Dragii mei enoriași!

             Grâul și plevușca. Priviți în jurul Dumneavoastră, priviți la televizor și veți vedea multe grămezi de grâu și multe de plevușcă. Nu știu dacă este ceva specific vremii noastre, sau așa a fost întotdeauna.

              Să le luăm pe rând:

              Grâu curat sunt oamenii simpli, harnici, cumpătați, cinstiți, credincioși, buni familiști, care-și cunosc rosturile și lungul nasului, oamenii modești, de cele mai multe ori săraci;

              Plevușcă sunt parveniții, îmbogățiții peste noapte, lingușitorii, mincinoșii, escrocii de tot felul, hoții și infractorii, mituitorii și mituiții, cei fără de Dumnezeu, care nu au teamă și rușine de nimeni și de nimic;

              Grâu curat sunt cei care se entuziasmează de trecutul glorios al neamului românesc, de vremurile de sfântă aducere aminte, de domnii și eroii de altădată, care și-au pus la temelia țării viața, averea și speranțele lor, care au frământat pământul țării cu sângele și cu osemintele lor;

              Plevușcă sunt cei care se rușinează de părinții, de moșii și strămoșii lor, de istoria neamului, de amintirile sfinte, de monumentele, muzeele și cultura românească.

              Grâu curat sunt intelectualii adevărați, savanții veritabili, cercetătorii, inventatorii, artiștii, scriitorii, poeții, copiii și tinerii olimpici și studioși, sportivii de performanță, toți cei care înalță prestigiul țării la cotele cele mai înalte;

              Plevușcă sunt cei care se rușinează că sunt români, că fac parte din poporul român;

              Grâu curat sunt cei care plâng sau se revoltă când sunt distruse sau vândute fără noimă bunurile materiale și spirituale, bogățiile  solului și subsolului țării, care speră că într-o zi vor trăi să vadă iarăși România Mare;

              Plevușcă sunt cei care fură din averea țării, care-și folosesc funcțiile politice și administrative încredințate de stat, de popor, ca să se ghiftuiască pe ei și pe acoliții lor.

              Grâu curat sunt cei care păstrează în sufletul lor ca pe un sfânt odor credința în Dumnezeu și în valorile creștine, care trăiesc după învățăturile date de Mântuitorul și Sfinții Părinți, care se roagă fără preget pentru sănătatea, ajutorul, pacea și bunul mers al lor, al familiilor lor, al țării și al lumii întregi;

              Plevușcă sunt cei care îl alungă pe Dumnezeu din sufletul lor și încearcă să-l alunge și din sufletele altora, cei care batjocoresc Biserica și valorile ei, morala creștină, încercând să promoveze ,,valorile” lui nichipercea, perversiunile de tot felul.

              Grâu curat sunt cei care sunt conștienți de rolul ce-l au în formarea copiilor lor ca oameni și creștini adevărați, cei care susțin și promovează valorile creștine în lumea de astăzi atât de debusolată, cei care își riscă poziția socială, uneori chiar și viața pentru Hristos și pentru Biserica Lui.

              Lista și comparațiile ar putea continua la nesfrâșit. Să ne analizăm fiecare și să vedem din care categorie facem parte.

              Dă, Doamne, să fie în lume numai grâu curat, așa cum Îți place Ție!

*

          Sfaturi părintești.  Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea împărăției, mai spicuim:

