Arhiereul Ignatie al Huşilor şi dinamismul său pastoral – misionar…

În vara şi în toamna anului 2017, deci în urmă cu, numai, un an, eram, cu toţii, preocupaţi şi, în acelaşi timp, chiar îngrijoraţi/emoţionaţi cu privire la cele întâmplate în Eparhia Huşilor şi, ne întrebam, pe bună dreptate, ce va urma, cine va urma, ca succesor al fostului chiriarh al eparhiei, cum se vor încheia/finaliza lucrurile, care vor fi deciziile, rezultatele, urmările sau consecinţele şi multe altele!…
În urma tuturor acestor frământări şi întrebări, în ziua Duminicii a XXIII după Rusalii, adică în data de 22 octombrie 2017 a venit şi mult aşteptatul răspuns – pentru majoritatea dintre noi, cei care îl cunoşteam deja pe protagonistul său, unul plin de nădejde, speranţă, lumină şi bucurie, odată cu instalarea în vechiul/istoricul scaun eparhial al Huşilor a Preasfinţitului Părinte Episcop Dr. Ignatie Trif!…
Atunci eu unul m-am bucurat, m-am liniştit şi am dobândit/am căpătat curaj ştiind că acest ţinut istoric şi bisericesc a intrat/a încăput, din punct de vedere ecleziastic, pe mâini foarte bune, şi iată că, de atunci încoace, constat, cu multă bucurie faptul că nu m-am înşelat deloc, dimpotrivă!…
Căci, cine sau care dintre noi nu vede, cu ochiul liber, nu observă activitatea pastoral – misionară a Episcopului Ignatie, una prodigioasă, diversă şi variată, complexă şi completă, bogată, rodnică şi binecuvântată, în faptă, cuvânt, glăsuire şi rostire, propovăduire şi mărturisire, cu timp şi fără timp şi, mai ales, fără oboseală, o activitate mereu proaspătă, originală, creatoare şi efervescentă, plină de emulaţie spirituală şi avânt ori entuziasm duhovnicesc, (re)formulată, concentrată, (re)direcţionată, setată şi resetată, sau, mai bine zis, adaptată şi pliată la condiţiile locului, la cerinţele zonei, la împrejurările contextului!…
Şi, cred că nu i-a fost sau, încă, nu-i este deloc uşor însă, totuşi: Ardeleanul Ierarh, născut în ţinutul românesc, carpatin şi harghitean al Bilborului, şcolit în capitala Marii Uniri – Alba Iulia, instruit, şlefuit, dăltuit şi desăvârşit în vestita şcoală teologică, elenă, ateniană, călugărit în lavra Topliţei Române, ctitorită de Primul nostru Patriarh – Elie Miron Cristea – originar din aceste locuri româneşti, binecuvântate!…
Altfel spus, dascălul de Teologie Patristică şi duhovnicul (de) la Alba Iulia, ucenicul nemijlocit al Mitropoliţilor Andrei Andreicuţ al Clujului şi Iosif Pop al Europei Centrale şi Meridionale – căruia i-a şi fost Episcop Vicar, vreme de şase ani, între 2011 – 2017, acolo, în Apusul Europei – ascultare, funcţie sau ipostază care i-a îmbogăţit, într-un mod deosebit, experienţa sa liturgic – sacerdotală şi pastoral – misionară, Vlădica Ignatie s-a integrat/adaptat, surprinzător de bine şi de repede, în străvechiul scaun bisericesc moldav al Huşilor, Bărladului, Vasluiului, Bohotinului şi Fălciului, aducând aer, sănătos şi veritabil, de schimbare, primenire, înnoire, însufleţire, alinare, mângâiere, îmbărbătare şi încurajare dar şi de organizare, coordonare, reaşezare şi (re)articulare – sacerdotal – liturgică, pastoral – misionară, caritativ – filantropică, educativ – administrativă, catehetic – omiletică, cultural – socială şi spiritual – duhovnicească, eficiente, concludente, adevărate, reale şi autentice!…
Da, Ierarhul Ignatie răspunde, cu impresionantă solicitudine şi cu asupra de măsură, tuturor nevoilor, trebuinţelor şi necesităţilor oamenilor de astăzi şi vremurilor contemporane, tuturor realităţilor spirituale cotidiene, tuturor fiilor şi păstoriţilor săi duhovniceşti, acolo, la faţa locului, la firul ierbii – prin vizitele pastorale pe care le întreprinde, prin sfintele slujbe pe care le oficiază, activităţile/acţiunile sociale, caritativ – filantropice pe care le realizează, prin cuvântările, discursurile sau cuvintele de învăţătură pe care le rosteşte – toate cu miez, cu substanţă şi conţinut, cu mesaj – complet şi fără echivoc, concret şi corect, asumat si responsabil, zdravăn şi bine întocmit ori alcătuit!…
