20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI

SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU SCRIITOAREA  ANDREEA CRISTEA, BUCUREȘTI

SMA: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră? 

AC: M-am născut în Bucureștiul anului 1978, într-o seară furtunoasă  de vară după ce timp de aproape o zi mama a fost plimbată între maternitățile Bucureștiului, niciuna dintre ele nedorind să o primească reproșându-i-se fie că nu avea buletin de București, fie că nu se încadra în acea elită pentru care erau rezervate acele unități. Am  ajuns să văd, nu lumina zilei, ci a fulgerelor ce brăzdau cerul nopții, pe 5 iunie 1978 fiind dăruită de Dumnezeu unei mame de 21 de ani ce a știut, în pofida tinereții ei, să mă protejeze și să mă iubească într-un mod nemăsurat fiind de altfel și singurul copil al familiei.

Am avut o copilărie frumoasă, nepretențioasă dar curată, pură, valoroasă prin simplitatea ei și frumusețea relațiilor cu bunicii, unchii, ceilalți membrii a familiei mele, toți aceștia fiind, într-o mai mare sau mai mică măsură, rezultatul a ceea ce sunt eu acum.

Am avut un parcurs lin în procesul meu educațional, nefiind niciodată însă cea mai bună din clasă. Am terminat un liceu teoretic, la profil Filologie, am terminat Facultatea de Drept mai târziu, apoi am absolvit cursuri postuniveritare, apoi Master, am devenit avocat din anul 2001, de peste două decenii profesând  în nod continuu. Am devenit ziarist, din anul 2017 fiind membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, am început să public ceea ce până atunci scrisesem numai pentru mine, am publicat până acum 6 volume de autori fiind de asemenea parte din peste 25 de antologii.

Pe plan familial sunt căsătorită și am trei copii, doi băieți și o fată, ei fiind axa întregului meu univers.

SMA: Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă! De când pasiunea pentru scris? Este talent nativ sau moștenire de familie?

AC: Scrisul a reprezentat o evadare pentru mine. Am trăit tot timpul într-o dualitate continuă între modul în care mă exteriorizam și ceea ce simțeam în interiorul meu. Niciodată nu mi-am putut deschide sufletul pe deplin în fața nimănui astfel încât, scrisul a devenit refugiul în care puteam fi eu cu mine, fără prejudecăți, fără reguli, fără limite, fără martori. Nu privesc scrisul ca pe o pasiune, este mai mult de atât, este o parte din mine, un mod de a fi și de a mă înțelege, de a mă evalua și de a corecta în egală măsură. Dragul de scris s-a născut în timp, neputând preciza cu exactitate momentul, neputând marca începutul acestui drum. Ce pot spune este că am îndrăznit să ies în această piață publică a celor ce iubesc scrisul la începutul anului 2001, atunci când am publicat prima mea poezie în editorialul Jurnal de București sub conducerea regretatului domn Sorin Holban.

Talent nativ sau moștenire de familie mă întrebați. Nu știu dacă este talent, dumneavoastră, cititorii mei, urmează a cataloga modul meu de a scrie, ce știu este că am moștenit de la mama o sensibilitate deosebită, o frământare și o luptă sufletească care nu mi-a dat pace niciodată și pe care o puteam liniști numai atunci când aveam în mână un creion și o foaie de hârtie.

SMA: Povestiți-ne despre debutul literar!

AC: Dincolo de publicarea primei mele poezii în editorialul Jurnal de București, cu adevărat despre un debut literar pot vorbi începând cu anul 2019 atunci când , întâlnindu-mă întâmplător cu domnul avocat George Vlaicu, am început să discutăm despre anumite activități literare ce marcau jumătatea acelui an. Atunci, pentru prima dată, am fost întrebată de acesta dacă scriu și dacă da, ar vrea și el să vadă câteva texte.

Fără speranțe și ambiții în această lume literară, mărturisesc că am fost reticentă la solicitarea maestrului George Vlaicu, însă, dând curs acestei solicitări, am avut surpriza ca materialele mele să fie catalogate ca fiind valoroase și am fost sfătuită să îndrăznesc să public o carte cu atât mai mult cu cât strânsesem o cantitate importantă de material ce putea fi valorificat în acest sens.

Astfel, în anul 2019, la editura Astralis, am publicat primul meu volum de versuri numit Rezervația de vise, având sprijinul deosebitei editoare Camelia Pantazi Tudor  dar și recenzii din partea regretatului Ion C. Ștefan, Geo Călugăru sau Marius Albert Neguț acesta din urmă fiind un prozator contemporan deosebit. Cronici despre carte au scris și doamna Ana Dobre, Lucian Gruia, Nicolae Rotaru, persoane ce nu mai au nevoie de nici o prezentare în lumea literară actuală.