           ,,PORUNCILE Şl LIBERTATEA. Prin Botez scăpăm de jugul robiei, devenim liberi de silnicia păcatului. Poruncile Noului Testament sunt porunci ale libertăţii, porunci ale harului, nu ale legii. Dar dacă nu le împlinim ne pierdem iarăşi libertatea. Poruncile Noului Testament ne asigură libertatea spiritului, precum neîmplinirea lor ne întoarce iarăşi sub tirania păcatului. Deci iată că iarăşi şi de la cumpăna minţii atârnă reuşita sau nereuşita strădaniei lui Dumnezeu cu desăvârşirea noastră. ,,Sfântul Botez este desăvârşit, dar nu desăvârşeşte pe cel ce nu împlineşte poruncile”, zice Sf. Marcu Ascetul. ,,Credinţa stă nu numai în a fi botezat în Hristos, ci şi a împlini poruncile Lui.” Cât de mare e darul libertăţii la care-1 vrea Dumnezeu pe om, rezultă şi din cuvintele Sf. Marcu Ascetul: ,,Nici Botezul, nici Dumnezeu, nici Satana nu sileşte voia omului”. Deci, curăţirea deplină a firii, întâmplată prin Botez, aşteaptă şi vremea minţii, când curăţirea e aflată efectiv prin porunci. Mântuirea noastră nu e numai un dar de la Dumnezeu, ci şi o faptă a libertăţii noastre. ,,Desigur, după cum omul pătimea de silă sub robia Stăpâniilor (rele), Dumnezeu putea să ne slobozească şi să ne facă neschimbători tot cu sila. Dar n-a făcut aşa, ci prin Botez ne-a scos cu sila din robie, desfiinţând păcatul, prin cruce, şi ne-a dat poruncile libertăţii, dar a urma sau nu poruncilor, a lăsat la voia noastră liberă. Drept aceea, împlinind poruncile ne arătăm dragostea faţă de Cel ce ne-a slobozit; iar nepurtând grijă de ele, sau neîmplinindu-le, ne dovedim împătimiţi de plăceri.” Deşi înzestraţi cu darurile Botezului, totuşi n-am scăpat de războiul momelilor. Momeala, nefiind păcat, e permisă de Dumnezeu să cerce cumpăna libertăţii noastre. Sf. Marcu Ascetul ne lămureşte: Hristos prin cruce şi prin harul Botezului ,,slobozindu-ne de orice silă, n-a împiedecat aruncarea gândurilor în inimă. Aceasta pentru ca unele din ele, fiind urâte de noi, îndată să fie şterse; altele, fiind iubite, în măsura în care sunt iubite să şi rămână; şi astfel să se arate şi Harul lui Dumnezeu şi voia omului, ce anume iubeşte: ostenelile din pricina harului, sau gândurile din pricina plăcerii.” Aici stă pricina pentru care noi, deşi botezaţi, totuşi mai avem trebuinţă şi de al doilea Botez, al pocăinţei, întrucât nu suntem ca îngerii neschimbabili. ,,Prin Botez, după darul lui Hristos, ni s-a hărăzit darul desăvârşit al lui Dumnezeu, spre împlinirea tuturor poruncilor, dar că pe urmă tot cel ce 1-a primit în chip tainic, dar nu împlineşte poruncile, pe măsura neîmplinirii e luat în stăpânire de păcat, care nu e al lui Adam, ci al lui, al celui care a nesocotit poruncile, întrucât luând puterea lucrării nu săvârşeşte lucrul. Căci neîmplinirea poruncilor vine din necredinţă. Iar necredinţa nu e un păcat străin, ci al celui care nu crede, făcându-se pe urmă mamă şi începătură a oricărui păcat.” Iar ,,cei ce-au împlinit poruncile parţial, pe măsura aceasta vor intra în împărăţie. Dar cei ce vor să ajungă la desăvârşire sunt datori să împlinească toate poruncile în mod cuprinzător. Iar porunca ce le cuprinde pe toate este lepădarea sufletului propriu, care e moartea (se înţelege că pentru Hristos şi Evanghelie). Şi precum până când cineva mai trăieşte în trup e în lipsă cu împlinirea acesteia, tot aşa până la ieşirea din trup nu poate fi ferit de atacul gândului, pentru lipsa mai sus pomenită.” Reţinem de aici că şi moartea e o poruncă, ce ne izbăveşte desăvârşit de nestatornicia firii. Cu gândul acesta ne apropiem de concepţia Sf. Maxim Mărturisitorul. Talasie i-a adresat sfântului întrebarea: ,,Dacă, după Sf. Ioan: ,,Cel ce se naşte din Dumnezeu nu face păcat, că sămânţa Lui rămâne în el şi nu poate păcătui”, iar cel născut din apă şi din Duh s-a născut din Dumnezeu, cum noi, cei născuţi din Dumnezeu prin Botez, putem păcătui?” Sf. Maxim, printre altele, îi răspunde că ,,avem harul înfierii ca potentă” şi că ,,Duhul nu naşte o aplecare a voii fără voie, ci pe una voită o preschimbă până la îndumnezeire.” Iar în scolia a 3-a a aceluiaşi răspuns ne lămureşte: ,,Sunt arătate două chipuri ale naşterii. Primul e cel după fiinţă, aşa-zicând al omului întreg. Prin acesta se sădeşte în suflet desăvârşirea înfierii, în potență. Al doilea (chip al naşterii) e cel după buna plăcere a voinţei şi după hotărâre. Prin acesta Duhul Sfânt însoţindu-se cu înclinarea voinţei o preschimbă până la îndumnezeire, unind-o întreagă cu Dumnezeu.”

