Dragii mei enoriași!

             Plin sau gol. Mereu am auzit pe semenii mei făcând comparații. Până în 1989 se făceau comparații cu situația de dinainte de război. Majoritatea își aminteau cu nostalgie de vremurile acelea, când aveau pământul lor, când umpleau podul, magazia și pătulul de bucate, când nu dădeau cote, când nu li se lua pământul. Un țigan mi-a spus: ,,- Înainte era mai bune, părinte! Aveam libertate! Nu te întreba nici Dumnezeu unde te duci și de unde vii!” A fost singurul om, care a pus mai presus de bunurile materiale libertatea. Românii socoteau pe primul plan averea, hrana, bunăstarea, țiganul libertatea.

            După Revoluție, când s-au deschis granițele și a început roitul, comparațiile au continuat, însă de data aceasta pe alte planuri. Au început comparațiile între cele din țară și cele din afară, între România și alte țări, de cele mai multe ori țări supradezvoltate, foste imperii. De fiecare dată comparațiile se sfârșeau cu părerea de rău că ale noastre, inclusiv țara în totalitatea ei, sunt cu mult în urma celor străine: ,,- Ăia sunt cu o sută de ani înaintea noastră, părinte!” ,,- Nici într-o sută de ani nu-i ajungem noi!” Toate ale străinilor erau puse la superlativ, toate erau de la excepțional în sus; toate ale noastre erau de proastă calitate, toate erau rudimentare, de mântuială, toate mormane de fier vechi. Străinii erau oameni vrednici, chibzuiți, inventivi, cinstiți, drepți, corecți, perfecțiunea întruchipată; românii erau leneși, mincinoși, vicleni, hoți, perverși, pârâcioși, reclamangii, cerșetori, gunoiul societății. Nu era vorba de modestie, de smerenie, asta ar fi făcut cinste românilor; era vorba de un dispreț profund față de tot ce e părintesc, de tot ce-i românesc. Această imagine sumbră, negativă, a  țării și a poporului român era o justificare nemărturisită a fiecăruia de a-și părăsi țara și locurile natale și a pleca vremelnic sau definitiv spre alte zări. Cu cât își denigra propria țară, cu atât spera că i se va cicatriza mai repede rana produsă în suflet de desprinderea de trunchiul matern. Era ca la un divorț: soții se iubesc, trăiesc unul pentru altul, cred că nimeni și nimic nu este mai frumos și mai bun decât soțul/soția sa. Deodată se produce acel declic și iubirea se transformă într-o ură nemăsurată. Gurile care rosteau doar cuvinte frumoase, pline de farmec și eleganță, încep de acum să arunce limbile de foc ale bârfei, ale acuzațiilor grave la adresa celuilalt, ale calomniilor și insultelor. Foștii soți sunt de nerecunoscut. Pe oricare din cei doi l-ai asculta, ai impresia că celălalt înmagazinează în el tot răul și toată răutatea din lume.

         Nu știu dacă s-ar putea vorbi de o boală, de un păcat sau de o rătăcire această atitudine. Când ai în vedere o persoană anume e una; când vorbești de o comunitate e altceva. Oricum, această atitudine pesimistă nu e de bun augur. Ea dezarmează, distruge elanul, idealul, valorile materiale și spirituale încetățenite de veacuri. A vedea numai partea goală a paharului nu este semn de sănătate. O doză de optimism dă forță ființei, o smulge din nelucrare, precum benzina urnește mașina din loc. Nu ne este de folos să ne comparăm cu alții mai bogați, mai avansați decât noi. Fiecare s-a dezvoltat într-un anumit context istoric. Starea materială, nivelul de viață și de cultură, nu se creează peste noapte, ci este rodul muncii multor generații. Despre aceasta am mai vorbit în alte articole. Aș propune cititorilor noștri o altă optică de a vedea lucrurile, o altă scară a valorilor.