SMA: Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice sau care trăiesc intens propria lor singurătate, fie ea în doi! Există vreun adevăr în această zicere?

AC: Da. Scriitorii au ceva în plus. Atunci când au fost creați, Dumnezeu a scăpat mai multă sensibilitate, mai multă trăire și cred că și mai multă suferință generată de conștientizarea cu prioritate a tot ce se întâmplă cu ei și în jurul lor. Scriitorii au nevoie de o lume a lor, diferită de aceea a oamenilor de rând, o lume în care, cu fiecare lucru scris, se recostruiesc devenind ceea ce nu pot fi în realitate. De aici și privilegiul deosebit pe care îl au acești oameni, acela de a trăi într-o viață alte o mie de vieți ale personajelor lor.

SMA: Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?

AC: Publicarea primei cărți a fost rezultatul unei decizii luate cu foarte mare greutate. Există întotdeauna o teamă de necunoscut în toate începuturile și cu atât mai mult în unul literar. La publicarea primei cărți am avut o senzație acută că ies în fața oamenilor dezbrăcată, goală, fără nici o protecție pentru că fiecare vers scris a reprezentat o picătură din mine, din ce am simțit la acel moment. Era ca și cum mă deconspiram, ca și cum veneam în fața cititorilor cu tot ceea ce încercasem să ascund și să protejez până la acel moment, cu tot ceea ce păstrasem numai pentru mine. Mult timp am simțit asta ca pe o pierdere, ca și cum nu mai aveam nimic numai al meu. Eram în situația în care, bun sau rău, dăruiam totul tuturor conștientizând că o dată dat, nu mai pot întoarce acel lucru.

SMA: Aveți un loc anume unde vă așterneți gândurile?

AC: Nu. Nu sunt legată de locuri, sunt legată de emoții, de dorințe, de stări. Atunci când simt, indiferent unde mă aflu, încep să scriu, să scriu și să trăiesc la o altă intensitate și cu altă bucurie.

SMA: Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite?

AC: Așa cum v-am menționat anterior, am 6 volume de autor, patru volume de poezie și două de proză. Cronologic, dacă ar fi să le enumăr aș începe cu Rezervația de vise  ( versuri,  2019 Ed. Astralis), Roua de pe aripi de cer ( versuri, 2020 Ed. Amurg Sentimental), Iernile bunicilor ( proză, 2020, Ed. Beta),  Iubiri de porțelan ( versuri, 2020, Ed Destine), Cetăți și umbre ( versuri 2021, Ed. UZPR ) și ultima dar nu cea din urmă Nopți de jăratic ( proză 2022, Ed Rafet, volum publicat ca urmare a căștigării TrOfeului Fănuș Neagu, Râmnicu Sărat)

SMA: În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?

AC: Scrisul poate fi o meserie însă o meserie care nu te va ridica niciodată din nevoie și în acest sens exemplele sunt nenumărate. Majoritatea scriitorilor au sfârșit în condiții nefericite în raport de valoarea operelor lor și cu atât mai trist este faptul că, îm majoritatea cazurilor, recunoașterea a venit post mortem fiind privați chiar și de bucuria unei felicitări, a unei diplome sau a unei banale recenzii. Scrisul a fost , este și va continua să trăiască numai datorită pasiunii unor oameni care nu vor să moară odată cu trecerea lor în neființă. Dorința aceasta de a lăsa ceva în urmă, de a lăsa ceva după marea trecere, este aceea care hrănește existența scrisului ca fenomen. Scrisul este o dovadă desăvârșită de altruism și bunătate.

SMA: La care editură v-ați tipărit cărțile și de ce o considerați preferata dumneavoastră?

AC: Am enumerat anterior editurile la care am publicat. Nu am edituri preferate sau editori preferați. Apreciez însă mai mult editurile care nu numai tipăresc cartea și îți pun la dispoziție exemplarele comandate ci ajung să se implice și în promovarea ta ca autor sau a cărții pe care au girat-o.

SMA: Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din România sau din afara țării?

AC: Particip ori ce câte ori am ocazia la întâlniri ale diferitelor cenacluri literare pe activează în București însă nefiind membră a vreunei asociații sau uniuni profesionale. Ajung acolo unde simt că rezonez cu participanții, acolo unde simt că oamenii împrăștie lumină.

SMA: Se scrie mult și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment de public vă adresați?

