Dragii mei enoriași!
Credința lor. În Duminica a II-a din Post este rânduită Evanghelia vindecării slăbănogului din Capernaum(Marc., II, 1-12). Povestirea e simplă: în timp ce Mântuitorul era într-o casă arhiplină de lume, patru oameni au venit aducând pe un pat un om bolnav, ,,slăbănog”, probabil un om paralizat. Fiindcă le-a fost imposibil să intre pe ușă, au urcat pe casă, au desfăcut acoperișul și au introdus patul cu bolnavul în camera unde era Iisus. El nu s-a supărat de acest gest atât de curajos, ci, văzând credința lor, a zis slăbănogului: iertate îți sunt păcatele tale! După o scurtă discuție cu cei ce cârteau, a revenit și i-a spus bolnavului: ,,Iertate îți sunt păcatele tale! Ia-ți patul tău și umblă!” Și îndată bolnavul –a sculat, și-a luat patul și a plecat.
Cele mai multe interpretări și comentarii la acest text s-au referit la puterea dumnezeiască a Mântuitorului, la credința celor ce au învins toate piedicile până au ajuns la Hristos, fapt pentru care nu au rămas nerăsplătiți.
În rândurile ce urmează aș zăbovi puțin asupra cuvintelor: ,,Văzând credința lor!” Pe cât de simple, pe atât de profunde și pline de adevăr și învățătură pentru noi toți.
Bolnavul din Sfânta Evanghelie nu se roagă. Nici nu ni se spune că el a dorit să vină la Mântuitorul. Poate că era inconștient, poate că era prea bolnav, poate că era un necredincios. Credința puternică a fost în sufletul celor patru însoțitori ai bolnavului. Nu ni se spune dacă aceștia erau părinți, bunici, frați, copii, vecini, prieteni sau oameni plătiți ca să-l transporte pe cel bolnav. Indiferent în ce relație erau cu bolnavul, cei patru sunt de admirat pentru credința lor tradusă în faptă. Trebuia o credință puternică, neîndoielnică, o credință în stare să mute și munții din loc, ca să ducă un bolnav pe targă până la locul unde se afla Domnul și apoi să urce pe casă cu bolnavul, să desfacă acoperișul casei și să introducă targa/patul în camera unde era Iisus. Trebuie să remarcăm faptul că în Orientul Apropiat nu se făceau casele cu acoperișuri ca ale noastre. Din cauza căldurii foarte mari, acoperișurile la case erau plate, aproape drepte, așa încât proprietarii puteau dormi pe acoperișul casei, acolo fiind mai răcoare. De obicei aceste acoperișuri aveau și o deschizătură cu oblon. Pe acolo se putea urca și coborî în cameră cu ajutorul unei scări. Probabil pe un astfel de oblon a fost coborât și bolnavul, nu a fost nevoie să spargă tavanul.
Mântuitorul vindecă bolnavul ,,văzând credința lor”, adică a însoțitorilor. Bolnavul vindecat își ia patul și pleacă, fără să mulțumească măcar. Dacă în cazul celor zece leproși Mântuitorul și-a manifestat amărăciunea că doar unul s-a întors să-I mulțumească din zece vindecați, de data aceasta nu-i reproșează bolnavului că nu i-a mulțumit. Probabil I-au mulțumit însoțitorii, care au rămas cu Iisus în cameră, nu ni se spune că au plecat și ei.
Înțelegem din această istorioară nu numai că Mântuitorul era Dumnezeu adevărat și făcea minunile cu puterea Lui dumnezeiască, dar și faptul că rugăciunile făcute pentru aproapele nostru sunt ascultate. Aproapele nostru este tatăl, mama, bunicul, bunica, fratele, sora, fiul, fiica, alte rude, vecini, consăteni, colegi de serviciu, cunoscuți, necunoscuți, orice om din lume, in indiferent de etnie, limbă, culoare, zonă geografică, religie chiar. Într-un cuvânt, aproapele nostru este orice om din lumea aceasta. Mai mult, aproapele nostru este și cel plecat în lumea de dincolo. Toți suntem creația lui Dumnezeu, toți suntem ai lui Dumnezeu, adoptați ca fii ai Lui prin jertfa pe cruce a Mântuitorului. Toți suntem fiii lui Dumnezeu și frați între noi.