            De ce să ne comparăm cu englezii, cu francezii sau cu alte națiuni mai avansate?! Mereu vom avea un gust amar, un sentiment de insatisfacție, de repulsie față de țara și de poporul nostru. Aș propune un alt mod de comparație: între prezent și trecut. Am fi mult mai  avantajați, iar comparațiile ne-ar da acel tonus de entuziasm, de optimism, ne-ar da garanția că suntem pe un drum bun, că suntem pe o treaptă superioară pe scara dezvoltării istorice. Aș pleca de la situația satului meu, pe care-l cunosc mai bine. Tatăl meu era flăcău, când a venit cu carul cu saci de făină de la moara din Colibași, unde avea rând și de la Malovăț până la Bârda i-au trebuit încă două perechi de boi ca să poată urca. Intra carul în noroi până la osie. Astăzi străbat același drum, asfaltat, cu mașina, iar pe unele porțiuni ating chiar și o sută de kilometri la oră.  E o deosebire! E un salt uriaș! Prin sat, primăvara și toamna, era o adevărată aventură să mergi pe drumul principal. Ca elev, coboram pe Ostrov, treceam ogașul la Pripor și urcam apoi pe Cracul Școlii ca să ajung la școală, evitând astfel drumul și pericolul de a mă afunda în noroi. Astăzi mergem prin sat pe drum asfaltat, de la Balta până la Muncești, iar ulițele laterale sunt pietruite. E o deosebire! E un salt! Patru ani am făcut naveta de la Bârda la Malovăț, ca elev. Erau patru kilometri la dus, patru la întors. Mergem pe jos, vară-iarnă. Alții din sat se duceau la școala din Bobaița, alții la Izvorul Bârzii. Astăzi vine mașina de două ori dimineața, de două ori la prânz, merge până în centru satului ca să ia sau să aducă elevii de la școlile din Malovăț. E o deosebire! E un salt! Până în 1990 în satul Bârda era un singur telefon, la ferma de stat. Dacă era o urgență, te rugai de inginer, de contabil, de tehnician, de paznic sau de femeia de serviciu, ca să te lase să dai telefon la pompieri, la salvare, la miliție sau unde era nevoie. Am fost solicitat în miez de iarnă, la ora două noaptea, când crăpau lemnele de frig, să mă duc la Malovăț să dau telefon la salvare, fiindcă năștea o consăteancă. La fermă nu era nimeni, totul era încuiat. Astăzi nu cred că este familie în care să nu existe un telefon mobil. În altele sunt și trei-patru telefoane sau chiar mai multe. E o deosebire! E un salt! Se construiau case și înainte și acum. Erau case de piatră sau de lemne, cu două-trei cămăruțe, cu pământ pe jos, cu vatră, cu horn și zălar pentru atârnat căldarea, cu paturi de lemn așternute cu rogojină, cu garduri de stobori; observați o casă care se construiește azi: fondație de beton armat,  structuri de beton armat, izolații, tâmplărie  termopan, pereți izolați fonic și termic, apă curentă la bucătărie și baie, canalizare, mobilă confortabilă, garduri de fier forjat, de zid, de tablă ondulată sau alte materiale scumpe și rezistente. E o deosebire! E un salt! Zilele trecute auzeam pe cineva că și-a instalat camere de supraveghere, instalație de alarmă. E ceva! Eram copil, când a apărut primul patefon în sat, la Sabin al lui Cotăriță. Ședeau femeile cu cobelca în spinare în drum și ascultau patefonul. A apărut apoi aparatul de radio la George al lui Truț. În 1967 au cumpărat și părinții mei un aparat de radio ,,Miorița”. În toamna lui 1968 am avut prilejul, la seminar, să văd și eu un televizor. Astăzi sunt televizoare și calculatoare racordate la internet în aproape toate casele. De când deschid ochii, copii se uită la ,,desene animate”. E o deosebire! E un salt! În 1979 mi-am luat o mașină de ocazie. Nu știu dacă a fost chiar prima în sat, dar, oricum, printre primele mașini particulare. Astăzi, dacă ar fi atâtea vaci sau atâtea oi câte mașini sunt, ar scădea prețul laptelui în Severin!