*

          Interviu la mormântul Părintelui Arsenie. Așteptam la rând, la mormântul Părintelui Arsenie Boca. Mă dusesem acolo cu 94 de credincioși din parohie și din afara parohiei. Era o coadă imensă, de aproximativ 2.000 de oameni. În parcarea de mașini numărasem peste 20 de județe din care erau venite mașini de tot felul: autoturisme, microbuze, autobuze, autocare etc. Aveam de așteptat peste trei ore. Credincioșii mei se pierduseră în marea de oameni care așteptau. În dreapta aveam soția, în stânga două doamne, pe care atunci le vedeam pentru prima dată. Ușor-ușor, ne-am dat la vorbă și așteptarea nu a mai părut așa apăsătoare. Doamnele erau ,,din apropiere”, probabil din Hațeg sau Hunedoara. De profesie erau avocate. Călătoriseră mult. Cunoșteau Israelul și Palestina, Franța și Marea Britanie, fiindcă fuseseră de mai multe ori pe acolo, mai ales pe la locurile cu semnificație religioasă. Spuneau că vin de câte două trei ori pe săptămână la mormântul Părintelui Arsenie. M-a surprins această afirmație. ,, – Și de fiecare dată așteptați câte trei-patru ore?”  ,,- Acum e o nimic toată!” mi-a spus una dintre ele. ,,- În zilele de la sfârșitul săptămânii se așteaptă peste șase ore la coadă!” Nu m-am putut stăpâni și am întrebat: ,, – Dacă spuneți că veniți așa des, ați observat vreo schimbare în viața dumneavoastră, vi s-a împlinit vreo rugăciune?” Cea mai tânără și mai gureșă s-a grăbit să-mi răspundă: ,,- Părinte, vă povestesc următorul fapt și vă mărturisesc că acesta mi-a schimbat viața! Sunt om rațional. Nu cred orice și oricum. Trec totul prin filtrul rațiunii. Aveam credință  în sufletul meu, mergeam la biserică atunci când timpul îmi permitea, dar nu eram o habotnică. Îmi luasem mașină și permis. Mi-era teamă cu circulația care este acum pe drumurile publice, în aglomerații. Veneam din când în când aici, mergeam la biserică și la mănăstire și întotdeauna mă rugam lui Dumnezeu să-mi dea sănătate și să mă ferească de accidente și de primejdii. Pe mine și familia mea, colegii de serviciu, prietenii, cunoscuții. Nu mă rugam numai pentru mine. Într-o zi am fost aici, la Părintele Arsenie și tot așa m-am rugat la Dumnezeu. A doua zi aveam un simpozion într-un în Alba-Iulia. M-am dus cu un coleg al meu. Fiecare cu mașina lui. Mi-a spus: ,, – Mergi în urma mea și nu ai teamă!” Eu am douăzeci de ani de șoferie și știu meserie!” Simpozionul s-a terminat târziu. Am plecat noaptea la drum. A doua zi aveam control de la minister și nu puteam lipsi de la serviciu. Nu cunoșteam drumul prea bine, dar eram atenți la semnele de circulație, la marcaje. La un moment dat, am ajuns la o curbă periculoasă. Colegul mergea înainte. Aveam viteză mare. Cineva retezase indicatorul cu bomfaerul ca să-l ducă, probabil, la fier vechi. Nu știam că acolo este curbă periculoasă. Colegul meu a plonjat în ogaș. Nici nu am realizat situația lui, fiind vorba de câteva secunde, poate fracțiuni. Urma ca și eu să-l ajung din urmă și să sar peste el în ogaș. Fulgerător,  a apărut o mână de bărbat, care a prins volanul meu și l-a rotit. Eu eram singură în mașină. Am luat curba pe două roate, ca-n filmele cu cascadori. Nici azi, după zece ani de șoferie n-aș fi în stare să iau curba aceea ca atunci. Colegul meu abia a scăpat cu viață, iar azi se târăște de acolo până acolo în cârje, iar eu am scăpat fără o zgârâietură. Nu se merită, părinte, să vin aici, să mă întâlnesc cu prietenul meu? Atâta vreme cât pățania ce v-am spus-o n-o pot explica rațional, ei o consider un miracol. Am foarte mult de lucru. Am responsabilități la serviciu, acasă, dar găsesc timp și pentru Părintele Arsenie. Parcă îmi încarc bateriile când vin aici, munca nu mi se mai pare grea, soluțiile apar mult mai repede, capăt tragere de inimă pentru muncă, am spor în tot și în toate. De aceea vin!” ,,- Doamnă, i-am spus, dumneavoastră faceți parte din categoria creștinilor intelectuali. Eu sunt preot de țară și am de-a face mai mult cu oameni simpli, cu mai puțină cultură. Pe dânșii îi cunosc de-o viață, le știu necazurile, bucuriile, credința și speranțele. Cunosc puțini intelectuali de talia dumneavoastră. Chiar eram îngrijorat de campania aceasta contra orei de religie în școli, socotind că intelectualitatea este responsabilă de această situație. Rezultatul testului privind ora de religie, cât și opinii ca ale dumneavoastră, îmi întăresc convingerea că neamul acesta românesc are mari resurse de regenerare, că nu e totul pierdut. Oameni ca dumneavoastră și ca enoriașii mei păstrează cu sfințenie credința moșilor și strămoșilor noștri, știu ce este bun și de folos copiilor noștri pentru formarea lor ca oameni și creștini. Astfel de oameni nu se lasă influențați de plevușca de la televizor, ci ei formează România tainică și trainică. Oameni ca dumneavoastră îmi dau convingerea că nu vom dispărea în istorie ca nație și ca Biserică. Păstrați-l pe Dumnezeu în suflet, doamnă, și veți trece peste toate greutățile și necazurile! Dumnezeu să vă ajute!” Discuția noastră s-a prelungit până am ajuns la destinație, dar în sufletul meu eram cu adevărat fericit, văzând cu câtă convingere și putere acea creștină își apără credința . Era comoara ei cea mai de preț!