Poate aproapele nostru este bolnav trupește, poate are un handicap fizic, poate trece printr-un mare necaz, nevoie sau suferință; poate aproapele nostru este robit de o patimă, precum beția, desfrâul, jocurile de noroc, consumul de droguri, mânia, lăcomia, lenea, avariția, zgârcenia și multe altele. Poate aproapele nostru este necredincios, poate este ateu, poate este adeptul unor credințe false și periculoase, poate este adeptul unor practici imorale. Poate a săvârșit un păcat greu, precum uciderea; poate a fost condamnat pe nedrept; poate este în pragul unui examen care-i va marca tot restul vieții, poate este în multe alte situații deosebit de grele, când crucea vieții îi devine insuportabilă și este gata să se prăbușească sau chiar s-a prăbușit sub ea. În calitate de creștini, de fii adoptivi ai lui Dumnezeu, în calitate de oameni, avem datoria sfântă să-l ajutăm pe cel prăbușit de lângă noi cu ce putem. Un ban al nostru poate să-i ajute să-și cumpere o pâine, o haină, un medicament, să meargă la un medic, să-și plătească o datorie fără ca să i se ia casa. Cei patru din Evanghelia citată nu știm dacă-i dăduseră bolnavului bani sau haine sau mâncare. Știm însă că-i dăduseră ceva din puterea lor, din voința lor, din știința lor și din credința lor. Îl duseseră la Marele Medic, trecuseră peste toate greutățile și impedimentele și ajunseseră cu el până la Dumnezeu ca să-i caute sănătatea. Nu știm dacă bolnavul era credincios, dar suntem convinși că însoțitorii erau convinși că Domnul Hristos este Dumnezeu adevărat, singurul în tare să-i redea sănătatea bolnavului lor și pentru a ajunge la El nu precupețesc nici osteneală, nici timp, nici credință, nici rugăciune.
Câți dintre noi găsim o asemenea forță în noi ca să ne străduim pentru însănătoșirea trupească și sufletească a semenilor noștri? Minunea cu slăbănogul din Sfânta Evanghelie ne asigură că nimic nu rămâne fără de răspuns la Dumnezeu. El nu este nepăsător la rugăciunea mamelor pentru întoarcerea copiilor lor pe cărările vieții și ale mântuirii, când aceștia o apucă pe drumul pierzării; nu este nepăsător față de rugăciunile soțului/soției pentru salvarea familiei de la destrămare, când unul dintre cei doi o apucă pe drumuri greșite; nu este nepăsător față de rugăciunile fierbinți și stăruitoare pentru ajutorul semenilor noștri. Asemenea rugăciuni sunt pietre de temelie pentru viața morală a celui ce le face, sunt fapte de milostenie sufletească și trupească, dar sunt și mângâiere, și balsam, și salvare pentru cel cuprins în rugăciune.
Câți dintre noi găsim o asemenea forță să ne rugăm pentru cei plecați dintre noi care, ca oameni, nu s-au pregătit suficient în lumea aceasta pentru întâlnirea cu Dumnezeu dincolo. Rugăciunile și faptele bune ale celor de aici pot scoate din fundul iadului pe cei de dincolo. Jertfa și Învierea Mântuitorului a devenit puntea care face legătură între cele două lumi, dar și între cele două stări din lumea de dincolo. Mântuitorul Însuși a fost în iad și a scos pe cei drepți de acolo, rugăciunile noastre în numele lui Hristos Cel răstignit și înviat pot scoate pe cei dragi ai noștri la lumină.