           Drumul de la Bârda la Severin îl făceau, majoritatea sătenilor, pe jos. Cei șaisprezece kilometri îi străbăteau în trei ore. Bunică-mea se uita după stele și știa când trebuie să plece, ca să fie în revărsatul zorilor în piață. Știa  să se orienteze după Carul Mare, Carul Mic, Cloșca cu pui, Toiegele, Luceafărul de dimineață, după cântatul cocoșilor etc. Ziua era mai simplu: umbra îi era ceas. Numai Stanciu lui Țușu avea ceas în tot satul. Nu se duceau goi la oraș, ci cu cobelca sau cu ranița în spate. În cobelcă aveau câte 2-3 cotărițe pline cu fructe, cu brânză, sticle cu lapte, zarzavaturi, flori, orice ar fi putut aduce bani în casă. Și eu am însoțit-o pe mama, pe jos, copil fiind, până la Severin. Numai că eu mergeam ,,gol”, pe când dânsa era cu cobelca cu struguri. Bunică-mea încărca struguri sau  cireșe de la via din Bremăna, o lua matca la vale până la Balotești, de acolo pe Izvorul Bârzii, Rascolești, Halânga până la Severin. Astăzi mă duc cu mașina la Severin. Îmi trebuie un sfert de oră să fac acest drum. Nu mai văd pe nimeni mergând pe jos, nu văd pe nimeni cu cobelca. E o deosebire! E un salt!

            Exemplele și comparațiile de mai sus privesc situația concretă a unui sat, a unei comunități de câteva sute de persoane, dar ea poate fi extinsă la situația întregii țări. Decât să mă jelesc că eu n-am avion particular, că n-am lac și iaht, că n-am mașină cu caroserie blindată, că n-am hotel de șapte stele, că n-am miliarde în cont, că n-am rachetă interplanetară și altele asemenea, nu mai bine să mă bucur de ce am? Să mă bucur că am mult mai multe decât părinții, moșii și strămoșii mei; să mă bucur că duc o viață mai ușoară și mai îmbelșugată decât ei, că pot citi sau scrie o carte, că pot vedea un film, că pot ști tot ce se petrece în lume, că sunt mult mai în siguranță decât ei, că trăiesc o vreme de pace, că sunt sănătos. Fiecare poate găsi suficiente motive de bucurie, de încredere în viață, în viitor. Nu pierdeți ocazia să vă bucurați, chiar și de cele mai mici prilejuri pe care vi le oferă viața și societatea. Fiți mai optimiști, pentru că astfel îndepărtați de la dvs. multe boli ale sufletului și ale trupului. Nu plângeți după ce nu aveți; bucurați-vă de ce aveți. Nu jinduiți după ce are vecinul, sau prietenul, sau cunoscutul, fie că este român, fie italian, francez, german, spaniol sau de altă etnie. Bucurați-vă că existați, că sunteți români, că avem o țară frumoasă și bogată cum puține sunt pe pământ, că avem o istorie și o cultură  de excepție.

               Bucurați-vă că aveți o pâine pe masă, în timp ce atâția în lume mor de foame! Mulțumiți lui Dumnezeu că ați ajuns la această vârstă; sunt atâția tineri, victime ale unor accidente sau boli, care ar da lumea toată să mai  trăiască un an, o zi, o oră măcar! Bucurați-vă și mulțumiți lui Dumnezeu că faceți umbră pământului, dacă nu puteți face mai mult! Câți alții sunt țintuiți la pat de boli grele și ar da oricât să mai facă măcar umbră  pământului!

               Mulțumiți lui Dumnezeu pentru tot și pentru toate câte v-a dat. Și nu sunt puține!

*

              Sfaturi părintești. Din  cuvântările Sfântului Ioan Gură de Aur(347 – 407), patriarhul Constantinopolului spicuim câteva sfaturi înțelepte:

           ► ,,În zadar se săvârşeşte Liturghia în fiecare zi, dacă nu vă împărtăşiţi […] Acestea le spun nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceţi vrednici. Omule, nu eşti vrednic să te împărtăşeşti? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei [credincioşilor – n.n.] nu eşti vrednic să le auzi […], deci, dacă (zici că) nu eşti vrednic să te apropii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumenii, pentru că nu te deosebeşti cu nimic de ei.”

