RITUAL DE SÂNZIENE
Din trăire seculară,
în lirica populară
invocate-s eroine
ce-ar avea făpturi de Zâne.
Ca fete neprihănite,
de soartă năpăstuite,
îşi strigă nefericire,
c-au fost trădate-n iubire.
Numite Iele sau Zâne,
pe cine prind, lasă urme
din cumplită răzbunare,
fără sorţi de vindecare.
În ziua de Sânziene,
revin traiții prin vreme,
cu florile de sulfină,
ca leac de duh şi inimă.
Prin ritual religios,
se duc de om evlavios
în lăcaşuri de slujire,
pentru har de lecuire.
Se împart la fiecare
ce le pune la păstrare
lângă icoană sau cruce,
duhuri rele să alunge.
Se dau cu multă credinţă,
vitelor în suferinţă.
Pe arşiţă ori furtună
se ard, rostind rugăciune.
Pentru fete iubitoare,
au însemnătate mare.
Că se grăbesc să adune
flori spre a-mpleti cunune.
Denumită şi Drăgaică,
fete mari merg să culeagă
florile miraculoase
ce le-ar face drăgăstoase.
Le-mpletesc în cununiţă,
purtând aceeaşi dorinţă,
fiecare de-a fi dragă
unui june, viaţa-ntreagă.
Cu ele se împodobesc,
ritual magic rostesc
În incantații duioase,
apoi le-aruncă pe case.
“- Sânziană, zână rară,
în viața mea te coboară
să-ţi dau cunună aleasă,
să-mi aduci norocu-n casă!
Cu ea să te împodobeşti,
dorinţa să-mi îndeplineşti!
Să îmi trimiţi june frumos,
cu suflet bun, şi drăgăstos!”
Fete cu gând la măritiş
aruncă pe acoperiş,
cununa de pe capul lor,
visând la tânăr iubitor.
Fata căreia-i rămâne
cununa cu scop anume,
pe acoperiş de casă,
în curând va fi mireasă.
Iar la care se întoarce
înapoi, din nou va face
cununiţă şi-altădată,
chemându-și norocu-n soartă.
În curând zvonul se duce
şi peţitori le aduce
fetelor ce sunt sortite,
la altar de-a fi-nsoţite.
Datină de sărbătoare
se sfârşeşte-n alai mare,
cu nuntire ce uneşte
destinele ca-n poveste.
An de an pe calea vieţii,
prin visele tinereţii,
mistic şi real se-mbină
în a fetelor cunună.
24 Iunie – Drăgaica/ Sânzienele
OBICEIURI DE DRĂGAICĂ
Vin obiceiuri străbune
în ziua de Sânziene,
tineri la horă s-adune,
cu mister ce-n sorți se cerne.
Drăgaica în cununițe
e aruncată pe case
să împlinească dorințe
fecioarelor grațioase.
Cununița suspendată
prevede soartă aleasă,
ducând veste minunată,
despre tânăra mireasă.
Junele care iubește
fecioară cu fantezie,
un inel îi pregătește,
s-o ceară-n căsătorie.
Bântuită este noaptea
de iele-n locuri deschise,
ce-și caută jumătatea,
de-al iubirii foc aprinse.
Chiuie de voie bună,
ca fantasme în straniu joc,
Când pe cer se-aprinde Lună
Plină de al dragostei foc.
Locul pe care au jucat
năvalnice Sânziene,
rămâne ars și însemnat
de sinistre fenomene.
Omul ce-n el nimerește,
e nenorocit pe viață,
Chipul pe veci i-l pocește
Și îi duce mintea-n ceață.
Cei ce cred în vrăji de moroi,
s-alunge spirite rele,
cu leuștean și usturoi
împodobesc ferestrele.
În Drăgaice încetează
manifestări la răscruce,
când zorile luminează
și vraja în mit se duce.
Din Vol. „Tradiții creștine și ritualuri populare românești.
Editura Paideia – București, 2008
Maria Filipoiu