Pentru credința lor a vindecat Mântuitorul pe slăbănogul din Sfânta Evanghelie, pentru credința noastră și pentru rugăciunile sfinților vindecă de bolile trupești și sufletești pe semenii noștri pe care noi îi ajutăm cu rugăciunile noastre, iartă păcatele și mântuiește pe cei plecați dintre noi, mai ales dacă rugăciunile noastre sunt garnisite din plin și cu fapte bune. Sfânta Evanghelie citată ne dă curaj, ne întărește credința, ne asigură că Mântuitorul Iisus Hristos este cu noi. Cu El împreună nimic nu este imposibil, nimic nu este pierdut. Așa au crezut însoțitorii slăbănogului și au reușit, așa trebuie să credem și noi și atunci nici crucea vieții noastre, nici a celor din jurul nostru nu va mai fi imposibil de dus.
Aceasta este învățătura Mântuitorului, aceasta este învățătura Bisericii, aceasta este speranța noastră. Biserica însăși se roagă pentru noi toți și pentru toată lumea. Toate slujbele ei, toate rugăciunile și cântările ei, întreaga Sfântă Liturghie nu este decât o stăruitoare rugăciune pentru fiecare dintre noi și pentru toți laolaltă. Mântuitorul Însuși S-a rugat pentru ucenicii săi înainte de a fi prins în Grădina Ghetsimani, Mântuitorul Însuși S-a jertfit pentru păcatele fiecăruia dintre noi și pentru ale lumii întregi din toate timpurile și din toate locurile. În Sfânta Liturghie Sfântul Duh Însuși se roagă pentru noi alături de îngeri și de sfinți, alături de preoți și de toți credincioșii.
*
Cuvinte duhovnicești. Redăm mai jos câteva însemnări al Sfântului Inochentie al Odessei grupate sub titlul PODOABA PRIMĂVERII , care mi se par foarte potrivite pentru aceste momente. Iată-le:
,,Privind la podoaba cu care se îmbracă natura în anotimpul primăverii, privind la verdeața ce se ivește de pretutindeni și la florile ce în jurul nostru sunt presărate cu îmbelșugare și asemănând toate acestea cu golătatea și amorțeala de mai înainte, cine nu va zice că natura, care a dormit somnul iernii, s-a deșteptat acum ca dintr-un somn și, urmând pilda Sfintei Biserici, a început și ea a sărbători ziua Învierii.
A trece aceasta sărbătoare nebăgată în seamă ar dovedi o neiertată nepăsare către Însuși Întemeietorul ei, Care fără de îndoială nu este Altcineva, decât Însuși Atotputernicul Făcător al naturii. Căci dacă până ți cel mai neînsemnat pictor nu înfățișează tablourile sale înaintea ochilor tuturora, fără un anumit țel, apoi cu cât mai vârtos înțelepciunea dumnezeiască nu se poate să preschimbe întreaga suprafață a pământului în vremea primăverii într-un minunat și fermecător tablou, fără să aibă în vedere că prin aceasta să dea învățături folositoare acelor vederi cărora ea înfățișează acest tablou.
Așadar să nu fim nebăgători de seamă față de planurile înțelepciunii dumnezeiești, ci să ne sârguim a ieși și a ne strămuta cu mintea noastră în templul cel mare și larg al naturii, spre a primi învățături de la acea măreață priveliște care se desfășoară acum într-însul.
Multe gânduri și simțăminte frumoase deșteaptă primăvara în sufletul nostru! Dar mai cu seamă ea ne dă trei învățăminte mai însemnate:
- a) Primăvara ne aduce aminte de facerea lumii, de starea noastră cea dintâi și de căderea noastră;
- b) Primăvara ne slujește ca o icoană vie a reînvierii noastre din moartea păcatului și ne arată ce trebuie și ce nu trebuie să facem pentru această înviere;
- c) Primăvara preînchipuiește reînnoirea viitoare a tuturor lucrurilor și învierea noastră, care va avea loc la sfârșitul lumii”.