*

              Folclor din Mehedinți(LXIII). Redăm mai jos o variantă inedită a baladei Radu mamii, culeasă la 21 iunie 1980 de la Velici Ion din Bobaiţa, născut la 15 ianuarie 1920, cu şase clase:

              Radu mamii

,,Frunză verde a bobului,

Prin pădurea bradului

Trece mama Radului

Din ochi negri lăcrimând

Și de Radu întrebând:

,,- Aseară la crâșma Stanei,

N-ați văzut pe Radu mamii?”

,,- L-am văzut la crâșma

                                      Stanii,

Unde-și beau drumeții banii

Și haiducii gologanii!”

Radu stă și bea vin rece

Și cu lăutari petrece.

Căpitanu-n față-i vine:

,,- Dă-mi-te legat, creștine!

Dă-te, Radule, legat,

Ca să nu mori împușcat!”

Radu-ncrunt-a lui sprâncene

Și-a răspuns umflat în pene:

,,- Nu-s femeie cu năframă,

Să mă dau legat de teamă,

Ci-s voinic cu fruntea lată,

Nu mi-e frică nici de-o ceată!

Când oi fi puțin cam beat,

Cu optzeci din voi mă bat,

Iar acuma la trezie,

Nu mi-e frică nici de-o mie!”

Căpitanu către-ai săi,

Dă poruncă: ,,- Foc, flăcăi!”

Dar oștenii, ca vrăjiți,

Locului stau neclintiți.

Căpitanul către-ai săi:

,,- Vă frică de-un hoț, flăcăi?”

Iar oștenii se supun,

Arma toți la ochi o pun.

Radu fața și-o-mblânzește:

,,- Stați, flăcăilor!” grăiește.

,,- Stați, să nu fiu împușcat,

Că mă dau, mă dau legat!”

Dânșii lasă arma jos,

El atunci pistolu-a scos.

Trase-n căpitan un foc,

L-a hurnit din șa pe loc.

Apoi în oșteni a tras,

Mulți căzură fără glas,

Dar și el s-a prăbușit,

De trei plumbi în piept lovit.

Radu la-nchisoare dus,

Zace-ntins cu fața-n sus.