          ►,,Mulţi se împărtăşesc o dată pe an, alţii de două ori, alţii de mai multe ori. Pe care dintre ei îi vom ferici mai mult? Pe cei care se împărtăşesc o dată, pe cei care se împărtăşesc de câteva ori sau pe cei care se împărtăşesc de mai multe ori? Nici pe unii nici pe alţii, ci pe cei care se apropie de sfântul potir cu conştiinţa curată, cu inima neprihănită, cu trăire lipsită de reproşuri. Aceştia se pot împărtăşi mereu.”

            ► ,,Ce ziceţi, dragii mei? Nu vă revine vouă citirea Sfintei Scripturi, pentru că sunteţi prea ocupaţi? Vă spun însă că voi aveţi mai multă nevoie decât călugării. De fapt, ei sunt feriţi chiar prin felul lor de viaţă de multe lovituri ale diavolului. Iar voi, dimpotrivă, sunteţi în luptă, sunteţi expuşi neîncetat la noi răni. Cauzele de nerăbdare, de gelozie, de nelinişte, de descurajare, de vanitate vă înconjoară mereu. Duşmanul vostru lucrează continuu noi săgeţi împotriva voastră. Pentru aceasta, voi aveţi nevoie să găsiţi forţa voastră în Sfânta Scriptură”.

             ► ,,Hristos ne-a arătat încă mai limpede că după masă nu somn, nici împreunare trupească nu trebuie să urmeze, ci rugăciuni şi citire a Sfintelor Scripturi. Să ne deprindem a mânca numai atât cât să trăim, nu până-ce ne crapă pântecele şi ne îngreuiem: că nu am fost făcuţi şi nu trăim ca să mâncăm şi ca să bem, ci mâncăm ca să trăim.”

             ► ,,Împărat adevărat, acela-i împărat, care este stăpân pe mânie, pe invidie, pe plăcere.”

*

                  In memoriam: Preotul Dumitru Ionescu. Este al doilea preot cunoscut în satul Bârda, după ce, mai înaintea lui, a slujit aici preotul  Ion Bârlan, zis Notarie din Valea Boierească. Până în prezent se știa foarte puțin despre acest preot. Cu ani în urmă, am găsit la urmașii săi o fotografie, după care i-am comandat un tablou. Părintele Ionică Sfetcu apreciase că trăise între anii 1848-1915 și așa am trecut și pe tablou. O însemnare autografă de pe un Liturghier(1887) al bisericii, datată 21 aug. 1900, ne îmbogățește datele biografice ale acestui preot și corectează altele. Iat-o:

                 ,,Spre ținere de minte. Subsemnatul m-am născut în anul 1844 februarie 18, apoi terminând trei clase primare în Severin și ceva practică de serviciu bisericesc, am intrat ca intern cu bursa statului în Seminarul Râmnicului  N(oului) S(everin) în anul 1862 și la 1866 am terminat cursul seminarului. În anul 1869, februarie 16, m-am cununat cu Ana Zg. Zaharia din com. Gutu cat(unul) G…(?) și la 20 august tot acel an am fost hirotonit preot de arhiereul Evdochiadis din Craiova pentru biserica ,,Sf. Dumitru” din com. Pitulași, plasa Ocolu jud. Mehedinți. Preotul D. Ionescu și fiul său Ionescu D. Ion, 1900 august 21”.

               Precizăm că e vorba de episcopul-vicar Timotei Evdochiados, despre care am scris o fișă biografică(La 100 de ani de la moartea arhiereului-vicar Timotei Evdochiados, în ,,Mitropolia Olteniei”, Craiova, an. XXVIII(1976), nr. 5-6(mai-iun.), pp.466-467). Cu ani în urmă, nora preotului, Matilda Ionescu, îmi povestea că atunci când venise cu nunta de la Gutu, au făcut un popas la han, la Halânga. Atunci a arătat celor prezenți la cârciumă zestrea primită pentru mireasă de la părinții acesteia: o cotăriță cu galbeni. Toți au admirat grămada de bani, i-au felicitat pe cei tineri și le-au urat cele cuvenite. Noaptea casa mirelui a fost jefuită. Hoții i-au luat cotărița cu galbeni și i-au lăsat mireasa. De!