*
In memoriam: Pictorul Gheorghe Bărbulescu-Timana. Încă de când am învățat să citesc și-l ajutam la slujbă pe regretatul Pr. Ioan Sfetcu, am văzut o inscripție pe peretele de nord al altarului bisericii din Bârda: ,,Pictor Gh. Bărbulescu-Tismana, 1937”. De-a lungul anilor mi-a fost dat să întâlnesc această semnătură pe multe alte biserici din Mehedinți, inclusiv pe cea din Halânga. Toate aceste biserici erau pictate în același stil neobizantin inconfundabil.
Abia acum am putut să aflu câteva date privitoare la acest pictor și le consemnez aici spre știință, mai ales că activitatea lui se leagă și de satul nostru.
Pictorul Gheorghe Bărbulescu – Tismana a fost mehedințean, cu numele adevărat Barbu D. Ghiță. S-a născut la 8 aprilie 1883 în satul Gemeni com. Dârvari jud. Mehedinți, în casa lui Dincă și Ioana Barbu, țărani moșneni. Unica soră, Dinuța, a decedat la 19 ani. Dincă Bărbulescu, tatăl pictorului, a luptat la Plevna, Grivița și Smârdan în Războiul de Independență din 1877-1878. Gheorghe învață la școala primară din satul natal, apoi este dat, la îndemnul învățătorului, ca ucenic pe lângă pictorul bisericesc Costache Petrescu din Craiova, ca să-și dezvolte abilitățile artistice evidente încă de la vârsta copilăriei. La 18 ani, respectiv în 1901, câștigă licitația pentru pictura bisericii din Tismana(GJ), pe care o și realizează în același an, biserica fiind sfințită în 1902. Laudele și aprecierile primite cu acel prilej vor deschide drumul copilului-pictor spre alte peste 60 biserici din Oltenia, pe care le va picta de-a lungul vieții sale. La 19 ani primește Certificat de pictor bisericesc din partea Episcopiei Râmnicului Noului Severin. Se stabilește în Tismana și inițiază înființarea Băncii Populare de acolo, sătenii alegându-l președinte, în această calitate participând la Primul Congres al Băncilor Populare de la Focșani din 1904. Se îndrăgostește de tânăra Elena Cocârlău din Tismana, vecina bisericii, cu care se căsătorește 29 ian. 1906. Vor avea împreună șapte copii.
Tânărul pictor Gheorghe Bărbulescu este suprasolicitat în toată Oltenia și muncește cu râvnă, reușind să devină om de vază al Tismanei. A participat la Războiul Balcanic din 1913 și la Primul Război Mondial din 1914-1919 ca sergent, obținând mai multe ordine și medalii. A luptat pe Jiu, apoi la Mărășești-Mărăști-Oituz în Regimentul 18 Gorj, obținând ,,Virtutea Militară”. Cu banii câștigați din munca lui cumpără pământ, pădure, moară, gater de tăiat lemne și tot felul de acareturi. Toate muncile erau făcute de el și membrii familiei sale. Nu a avut slugi sau angajați. Între anii 1938-1940 este ales primar al comunei Tismana, la propunerea Mareșalului Averescu. Pentru activitățile sale umanitare din comună primește diplomă de onoare din partea reginei. Este mobilizat în Al Doilea Război Mondial în 1940. În 1947 este lăsat la vatră ca veteran de război.
Chiar din 1947 încep și represaliile. Este considerat chiabur. Cedează tot pământul și bunurile statului, fără să i se dea nimic despăgubire. Ca ,,administrator” al propriei sale mori macină 5 kg de boabe unei bătrâne din Tismana și nu-i ia uium, fapt pentru care este condamnat un an la închisoare pentru sabotaj. Execută închisoarea la Tg. Jiu, fiind eliberat la în 1954. I se interzice să mai picteze. Nu i se dă pensie nici măcar de veteran de război. Abia la 71 de ani i se permite să picteze biserici. Era invalid, măcinat de boli și șubrezenii, dar fără mijloace de existență. Pictează până la 83 de ani.