AC: Se scrie mult, necenzurat și uneori și în mod nefericit. Ca peste tot și în acest domeniu este o piață concurențială în care trăiești dacă ești promovat sau susținut și nu puține sunt situațiile în care notorietatea câștigată în acest fel depășește valoarea creației. Ce este o certitudine este faptul că fiecare dintre scriitori are cititorii lui și șansa lui la afirmare, lucru care poate veni mai devreme sau mai târziu, uneori niciodată, de aceea nu văd scrisul ca o sursă care să-ți asigure existența prin oferirea mijloacelor financiare necesare.

Despre cititorii mei… sunt oameni frumoși, oameni sensibili, oameni deștepți, oameni care pot înțelege dincolo de cuvinte trăind alături de mine această nebunie frumoasă, această provocare.

SMA: Sunteți o scriitoare consacrată! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde vă pot cumpăra cărțile?

AC: Scriitoare consacrată este mult spus. Sunt o scriitoare și atât. Activitatea mea se regăsește atât în format online cât și scriptic. Cei ce doresc să ia contact cu stilul meu de a scrie mă pot contacta, datele mele de contact fiind publice sau îmi pot găsi cărțile la Librăria din incinta Curții de Apel București.

SMA: Este scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinită la finalul oricărui manuscris?

AC: Da. Scrisul este o descătușare și o eliberare totodată. Și afirm acest lucru deoarece, la momentul la care am terminat un manuscris nu mai pot reciti textul, nu îl mai pot completa, nu îl mai pot modifica. Îl scriu și gata, trec la altă poveste, trec la altă viață.

SMA: Cum vă alegeți temele sau ele vă aleg pe dumneavoastră?

AC: Ele mă aleg pe mine. Ceva neimportant sau total nesemnificativ pentru alții, mie îmi  declanșează un start pentru un drum de parcurs. O expresie, un om, o floare, o clădire, îmi creează o poveste ce merită scrisă.

SMA: V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da, ce v-ar fi determinat?

AC: Nu m-am gândit niciodată și nici nu cred că voi ajunge să îmi pun această problemă. Scrisul e o parte din mine, e ceva ce mă reprezintă ca întreg. Nu poți renunța la tine. E simplu.

SMA: Considerați necesar întroducerea în manualele de literatură a poeziei și prozei contemporane?

AC: Cu siguranță răspunsul meu este DA. Literatura în România s-a oprit în a mai fi la puțin timp ducp cel deal doilea război mondial, cu puține excepții. Dacă veți întreba oamenii despre ce scriitori contemporani cunosc, veți avea reprezentarea faptului că în afară de maxim 5 nume, nu pot individualiza nume reprezentative pentru acest interval istoric din literatura română. Literatura unui popor nu poate fi susținută de umerii a 5 oameni, ci de un întreg panteon la existența căruia contribuie mii deautori.

SMA: Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?

AC: Credeți în voi! Fiți perseverenți! Nu lăsați pe nimeni să vă taie aripile. Nu uitați că de voi depinde lungimea drumului pe care vreți să mergeți.

SMA: Ce proiecte de viitor aveți?

AC: Am alte 4 manuscrise ce așteaptă să vadă lumina tiparului, unul dintre ele reprezentând și un debut al meu în literatura pentru copii.

SMA: Perioada tumultuoasă prin care trecem v-a afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ?

AC: Oamenii  trăiesc oricum vremuri tumultoase. Așa a fost întotdeauna și probabil că așa va continua să fie și în viitor independent de toate aceste frământări socio-politice. Am învățat până acum să mă adaptez, să transform, să mă apăr de tot ce este nociv, negativ pentru mine și familia mea. Încerc și cred că și reușesc să văd cu prioritatea latura pozitivă din tot ce trăiesc. Un singur lucru îl văd ca fiind negativ – pierderea cele mai importante resurse pe care un om o poate avea – timpul. Am sentimentul de foarte multe ori că nu îmi ajunge timpul pentru a face tot ceea ce îmi propun.

SMA: La final de interviu, vă rog, lăsați un gând pentru cititori!

AC: Gândul meu pentru cititori… Trăiți frumos! Dați-vă voi valoare vouă înșivă, bucurați-vă că sunteți, luminați locurile și oamenii pe care îi întâlniți, sentimentele pe care le puteți trăi ducând o astfel de existență sunt imposibil de definit.

Sibiana Mirela Antoche,

jurnalist, membru U.Z.P.R.

by

Referinţă Bibliografică

20 DE ÎNTREBĂRI – 20 DE RĂSPUNSURI: SIBIANA MIRELA ANTOCHE – INTERVIU CU SCRIITOAREA  ANDREEA CRISTEA, BUCUREȘTI/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 10 noiembrie 2022