*

             File de jurnal – 8 febr. 1982(II). ,,Duminică am avut slujbă la Bârda. Au participat și trei femei străine, dintre care două erau din Tr. Severin, iar una din Rogova. Cea din Rogova, soția lui Victor Popescu, a donat și 1500 lei pentru biserică. Au cântat la strană și au spus rugăciuni. La plecare, au trecut pe la mine, dar n-au fost decât părinții acasă. Eu plecasem cu mașina(deși n-aveam voie!)  la Bobaița, unde am făcut înmormântarea lui Ion Basarabă. O sărăcie îngrozitoare am văzut la casa omului aceluia. Am vorbit cu doamna Roșianu, asistentă medicală la Luncavița(CS). A spus că în părțile lor s-ar mai găsi alimente. Mi-a promis că se va interesa de porumb și-mi va comunica, pentru a mă duce să cumpăr.

             Abia am ajuns acasă, că a venit la mine moș Constantin Cocoș. Îl trimisese șeful de post, care se afla la Victor Stănciulescu, fostul primar. Mă ruga să-l duc cu mașina la Malovăț, ca să nu-l muște vreun câine. Era afumat bine. L-am luat pe la mine. Deși sâmbătă adusesem oameni cu drujba și-mi tăiaseră lemnele, încât era drumul plin, iar părinții, bunică-meu Ghigă, Ion al lui Iancu cu soția și Ghița lui Gicu cărau de zor la ele în curte, șeful nu s-a legat. Mi-a spus că noul primar îl gonește, că i-a imputat tot felul de infracțiuni, încât l-a scos chiar ,,trădător de patrie” și ,,uzurpator al economiei naționale”. Printre altele, ar fi și acuzația că a tăiat viței în Malovăț și i-a vândut apoi la sârbi, A spus că mai mulți martori mincinoși au jurat împotriva lui.

             O altă problemă gravă cu care se confruntă șeful de post sunt farmecele. Crede că cineva se ține de el și de familia lui. Dovadă că găsește dimineața tot felul de lucruri, de mizerii și cioburi pe la ușă. Noaptea aude afară tot felul de mâțe zbierând înfiorător de urât, îi dau păsări în geam și alte semne de acest gen. Se  încuie în casă cu femeia și copiii, își iau ligheanul cu ei, pentru a nu ieși nici pentru necesități, fiindcă le e urât groaznic. Halal miliție, gândeam în sinea mea! Șeful și-a exprimat convingerea că numai prin biserică speră să-și mai rezolve situația în care se află. De aceea m-a rugat să mă duc să-i fac sfințirea casei(a postului de miliție), să-i primesc pomelnice pentru acatist și liturghie și ,,să-i blestem” pe dușmanii lui. L-am dus până la Malovăț, dar mi sa părut îngrijorătoare starea de sănătate a acestui om!”

*

             Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: ● Domnul Ovidiu Mitran De Keyser din Zoersel(Belgia): 455 lei; Doamna Trocan Maria din Lugoj(TM), fiică a satului Bârda: 200 lei; Părintele Pr. Stelică Zoican  din Tr. Severin: 100 lei; Doamna Crăciun Adriana-Doinița din Mamaia(CT), Doamna Prof. Costache Fevronia din Odăile (PH), Domnul Borcilă Șt. Ștefan din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț, Domnul Turiță Laurențiu din Timișoara, fiu al satului Malovăț și Doamna Manolache Steluța din București: câte 50 lei;

• Deși nu am solicitat nimănui, mai mulți credincioși au făcut donații pentru acoperirea prețului celor două policandre cumpărate pentru bisericile noastre și pentru lucrările privind magazia de la Malovăț. Remarcăm dintre cei din Malovăț: Baltac Gheorghe, Oprișan Elena, Voican Petre, Surugiu N. Ion: câte 100 lei; Popescu Elena, Ghilerdea Sevastian, Oproiu Elisabeta, Ciurel Valentin, Pera Dumitru, Popescu Mihai, Borugă Norica: câte 50 lei;
• Domnul Dima Vasile a achitat 120 lei pentru pâinea donată credincioșilor.