Într-un memoriu redactat cu puțin timp înainte de a muri, prin care cerea o cât de mică pensie sau ajutor social, consemna: ,,Eu mă duc, codrul rămâne,/Plânge frunza după mine!” Tot artist!
Moare la 22 martie 1969, în vârstă de 86 ani și este înmormântat în cimitirul din Tismana.
Ca drept recunoștință, în ultimii ani, casa lui din Tismana a fost transformată în Casă Memorială. I s-a construit un bust în Tismana, iar istoricii Ion Mocioi și Florian Văideanu au realizat o carte, Pictorul Gheorghe Bărbulescu.
Dumnezeu să te ierte, artist nefericit al neamului românesc!
*
File de jurnal – 23 aug. 2021. ,,La Bârda, la parastasul lui Alexandru Ploștinaru, l-am cunoscut pe băiatul acestuia mai mic, șofer de meserie. Până ar fi toate gata, mi-a povestit despre Canalul Dunăre-Marea Neagră. De vreo săptămână se întorsese de acolo.
Din Mehedinți au fost detașați 1.500 șoferi și escavatoriști. Din celelalte județe la fel. Canalul are 800 m adâncime și 800 m lățime. Înainte de 1965 au mai fost lucrați vreo 40 km. Acum s-au lucrat 15 km și mai sunt 51 km. Șantierul canalului pare a fi un sector al iadului. E ceva de groază acolo. Se circulă pe câte 7-8 coloane zi și noapte, cu o viteză de peste 60 km/h. Fiecare vrea să lucreze cât mai mult pentru a-și realiza cele 600 de ore pentru care a fost detașat. Orele respective se pot face în cca. 3-3,5 luni. Șoferii par sălbatici. Multora le-a crescut barbă și plete. Cantinele sunt insuficiente pentru a hrăni atâta puhoi de lume. De la Agigea, localitatea cea mai apropiată, nu prea au ce să cumpere de la alimentare. Oamenii sunt ursuzi, răi, consumă mult spirt medicinal, pe care-l beau ca pe țuică. Se produc zilnic zeci de accidente mortale. Nu ai voie acolo să cobori din cabină. Nici chiar când îți vizează foaia. Puzderia de mașini te șterge ca pe un fulg oarecare. În incinta șantierului sau pe drumurile de acces din apropiere mașinile mici nu mai au voie să intre. Dacă îndrăznește vreunul să se aventureze, ar fi mare lucru dacă ar scăpa cu viață. Șoferii de pe mașinile mari se reped cu ,,baragladinele” lor în autoturisme și în câteva secunde le fac bune doar de fier vechi. E o aversiune pronunțată față de autoturisme, fiindcă, zic ei, cu autoturismele circulă ,,ștabii”. Chiar interlocutorul meu a văzut numeroase accidente mortale acolo. I-a rămas însă în amintire unul deosebit de grav: un tânăr șofer a fost tăiat de bena mașinii din fața sa, așa încât capul îi atârna la un metru de corp, prins doar în traheea care încă nu se rupsese.
Cu pământul dislocat de la canal se face o umplutură în mare, prin care se urmărește să se redea agriculturii cca. 4.000 ha teren arabil. La acel terasament e foarte periculos. Pământul e moale și umed și adesea mașinile alunecă în mare. Omul și mașina contează puțin acolo. Nu se găsește nici o echipă ,,Salvamar”, care să intervină în caz de pericol de înec. Doar reprezentanți de la Protecția Muncii și de la ADAS vin să facă constatări. Miliția nu e prezentă pe acel șantier.
Din fiecare județ sunt obligați să vină acolo toți șoferii cu o vechime mai mare de cinci ani. Dacă nu-și fac cele 600 ore de lucru, pot să stea acolo un an întreg, fiind plătiți doar cu salariul de bază, fără să li se calculeze numărul de ore lucrate.
