telefon: 0745/265661 e-mail: stelian_gombos@yahoo.com steliangombos@hotmail.com steliangombos@gmail.com https://steliangombos.wordpress.com/ https://www.facebook.com/stelian.gombos