                 Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

• În cursul lunii octombrie am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe și unor bolnavi din sat, astfel: 1 oct.(Bârda): 165 pâini; 8 oct.(Malovăț): 232 pâini; 14 oct.(Malovăț): 175 pâini; 15 oct.(Bârda): 170 pâini; 22 oct.(Malovăț): 195 pâini; 26 oct.(Bârda): 128 pâini; 29 oct. (Bârda): 190 pâini. Așadar, în luna octombrie s-au donat 1.255 pâini. De asemenea, s-a vândut pâine credincioșilor la prețul de achiziție de 0, 60 lei/buc., astfel: 1 oct.(Bârda): 735 pâini; 8 oct.(Malovăț): 465 pâini; 14 oct.(Malovăț): 325 pâini; 15 oct.(Bârda): 730 pâini; 22 oct.(Malovăț): 505 pâini; 26 oct.(Bârda): 375 pâini; 29 oct.(Bârda): 710 pâini. Așadar, în luna octombrie s-au vândut 3.845 pâini.
• Parohia noastră a acordat un ajutor de 300 lei Doamnei Tărăbâc Gheorghița din Malovăț, aflată în dificultate.

*

             Plăți. În această perioadă, parohia noastră a efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 3.060 lei brutăriei pentru pâinea donată și vândută în octombrie; 2.550 lei tipografiei pentru cărțile Oastea Pandurilor, Amintiri despre titani  și  Tudor Vladimirescu; 2.250 lei pentru excursia de la Prislop din 19 oct.; 2.000 lei protoieriei pentru două policandre; 1.590 lei protoieriei pentru icoane;  870 lei bolțari pentru magazia de la Malovăț; 850 lei impozit; 800 lei pentru ciment, multibat, fier-beton și gudron pentru magazie; 800 lei cherestea pentru magazie; 462 lei pentru hârtie de scris; 400 lei poștei pentru timbre poștale; 300 lei ajutoare; 200 lei transport cărți de la Craiova prin curier; 144 lei poștei pentru colete; 70 lei pentru internet;  50 lei  pentru curent.

*

              Lucrări la biserică. De două săptămâni am început să construim o magazie în curtea bisericii din Malovăț. Cea veche, din lemne, era pe punctul de a se prăbuși. Sperăm să iasă un lucru bun. Domnul Nistor Petre este proiectant și executant al lucrării. Mulțumim Domnului Primar Ing. Ion Michescu pentru tot sprijinul acordat la această lucrare!

*

              Evenimente culturale. ● La 1 oct., pe plan mondial a fost sărbătorită Ziua Pensionarului. Și în comuna Malovăț s-a organizat o frumoasă manifestare în acest sens. Au fost invitați toți pensionarii din comună la Căminul Cultural din Malovăț, unde era pregătită o masă bogată. Îi aștepta orchestra de muzicanți de la Peșteana(GJ). A fost prezentă și Doamna deputată Teiș. Domnul Primar a prezentat câteva realizări și proiecte ce le are în obiectiv, după care a urmat o rugăciune potrivită evenimentului, rostită de către preotul Dvs. Invitații s-au așezat apoi la masă. Nici  felul întâi nu se terminase, până când două adolescente de nici optzeci de ani s-au ridicat și au început să joace și să chiotească. S-au enervat flăcăii și nu s-au lăsat nici ei mai prejos. Parcă voiau cu toții să arate că încă nu sunt bătrâni…! Vorba lui Coșbuc: ,,Sunt grei bătrânii de pornit,/Dar de-i pornești, sunt grei de-oprit!” S-au depănat amintiri, s-au purtat discuții. Momentul a rămas de neuitat.

