SCHIMBAREA LA FAȚĂ A DOMNULUI – TRADIȚII ȘI SUPERSTIȚII

*Omule, în viață, frumos și bun te-a adus Dumnezeu,
doar tu să ai grijă, să nu te schimbi în rău!
Cine se rătăcește de Calea divină, să aprindă flacăra credinței în suflet, spre a fi reperat de Sfântul Duh, menit să-l călăuzească pe drumul bun . – Maria Filipoiu

„ –  Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? (Iisus Hristos)
  – Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.”  (Simon Petru)
  – Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri. Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri.”  – Matei 16, 13-19

   „În vremea aceea a luat Iisus cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Și S-a schimbat la față înaintea lor și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Și iată, Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu Dânsul. Și, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, vom face aici trei colibe: «Ție una, și lui Moise una și lui Ilie una.» Dar, pe când el vorbea, un nor luminos i-a umbrit și, iată, glas din nor zicând: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit, de Acesta să ascultați! » Și auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte tare. Dar Iisus S-a apropiat de ei și, atingându-i, le-a zis: «Sculați-vă și nu vă temeți! » Și, ridicându-și ochii lor, nu au văzut pe nimeni decât numai pe Iisus singur. Și pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând:  «Nimănui să nu spuneți ceea ce ați văzut, până când Fiul Omului va învia din morți!»  – Matei 16
     „Schimbarea la Faţă a Domnului Iisus Hristos”, ca eveniment însemnat în derularea mântuirii omenești, este cinstită de Biserică, atât în Apus, cât şi în Răsărit, în ziua de 6 august, în cadrul liturgic al slujbelor, în diferite moduri şi la zile deosebite. Papa Calixt al III-lea a ridicat amintirea „Schimbării la Faţă” la rangul de mare sărbătoare şi a fixat-o la data de 6 august, în amintirea victoriei repurtate de armatele creştinilor împotriva turcilor la Belgrad, în anul 1456. Vestea despre această biruinţă a ajuns la Roma în ziua de 6 august, iar Sărbătoarea Schimbării la Faţă pentru viaţa creştină este o amintire a datoriei de a lucra fără încetare la îndepărtarea vălului ignoranţei şi al răutăţii de pe faţa inimii, pentru ca măreţia lui Dumnezeu să schimbe şi sufletul creștinului.
   „Ori de câte ori cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte… Cât despre noi toţi, care, cu faţa descoperită, oglindim măreţia Domnului, suntem preschimbaţi în aceeaşi înfăţişare, tot mai măreaţă, de către Spiritul Domnului”  – 2 Corinteni: 3,17–18

   Prin viziunea Sa de pe Muntele Tabor, Iisus a întărit mărturia lui Petru: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Cel viu”. Acea clipă de mărire supraomenească reprezenta un semn şi o garanţie a strălucirii Învierii: „Fiul Omului va veni în mărirea Tatălui Său”, ca o confirmare a celor doi proroci,  Moise şi Ilie.
   Muntele Tabor era un loc izolat, potrivit pentru meditare la adevăruri mari, în tăcere solemnă şi în aerul răcoros, care tempera căldura verii. Într-un asemenea cadru sugestiv, Isus s-a arătat privirilor celor aleşi, în toată splendoarea trupului său glorios, aşa cum, de fapt, ar fi trebuit să apară în orice clipă, ca urmare a viziunii beatifice de care sufletul său se bucura în orice clipă, dar, printr-un miracol de iubire şi de umilinţă, El i-a impus ființei Sale umane, purtarea învelişului de trup supus suferinţei şi morţii, pentru a-L oferi Tatălui ceresc, drept sacrificiu pentru mântuirea omenirii.

Tradiții și superstitii în Schimbarea la Față a Domnului

Schimbarea la Faţă a Domnului, sărbătorită în 6 august, este considerată în popor ca fiind granița dintre vară și toamnă, când se schimbă și vremea. Sărbătoarea evocă momentul în care apostolii Mântuitorului, aflaţi pe Muntele Tabor, s-au convins că acesta nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci Fiul Său.
– Cei care au sărbătorit Schimbarea la Faţă a Domnului pe Muntele Tabor spun că în timpul Sfintei Liturghii, se coboară un nor luminos asupra mănăstirii ortodoxe, care nu are caracteristicile unui nor obişnuit. Norul apare o singură data pe an, întotdeauna în acelaşi loc, în direcţia Nazaretului, de la aceeaşi vreme și se poate vedea până noaptea târziu. 
– În tradiția creștină, Schimbarea la Față este vederea lui Dumnezeu şi transfigurarea omului, posibilitatea lui de a se îndumnezei încă din viaţa aceasta.
– Sfântul Antim Ivireanul o numeşte sugestiv, Dumnezeiasca Înfrumuseţare a lui Hristos.
– Pe Muntele Tabor, pe când Iisus se ruga, apostolii, moleşiţi de somn, au tresărit la o privelişte nemaivăzută: chipul Mântuitorului strălucea ca soarele, iar hainele Lui erau albe că zăpada. În această lumină, doi bărbaţi stăteau de vorbă cu Iisus despre patima şi moartea Sa în Ierusalim: marii prooroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie.
– Tradiția spune că este bine ca sărbătoarea să fie trăită prin post și rugăciuni, pentru sănătatea şi pentru realizările celor dragi, dar și prin pelerinaje la biserici şi la mănăstiri, fiind în postul Sfintei Mării.
– Sărbătoarea mai este numită în popor şi Obrejenia, Pobrejenia sau Probojeni.
Se spune că dacă te rogi cu credință în această zi să scapi de patimi, te vindeci pentru totdeauna.
– Prima icoană din lume, pictată chiar de Sfinții Apostoli, ar fi fost reprezentarea Schimbării la faţă.
– În această zi se duc la biserică mere, pere, prune şi mai ales struguri, care se împart credincioșilor ce participă la slujbă. Recolta aceasta se numeşte „pârga” din struguri.
– De asemenea, se împart pachete cu fructe şi cu bucate de post, în memoria rudelor decedate. În tradiţia populară, boabele desprinse din ciorchini poartă numele de „coliva de struguri”, aceste ofrande dăruindu-se în memoria rudelor plecate în eternitate.
– Biserica a rânduit ca, de sărbătoarea Schimbării la Faţă, să se facă dezlegare la peşte, pentru bucuria praznicului, ce are loc în timpul postului Sfintei Marii. 