Mă-sa-ndată ce-a aflat,

A venit și ea din sat

Lângă el, tremurătoare,

Stă-n genunchi: ,,- Vai, ce te

                                  doare!” 

,, – Mamă, ranele mă dor,

Mi s-a dus puterea, mor!”

,,- Vai, sărmanul meu băiat,

Vezi, de ce n-ai ascultat?!”

,,- Măiculiță, trebuia

Să m-abați din calea rea

Când eram copil de-o

                                 șchioapă,

Nu când pun picior în groapă!

Când eram copil de-o lună,

Furam ceapă de cunună,

Ți-aduceam din luncă miei,

Bine ce-ți părea de ei!

Când trecui de vreo doi ani,

Începui să fur juncani,

Vaci furam, și boi, și cai,

Tu o vorbă nu-mi spuneai!

Plângi acum, te făramă,

Ai de ce, iubită mamă!

Dacă pier așa cum pier,

Tu vei da seama în cer!”

*

              File de jurnal- 9 apr. 1981. ,,Ieri, marți, am lucrat aproape toată ziua. Pe seară am fost la biserică și am dus niște lemne pentru ca să facem schelă la turlă, ca să se poată lucra pe ea.

              Am vorbit cu primarul Victor Stănciulescu. Mi-a spus că toate satele din comună sunt restricționate.Nu se știe încă dacă le vor demola sau nu. Era vorba că azi de dimineață să vină la Halânga prim-ministrul Ilie Verdeț,  ca să facă deschiderea oficială a lucrărilor la combinat. Aici vor fabrica ,,apă grea” și o vor prelucra la Cernavodă sau în altă parte. Va fi o lucrare de mare amploare.

              Primarul mi-a solicitat o monografie a comunei. Mi-a promis că mă va pune în legătură cu profesorii de istorie și de filologie de la școala din Malovăț sau chiar și cu cei din Bobaița, ca, lucrând în colaborare, să facem o lucrare ,,serioasă”. I-am explicat că eu obișnuesc  să lucrez de unul singur și nu-mi place să-mi trec lucrările la colectiv. În orice caz, monografia comunei rămâne în permanență în atenția mea și voi căuta s-o realizez, chiar dacă profesorii vor scrie o alta mai bună. Sper să mai rămână loc și pentru a mea. În legătură cu denumirea satului, Bârda-Pitulași, până la 31 decembrie, oficial, au socotit-o de ,,Bârda”, iar acum le-au venit dispoziții ,,de sus”, să-i spună iarăși ,,Pitulași”.

*

              Ciupercile. Sterie Sitaru din Balta era un om comic, deștept, dar sărac. Știa multe poezii din Eminescu, inclusivLuceafărul. Era o plăcere să vorbești cu el. Știa cum să-și împletească dicuția cu glume, cu amintiri și snoave. Așa, bunăoară, până târziu povestea de o întâmplare din 1947. Era foamete mare. Banii o luaseră razna. Inflația atinsese cote alarmante. Pentru lucruri de nimic trebuia să plătești milioane de lei. Umbla lumea cu traista de bani și nu puteau să cumpere mai nimic.

               Sterie a trebuit să se ducă până la București. Pe tren îi venise o foame cumplită, dar nu avea cu ce să-și cumpere ceva. Ar fi mâncat și lemne. A ajuns în București. Prin buzunare îi bătea vântul, mațele îi chiorăiau nebune. Ce era să facă! S-a dus la ,,Carul cu bere”, cârciumă vestită și la vremea aceea. Încă mai era în proprietate particulară, nu fusese naționalizată. Localul era plin. Toți mâncau, beau și se veseleau. Sterie înghițea în sec. S-a așezat la o masă. A venit o chelneriță să-i ia comanda. Tacticos și sigur pe sine, a cerut lista de bucate. A studiat-o și apoi a cerut o friptură de vită, una de porc și două baterii de vin negru. Într-un sfert de ceas nu mai era nimic pe masa lui. Chelnerițele și patronul intraseră în panică. Se uitau cu grijă la Sterie și vedeau că nu are bagaje, nu are buzunarele umflate și se întrebau cu ce va plăti. Sterie a mai comandat o friptură, o porție de ciuperci și o baterie de vin alb. Le-a dat gata și pe acelea. S-a ridicat apoi și, clătinându-se, a mers când la o masă, când la alta, spunând într-un mod ciudat, straniu: ,, – Domnilor ciuperci!” Toți îl priveau nedumeriți, neînțelegând ce se întâmplă cu el. Chelnerițele și patronul localului  au intrat în panică. Au bănuit că ciupercile erau otrăvite. Perspectiva unui scandal de presă i-a îngrozit. Ar fi rămas în sapă de lemn. La îndemnul patronului, două chelnerițe mai zdavene s-au dus la Sterie, l-au apucat de coate discret, delicat, și l-au poftit cu ele. Sterie continua să spună când ,, – Domnilor  ciuperci!”, când ,,- Doamnelor ciuperci!” L-au scos în stradă, l-au dus până la intersecție și l-au îndemnat să plece. Tocmai asta voia și Sterie. S-a depărtat repede și și-a văzut de treburi. Rezolvase una din ele, poate cea mai importantă, în stilul lui și de ea își amintea multă vreme după aceea, lăudându-se cum i-a păcălit el pe bucureșteni.