La șantierul canalului sunt repartizate fonduri nelimitate. Anvelope, motoare, chiar și mașini complete sunt înlocuite fără nici o greutate. Se oferă cu ușurință orice piesă și înlesnire, numai treaba să meargă. ,,- Acolo-i sărăcia noastră, părinte!” a mai adăugat Domnul Ploștinaru.
Ieri am avut slujbă la Bârda. Am început să strâng bani pentru un policandru și sfeșnice. A venit și unchiu-meu Sandrică. Fusese chemat la șantier pentru ieri. S-a dus, dar acolo nu a găsit decât alți 2-3 muncitori. Șeful de secție l-a luat în primire: ,,- Bine, mă, nea Sandule, dumneata ești om bătrân! Dacă ai fi un copil din ăștia, aș mai zice să te comporți așa punctual!”
Unchiu-meu și-a luat drumul și-a plecat acasă. La toate instituțiile muncitorii au fost obligați să muncească ieri, duminică. Aceasta a trezit vii nemulțumiri și reacții în rândul muncitorilor. Ei se așteptau ca ziua de sâmbătă să le-o dea liberă, așa cum de un an li se tot promite o sâmbătă liberă pe lună; ziua de duminică sperau s-o aibă liberă din oficiu, iar luni și marți, fiind 23 și 24 august, să aibă liber, fiind sărbătoarea națională a României. Nu s-a întâmplat așa. Sâmbătă s-a lucrat. Duminică li s-a cerut muncitorilor să lucreze pentru a fi liberi marți. Prin neprezentarea lor la lucru, muncitorii au dat dovadă de unitate și solidaritate.
Am avut ieri la Malovăț cununia lui Vasile Mănescu, băiatul lui Valică Mănescu, picherul. S-a stins lumânarea pe care o ținea nașul chiar în timpul slujbei, ceea ce a stârnit multă întristare în rândul nuntașilor. Există în părțile noastre superstiția că viața mirilor este atât de lungă, cât stau aprinse cele două lumânări de la cununie. Cea de la naș îl reprezintă pe ginere, iar cea de la nașă pe mireasă. Care lumânare se stinge mai înainte, acela dintre tineri moare înainte. Ideal este ca lumânările să stea aprinse nu numai în timpul slujbei, ci și întreg drumul de la biserică până acasă și să fie stinse de nași în pragul de sus al ușii de intrare sau în tavanul de la intrare. Eu am încercat și de data aceasta să le explic că e vorba de o credință deșartă, de o superstiție, dar cei mai mulți au rămas la convingerea lor.
Ieri după-amiază a venit pe la mine Florențiu Cărăbea de la Pârlage. A încheiat anul II la Seminarul Teologic din Craiova cu media 8,15. Despre seminar nu mi-a spus prea multe lucruri bune. Alimentația elevilor este tot mai precară; profesorii sunt grupați în două partide, care se luptă între ele.
Pe plan internațional lucrurile sunt calme. Cu oarecare greutate, forțele palestiniene sunt evacuate din Liban și obligate să-și găsească o nouă patrie în țările arabe. Conflict armat ar mai fi între Irak și Iran. Ciocniri mărunte se mai semnalează între Angola și Africa de Sud, dar fără semnificații deosebite. Între americani și chinezi continuă discuțiile cu privire la Taiwan. Japonia primește vizita secretarului general al O. N. U., Perez de Cuellar, pentru a analiza posibilitățile măririi contribuției nipone în restabilirea păcii în eventualele focare de război. Se pregătește o întrunire generală a țărilor arabe.