În popor, această sărbătoare este prăznuită pe data de 6 august şi este privită şi ca începutul toamnei.
Schimbarea la Faţă mai este numită şi Obrejenia, denumire ce vine din slavonă şi înseamnă transformare, schimbare. Denumirea în limbă greacă a sărbătorii este „Metamorphosis” = transfigurare prin metamorfozare.
În satele româneşti încă mai este păstrat viu spiritul acestei sărbători, de care sunt legate o serie întreagă de obiceiuri, tradiţii şi superstiţii.
Superstiții legate de Schimbarea la Față a Mântuitorului ( Obrejenia sau Probejenia, așa cum este cunoscută în folclorul tradițional), marchează începutul toamnei.
– De acum, frunzele încep să-şi schimbe culoarea și cad, iarba nu mai crește și se ofilește, apele se răcesc iar târâtoarele se retrag în vizuină pentru iernat.
– În popor se crede că oamenii care se roagă în această zi să scape de patimi, cum sunt cele ale beţiei sau tutunului, cu siguranță se vor vindeca.
– Totodată, se mai spune că în ziua praznicului, creştinii nu trebuie să se certe cu nimeni, mai ales cu rude sau cu prieteni. Cine încalcă tradiţia va avea parte numai de supărări, până la viitoarea sărbătoare de Probejenie, așa cum se mai numește această sărbătoare.
– Fiind sărbătoare, nu se spală rufe, iar curăţenia în casă trebuie să se termine în ajun de Schimbarea la Față. Se spune că în gospodăria celei care încalcă tradiția şi spală rufe, se vor adăposti mii de insecte. Mai mult, fetelor care se spală în această zi pe cap se zice că nu le mai creşte părul, aşa cum nu creşte iarba pe muntele Tabor.
– Se spune că cei care nu ţin această sărbătoare vor fi uscaţi şi gălbejiţi ca florile care de acum încep să se veştejească. Cine spală haine în această zi va fi năpădit de păduchi şi ploşniţe.
– Despre oamenii care nu-şi văd umbra capului la răsăritul soarelui, în dimineaţa zilei, se spune că vor muri până la sfârşitul anului. În această zi nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de către cineva, că aşa vei fi tot anul.
– Potrivit tradiției populare, dacă femeile însărcinate vor ţine post în această zi, vor avea o naştere uşoară şi copii sănătoşi.
– Se mai crede că este bine pentru călătorie, de Schimbarea la Faţă a Domnului. Cei care călătoresc, s-ar putea să rătăcească drumul spre casă şi să se întoarcă doar odată cu venirea berzelor.
– Pentru munca la câmp, ajunul Schimbării la Față este ultima zi când se mai coseşte fânul.
– De acum se renunță la scăldatul în apele repezi de munte, pentru că acestea se răcesc şi crește riscul de îmbolnăvire. Nici rufele nu se mai spală în râu.
– În această zi se culeg ultimele plante de leac, despre care se spune că au puteri miraculoase.
– Vremea din această zi prevestește prognoza toamnei. Dacă vremea este însorită şi plăcută, țăranii spun că vom avea o toamnă îmbelşugată. În schimb, dacă plouă, prevestește o toamnă mohorâtă.
Se spune că, dacă în postul Adormirii Maicii Domnului plouă mult, iarnă care va veni va fi una plină de ninsori.
– Din această zi se poate începe şi gustatul boabelor de struguri. Deşi încă nu sunt coapte şi ţi se sterpezeşte gura de la ele, tradiţia le atribuie un rol vindecător şi se spune că sunt bune de leac pentru cei care au intestinele sensibile.

*Tradițiile creștine și obiceiurile populare sunt parte identitară a neamului românesc.
Sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului Iisus Hristos să vă umple sufletul de fericire, casa de bucurie și inima de pace!
Amin!

Maria Filipoiu / UZPR
București-România

by

Referinţă Bibliografică

Schimbarea la Față a Domnului – tradiții și superstiții/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 6 august 2021