*

              Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Ing. Aurica Zăuleț din Tr. Severin, fiică a satului Bârda și Domnul Ing. Spătariu Miron – Filip din Reșița(CS): câte100 lei;  Doamna Nicolae Victoria și  alte câteva enoriașe din Tr. Severin au donat bisericii de la Malovăț un set complet de lenjerie(fețe de masă, perdele, draperii etc.) și 50 lei.

              Doamna Borcilă Elena(II) din Malovăț a achitat 50 lei pentru contribuția de cult.

              În perioada 1-25 mart. se desfășoară în toate bisericile și mânăstirile din țară  colecta pentru Fondul Central Misionar inițiată de Patriarhia Română. Orice donație este binevenită.

              Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

              Post și pelerinaj. În ziua de 18 Martie, am organizat un pelerinaj la Mânăstirile Prislop din județul Hunedoara și Teiuș din județul Caraș-Severin. Au participat 94 credincioși din Malovăț, Bârda, Tr. Severin, Izvorul-Bârzii și Bâlvănești, cu două autocare. Printre participanți au fost și elevi de la Liceul Economic din Tr. Severin.

              La Mânăstirea Prislop am așteptat trei ore la coadă, până am ajuns la mormântul Părintelui Arsenie Boca. Așteptau acolo peste 2.000 de persoane. În parcarea de mașini am numărat, după plăcuțele de înmatriculare, peste 20 de județe din care veniseră pelerinii. Am avut parte de o vreme frumoasă și de temperatură plăcută. A fost un adevărat miracol, fiindcă a doua zi a nins ca în miez de iarnă. A fost impresionant să vezi peste două mii de oameni veniți din diferite localități, așteptând pe 6-7 rânduri, în picioare, în poziție de drepți, într-o liniște și o ordine perfectă, fără supravegherea și intervenția organelor de forță. Cei care fuseseră mai des povesteau că doar o singură dată s-a întâmplat un incident. Un pelerin găsise potrivit să-i dea un top de bătaie soției chiar lângă mormântul Părintelui Arsenie. Probabil, omul îi făcuse nevestei program de bătaie și atunci sosise ora. Nu putea să mai amâne! Programul e program!

              Am vizitat și Mânăstirea Teiuș de lângă Caransebeș. O adevărată perlă a Banatului! Credincioșii noștri și-au cumpărat icoane, cărți și tot felul de ,,suveniruri” cu caracter religios, au lăsat pomelnice, au făcut rugăciuni pentru cele necesare. Cred că a fost un pelerinaj reușit, după cum au exprimat cei mai mulți.

*

              Zâmbete. Proverb românesc: ,,Când aveam cu ce, nu aveam în ce; când am în ce, nu am cu ce!”

v     ,,- Dom’ doctor, cred că am probleme cu ochii!” ,,- De ce credeţi asta, domnule?” ,,- Păi, de când m-am căsătorit nu mai văd un ban prin casă…!”

v     ,,- Ce este iubirea?” ,,- Lumina vieţii!” ,,- Ce este căsătoria?” ,,- Factura la lumină!”

v     Dacă cineva aruncă o piatră în tine, tu să arunci în el cu o floare. Dacă floarea este într-un ghiveci… asta e, se mai întâmplă!

v     Dumnezeu i-a dat omului două urechi și o gură, pentru ca să asculte mult și să vorbească puțin.

v     Toți se plâng de lipsă de bani, dar de lipsă de minte – nimeni.

v     Păzește-te de o capră – din față, de un cal – din spate, de un prost – din toate părțile.

v     Cine nu are copii știe cum să-i educe.

v     Mai bine să mori de râs, decât de frică.