L-am văzut, aşadar, în tot acest timp, pe Arhiereul Ignatie, permanent, neîncetat şi neîntrerupt, în mijlocul cetăţii, în mijlocul comunităţii, acolo, pe baricade, slujind, vorbind, supraveghind, organizând şi făptuind, ca un om gospodar, cu mânecile suflecate, pus pe treabă – una de cea mai bună calitate, într-un loc, moment, împrejurare şi context în care se cere un asemenea lider şi o asemenea determinare, fiindcă este foarte mult de lucru, nu este timp de pierdut, se cere a fi răscumpărată vremea, dăruită nouă de Dumnezeu, dintr-un motiv cât se poate de clar şi cu un scop cât se poate de limpede – vindecarea, mântuirea, desăvârşirea şi sfinţirea trupurilor şi sufletelor noastre!…
Altfel spus, Preasfinţitul Părinte Episcop Ignatie al Huşilor constituie profilul, exemplar, grăitor şi pilduitor, al slujitorului – articulat în text şi context iar nu în pretext, cu mintea şi cu sufletul la Hristos, la Maica Domnului şi la Sfinţii Părinţi iar cu inima la oameni şi (la) nevoile lor, reale nu imaginare, corecte, complete şi concrete, multe nu puţine, mari şi mici, atât de natură spirituală cât şi de natură materială, culturală şi socială, aplecându-se cu aceeaşi dragoste părintească, vivacitate fraternă, milă şi îngăduinţă solidară asupra celor mari şi asupra celor mici, asupra celor şcoliţi şi asupra celor fără de (prea multă) carte, asupra celor bogaţi şi asupra celor săraci, într-un cuvânt: asupra tuturor, fiind şi făcându-se tuturor, toate!…
În acest context, acum, la împlinirea unui an de la instalarea sa la Huşi, într-o duminică rece şi ploioasă de toamnă, îl (re)văd pe Episcopul Ignatie muncind şi rugându-se, slujind, citind, predicând, învăţând, glas înălţând şi grăind, călătorind şi propovăduind, îmbărbătând şi încurajând, sfinţind şi hirotonind, stând de vorbă şi ascultând, plângând cu cel ce plânge şi bucurându-se cu cel ce se bucură, fiind prezent şi părtaş, în tot ceasul şi în tot locul, la toate momentele/evenimentele esenţiale, din perspectiva spiritual – duhovnicească, ale clerului şi credincioşilor Eparhiei încredinţate lui, spre păstorire, oblăduire, povăţuire şi mântuire!…
Prin urmare, am toată convingerea, plină de optimism şi de elan, că în (doar) câţiva ani Preasfinţitul Ignatie şi echipa sa de la Huşi, va organiza, realiza, împlini şi desăvârşi lucruri deosebite în judeţul Vaslui, eu, şi ca mine mulţi alţii, (re)afirmându-i şi (re)cunoscându-i simţul său practic şi aplicat, critic, constructiv, pozitiv şi orientat, argumentat, documentat şi fundamentat, bucurându-se de o tactică, (de) o viziune sau percepţie incontestabilă asupra realităţilor, una cât se poate de conectată, orientată şi articulată la situaţiile şi problemele actuale cu care se confruntă Biserica, societatea şi ţara noastră, neamul şi poporul nostru, în aceste timpuri vitrege şi vremuri incerte ori nesigure, amestecate şi risipite!…
Cu alte cuvinte, deci, aici şi acum, în încheierea acestor câteva rânduri, simple, umile dar sincere, scrise cu prilejul trecerii unui an de când Vlădica Ignatie a fost numit şi instalat Episcop eparhiot la Huşi, eu personal, vreau să-i urez să-l ţină Dumnezeu Preabunul şi Preamilostivul, sănătos cu trupul, creator cu priceperea, sclipitor cu mintea, proaspăt cu raţiunea, curajos cu voinţa, duhovnicesc cu sufletul, puternic cu lucrarea, convingător cu vorbirea şi propovăduirea, consistent şi substanţial cu mărturisirea, eficient, motivat şi determinat cu împlinirea precum şi altruist, generos ori mărinimos cu dispoziţia sau disponibilitatea!…

Din parte-mi îi doresc, aşadar, rodnică binecuvântare de la Dumnezeu şi sporită bucurie de la oameni!…

Un sincer şi călduros la mulţi, binecuvântaţi şi fericiţi ani, Preasfinţia Voastră!…

Bucureşti – 22.10.2018

Cu aleasă preţuire şi deosebită consideraţie,

Stelian Gomboş

https://steliangombos.wordpress.com/

by

Referinţă Bibliografică

Scrisoare deschisă – Arhiereul Ignatie al Huşilor şi dinamismul său pastoral – misionar…/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 16 octombrie 2018