• Domnul Primar  Ing. Ion Michescu  se străduiește să reînvie tradițiile vechi ale satelor noastre. Așa, bunăoară, la Sf. Dumitru, a organizat nedeia de la Bârda. A adus o formație muzicală, ba chiar și un grup de elevi talentați de la Palatul Copiilor din Severin. Localnicii au fost foarte neîncrezători și timizi. Nu le venea să creadă că au ajuns să mai vadă o dată horă în vatra satului. Ultima nedeie cu horă s-a ținut în urmă cu… aprox. 40 de ani!

*

              Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel:  

• ,,Cinstita” presă britanică, în ,,Datina!, Tr. Severin, an. XXVII(2017), nr. 6988(26 oct.), p. 7; Mica Unire, în ,,Datina!, Tr. Severin, an. XXVII(2017), nr. 6989(27 oct.), p. 7; Popor bogat, popor sărac, în ,,Omniscop”, Craiova, 2017, 27 oct., ediție on-line(http://www.omniscop.ro); în ,,Națiunea”, București, 2017, 27 oct., ediție și on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro); ,,Scrisoare pastorală” – 359, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 2017, 27 oct., ediție și on-line(http://www.observatorul.com); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare(MM), 2017, 30 oct., ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); In memoriam: George Burețea, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVII(2017), nr. 6954(5 sept.), p. 1; Sfârșit și de la capăt, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVII(2017), nr. 6963(20 sept,), p. 3; Ministerul cimitirelor(I),  în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVII(2017), nr. 6963(20 sept.), p. 1; Ministerul cimitirelor(II),  în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVII(2017), nr. 6963(21 sept.), p. 7; România tainică, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVII(2017), nr. 6990(28-29  oct.), p. 7; Călători prin Valea Plângerii, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVII(2017), nr. 6991(31 oct.), p. 7; Teologia parastasului(I), în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVII(2017), nr. 6992(1 nov.), p. 7; Teologia parastasului(II), în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVII(2017), nr. 6993(2 nov.), p. 7; Fii rătăcitori de ieri și de azi! în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVII(2017), nr. 6994(3 nov.), p. 7; Cățeaua lui Iconu, în ,,Datina!, Tr. Severin, an. XXVII(2017), nr. 6998(9 nov.), p. 6;
• Domnul Prof. univ. dr. Al.  Stupariu-Sirianu din Timisoara face o recenzie cărții Domnului Ioan Miclău, Cuvinte de minte, pe care parohia noastră a publicat-o în 2012, în revista ,,Suflet nou”, Comloșul Mare, 2012, sept.;
• Domnul George Stroia, redactorul șef al revistei ,,Armonii culturale” din Adjud publică o nouă carte de versuri a domniei-sale, Cer și pământ(Adjud, Editura ,,Armonii Culturale”, 2017, 144 pag.). În carte sunt câteva referințe de la diferiți cititori. Printre aceștia este și preotul Dvs., cu două pagini(114-115). De asemenea, textul de pe pagina IV a coperții îi aparține preotului Dvs.: ,,Cu fiecare volum publicat, cu fiecare  număr din revista ,,Armonii Culturale”, Domnul George Stroia se impune în peisajul cultural românesc ca o personalitate marcantă, care are multe de împărtășit contemporanilor și posterității.

              În primul rând, prin realizările sale culturale, este un exemplu grăitor de dăruire, de ardere jertfelnică pe altarul artei. Este un formator de opinie, este un căutător de talente, un animator cultural cu conștiință de cărturar patriot.

              Poezia Domnului George Stroia nu este destinată doar  celor puțini, care se consideră inițiați în limbajul poetic și gândire încifrată în fraze neînțelese  pentru noi, muritorii de rând. Poezia Domnului George Stroia este accesibilă unor mase largi de cititori. Ea abordează teme cu largă respirație poetică, de mare actualitate  socială. Patria, familia, omul, dragostea, munca, credința, amintirile, natura sunt doar câteva dintre temele subminate  azi de societatea contemporană, dar scoase în evidență cu măiestrie în poezia Domnului George Stroia. Umanul conversează cu divinul  sau cu natura într-un mod cât se poate de familiar, ca între vechi prieteni, prezentul cu trecutul prin galeria lor de personaje, totul se leagă prin firele nevăzute, dar ușor sesizabile, ale iubirii.