*

          Publicații.   Domnul Stelian Gomboș, consilier în Ministerul Culturii și Cultelor, face o amplă recenzie cărții realizată de preotul Dvs. și publicată de parohia noastră în 2012, Nicolae Iorga, așa cum l-au cunoscut(,,Armonii culturale”, Adjud, 2015, 6 mart., ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro); o altă prezentare a acestei cărți, făcută de data aceasta de Domnul George Stroia, o găsim în ,,Armonii culturale” din 19 martie;  ,,Scrisoare pastorală”- 296,  în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare(MM), 2015, 9 mart., ediție și o-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com) și în  ,,Armonii culturale”, Adjud(VN), 2015, 9 mart., ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro); în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 2015, 9 mart., ediție și on-line(http://www.observatorul.com); În grădina lui Adam,în ,,Națiunea”, București, 2015, 26 febr., ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); Eu nu sunt Charlie, în ,,Apolon”, Urziceni, an. IX(2015), nr. 3(mart.), p. 4, ediție și on-line(www.revista apollon.ro); Satul în agonie, în ,,Națiunea”, București, 2015, 10 mart., ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); în ,,Omniscop”, Craiova, 2015, 12 mart., ediție on-line (http://www.omniscop.ro); Leac pentru hoție, în ,,Națiunea”, București, 2015, 12 mart., ediție on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro);

*

              Ora de Religie. La începutul acestui semestru s-a desfășurat în toate școlile din țara noastră un test deosebit de important. Conform hotărârii Curții Constituționale, părinții elevilor au trebuit să facă cerere dacă vor ca fii/fiicele lor să facă Religie. Elevii de liceu, de clasele XI și XII au avut dreptul să facă singuri aceste cereri. Peste 90% din elevi, la nivel de țară, au cerut direct sau prin părinții lor să li se predea Religie. La Colegiul Național Economic ,,Theodor Costescu” din Tr. Severin, la care predă și preotul Dvs., s-au înscris 100% la Religie. Mulțumim cordial Doamnei Director Carmen Nănuți  și diriginților, care au lăsat părinții și elevii să-și exprime în mod liber voința, fără a-i influența negativ, așa cum am înțeles că s-a întâmplat la alte școli.

              Propun Prea Sfințitului Episcop Nicodim să ia în calcul acordarea de diplome de merit pentru directorii și diriginții de la școlile din eparhie, unde s-au înregistrat procente de peste 90% în ceea ce privește înscrierea la ora de Religie.

              Rezultatul acestui test a fost un răspuns extraordinar dat de poporul român, de credincioșii Bisericii Ortodoxe Române, detractorilor și slujitorilor lui nichipercea, care doreau cu orice preț să elimine Religia din învățământul românesc. Se dovedește că poporul are destulă înțelepciune să aleagă ceea ce este de folos pentru viitorul copiilor, pentru formarea lor ca oameni și creștini. Oricum, testul este un avertisment pentru conducerea Bisericii, pentru întregul corp profesional, care predă acest obiect, să depună mai multă  strădanie pentru îmbunătățirea calității prestației în domeniul învățământului religios.

*

              Olimpiada de Religie. La începutul lunii martie s-a desfășurat fața județeană a Olimpiadei de Religie pentru clasele V-XII. Preotul Dvs. nu a putut participa cu elevi de data aceasta, fiindcă predă doar la clase de-a XI-a și de-a XII-a, iar aceste clase au avut, exact la începutul lunii martie, examenul de simulare a bacalaureatului. Era un examen prea important pentru ei, ca să poată să mai susțină și altele în același timp. Totuși, având în vedere că în anii trecuți parohia noastră a recompensat substanțial elevii care au obținut premii și mențiuni la faza județeană, rugăm pe toți fii parohiei noastre, indiferent de clasa și școala la care studiază, dacă au obținut vreun premiu sau mențiune la Olimpiada de Religie, faza județeană, să se prezinte ca să-i recompensăm. Ne amintim că anul trecut am oferit zece milioane lei vechi elevilor de la școala Malovăț, fii ai parohiei noastre, care au obținut un premiu II, un premiu III și două mențiuni. Anul acesta nu avem chiar pe nimeni laureat? Măcar unul, așa, de sămânță, ca să nu le pierdem ruda!