             Domnul George Stroia face un gest de noblețe spirituală, traducând în diferite  limbi din poeziile Domniei-Sale, împărtășind  astfel și celor din alte universuri culturale din frumusețea sufletului românesc”.

• Parohia noastră a republicat câteva cărți apărute mai demult, al căror tiraj se epuizase: I. Neacșu, Oastea pandurilor, Gh. Duncea, Tudor Vladimirescu – așa cum l-am cunoscut și Amintiri  despre Titani.

*

               Zâmbete. ☺Într-un restaurant din Bucureşti un domn se adresează unui tip beat:
,,-De ce beţi atât de mult? Conform statisticilor, de la alcool moare fiecare al 5-lea bucureştean!” ,,-Nu-mi pasă, eu sunt din Vaslui!”  ☺ Se tamponează două mașini. Șoferii ies din foarte nervoși, luându-se la ceartă: ,,-Cine ți-a dat ție carnet, mă?” întreabă unul. ,,- Dar cine ți-a spus ție că eu am carnet, mă?” întreabă  celălalt. ☺ Când te cerţi cu un prost, asigură-te că nu face şi el acelaşi lucru!  ☺ Dacă ai voință, poți să muți și munții din loc. Dacă ai creier, îi lași acolo, că nu te deranjează. ☺,,– Mi s-a furat pașaportul!” ,,- La poliție ai fost?”,, – Am fost. Nu sunt ei!”  ☺ Cel mai mult îmi place să mă întâlnesc cu şefii mei, care au ieşit deja la pensie! ☺Nicăieri nu este mai bine decât în altă parte! ☺ Cine nu-i iubeşte pe proşti, are tare mulţi duşmani! ☺ Politician e unul care strigă; diplomat e unul care tace!

*

               Excursii-pelerinaj Joi, 16 Noiembrie, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj, pe următorul traseu: Bârda – Malovăț – Tr. Severin(cetatea medievală, Muzeul Județean,  cetatea dacică, piciorul podului lui Traian) – Cerneți(Cula lui Tudor Vladimirescu, mânăstirea ,,Sf. Treime”) – Strehaia(orașul, mânăstirea) – Gura Motrului(mânăstirea)- Motru – Malovăț – Bârda. Se poate face într-o zi. Prețul: 15 lei. Mai sunt câteva locuri.

*

              Botezuri. În ziua de 21 oct. am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Meilă Raul-Gabriel, fiul Domnului Meilă Petre și al Doamnei Meilă Vasilica-Valeria din Malovăț. Să le trăiască!

*

             Anunțuri. ● Avem icoane frumoase cu 20, 25 și 30 lei/buc.;

• Au sosit calendarele pe 2018. Avem suficiente, pentru toată lumea. Costul: 5 lei/buc. Numai cine nu vrea nu ia. Vă rugăm să nu luați din piață sau de la colțul străzii.
• O doamnă din Tr. Severin caută o femeie, care să aibă grijă de mama sa. Îi oferă casă, masă și 16 milioane lei vechi pe lună.

*

         Program. În cursul lunii Noiembrie, avem următorul program de slujbe: 4 Nov.(Bârda-Malovăț); 5 Nov. (Malovăț); 8 Nov. (Malovăț); 11 Nov.(Bârda-Malovăț); 12 Nov. (Bârda); 18 Nov.(Malovăț-Bârda); 19 Nov.(Malovăț);  21 Nov.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 25 Nov. (Malovăț-Bârda); 26 Nov.(Bârda); 30 Nov.(Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, la școală, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe  adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.   Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

by

Referinţă Bibliografică

Scrisoare pastorală – Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi, anul XVI(2017), nr. 360(16 –31 Octombrie)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 13 noiembrie 2017