*

              Rugăciune. Doamna Mariana Dumitrescu ne-a trimis o ,,rugăciune” foarte interesantă. Iat-o:

             ,,Dumnezeul meu, dăruiește preotului nostru răbdare! Dacă este energic, îl socotim exagerat. Dacă este liniștit, îl socotim leneș. Dacă are părul cărunt, îl socotim bătrân. Dacă este tânăr, spunem că nu are experiență. Dacă vrea să facă schimbări, îl socotim revoluționar. Dacă nu vrea să facă schimbări, spunem că nu are inițiative. Dacă predică împotriva păcatului, îl socotim fanatic. Dacă nu o face, spunem că este nepăsător și lumesc. Dacă folosește mișcări ale mâinilor când se exprimă, îl socotim teatral, iar nu smerit. Dacă rămâne nemișcat, spunem că este un înțepenit. Dacă ridică tonul, spunem că strigă prea tare. Dacă nu ridică tonul, îl socotim monoton. Dacă stă acasă, spunem că trebuie să fie afară și să cerceteze enoriașii. Dacă se arată pe drumuri, spunem că ar trebuie să trăiască zăvorât, pregătindu-și predica sa. Dacă îi cercetează pe cei săraci, îl socotim socialist sau…fariseu. Dacă îi vizitează pe cei bogați, spunem că își face relații publice, în vreme ce ar fi trebuit să fie cu cei săraci.

              Dumnezeul meu, dăruiește preotului nostru răbdare!”

*

              Excursie-pelerinaj. Începem înscrierile pentru un nou pelerinaj la mânăstirea Prislop. Când vom completa un număr de 54 persoane, pentru un autocar, o facem. Aşadar, nu ştim data în acest moment. În a doua parte a lunii aprilie, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj de o zi, pe următorul traseu: Tr. Severin-Orșova-Moldova-Nouă-Oravița-Baziaș-Bozovici-Tr. Severin. Amănuntele privind mânăstirile și celelalte obiective ce vor fi vizitate, cât și prețul vor fi anunțate ulterior.

*

              Înmormântări.  În ziua de 17 Martie am oficiat slujba înmormântării pentru Căpeț Angela(85 ani) din Malovăț. Dumnezeu s-o ierte!

*

              Anunț. Cineva din Malovăţ are de vânzare câte o casă cu grădină.

*

                 Program. În cursul lunii Aprilie avem următorul program de slujbe: 4 Apr.(Malovăț-Bârda); 5 Apr. (Malovăț); 6 Apr.(slujbă seara în Bârda); 7 Apr.(slujbă seara în Malovăț); 8 Apr. (spovedit și împărtășit dimineața în Bârda, la biserică și-n sat; seara slubă la Malovăț); 9 Apr.(slubă dimineața în Malovăț; slujbă seara în Bârda); 10 Apr.(spovedit și împărtășit adulții în Malovăț, la biserică și în sat; seara slujbă la Bârda de la ora 19; slujbă la Malovăț de la ora 21); 11 Apr. (spovedit și împărtășit copii la Malovăț, dimineața; seara, începând de la ora 19, pomeniri în Malovăț; la ora 23 Slujba Învierii cu Sf. Liturghie la Malovăț); 12 Apr. (Slujba Învierii la Bârda, începând de la ora 3); 13 Apr. (Bârda, cu slobozirea Paresimilor la vii); 14 Apr. (slujbă la Malovăț, cu slobozirea Paresimilor la vii); 18 Apr. (Bârda-Malovăț, cu slobozirea Paresimilor la morți); 19 Apr. (Bârda); 23 Apr.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12)); 25 Apr.(Malovăț-Bârda); 26 Apr. (Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, la școală, acasă ori la telefon: 0724. 99. 80. 86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com. 

                    Să petreceți Sfintele Paști cu sănătate, pace și bucurii!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

by

Referinţă Bibliografică

Scrisoare pastorală: Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi, Anul XIV(2015), nr. 297 (1 – 15 Martie)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 22 martie 2015