*
Ajutoare și donații. În această perioadă parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș(AG): 1.200 lei(pentru Îndrumătorul de Spovedanie); Părintele Arhim. Ioachim Pârvulescu, starețul Sf. Mănăstiri Lainici: 400 lei; Domnul Pană Liviu din Tr. Severin, fiu al satului Bârda: 150 lei; Domnul Sfetcu Eugen din Craiova, fiu al satului Bârda: 140 lei; Domnul Sfetcu Daniel din Franța, fiu al satului Bârda, Doamna Sfetcu Luminița din Franța, fiică a satului Bârda și Doamna Sfetcu Adriana din Franța, fiică a satului Bârda: câte 120 lei; Doamna Șeitan Elisabeta din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț, Doamna Ionescu Floarea din Câmpina(PH), Doamna Prof. Univ. Dr. Ana-Maria Ciobanu din București și Domnul Mihai Dogaru din București: câte 100 lei; Doamna Ciornei Tatiana din Suceava: 75 lei; Doamna Filip Cornelia din Tr. Severin: 50 lei;
Doamna Șonea Floarea din Bârda a mai adăugat 100 lei la contribuția de cult, totalizând până acum 105 lei; Doamna Sfetcu Stela din Bârda și Domnul Borcilă Șt. Ștefan din Malovăț au achitat câte 100 lei pentru contribuția de cult. Pentru Fondul Central Misionar s-au strâns până acum 120 lei.
Proprietarii firmei ,,Resol” din Tr. Severin, fii ai satului Malovăț, ne-au încărcat gratuit patru stingătoare.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
În cursul lunii martie am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 07 Mart.(Bârda): 120 pâini; 14 Mart.(Malovăț): 145 pâini; 21 Mart.(Bârda): 123 pâini; 25 Mart.(Malovăț): 96 pâini; 28 Mart.(Malovăț): 154 pâini. Așadar, în luna Martie au fost donate 638 pâini. De asemenea, a fost vândută pâine la prețul de achiziție de 0,70 lei/buc., astfel: 07 Mart. (Bârda): 530 pâini; 14 Mart.(Malovăț): 155 pâini; 21 Mart.(Bârda): 527 pâini; 25 Mart.(Malovăț): 30 pâini; 28 Mart.(Malovăț): 20 pâini. Așadar, în luna Martie au fost vândute 1.262 pâini.
*
Coșul de Paști. La inițiativa Preasfințitului Părinte Nicodim, se organizează și anul acesta în eparhia noastră, la nivelul fiecărei parohii acțiunea Coșul de Paști. Sunt îndemnați toți enoriașii noștri să ajute, după posibilități, pe cei mai săraci decât ei, pe cei cu probleme de sănătate, cu daruri legate de ,,masa de Paști”. Câteva ouă, pâine, cozonac, alte preparate cu care ne împodobim propria noastră masă din zilele Sfintelor Paști pot fi donate cu bucurie unui vecin, unui consătean mai necăjit, mai sărac, mai bolnav, care n-are posibilitățile noastre. Și la nivel de parohie vom face acest lucru. Nu știu, deocamdată, dacă vom mai putea organiza o acțiune la un azil sau la un orfelinat, dar în parohie vom acorda câteva ajutoare în bani, alimente și cărți. Anunțăm cu acest prilej că, în cadrul acestei acțiuni, am comandat deja 400 exemplare din lucrarea Părintelui Ilie Cleopa, Îndrumător de Spovedanie, pe care să le donăm tuturor familiilor din parohia noastră(care vor să primească!) și celor din afara parohiei, care ne-au ajutat cu cel puțin 100 lei în perioada 01. Apr. 2020 – 01. Apr. 2021. Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din Curtea de Argeș s-a oferit să suporte personal costul acestor cărți.
Dumnezeu să-i răsplătească!
*
Contribuția de cult. La 31 martie situația contribuție de cult pe 2021 în parohia noastră se prezintă astfel: în Malovăț au achitat 86,39% din familii; în Bârda au achitat 92,53% din familii; la nivel de parohie au achitat 88,39% din familii. Precizăm că în parohia noastră contribuția de cult nu reprezintă o sumă fixă, ci fiecare enoriaș dă ceva dacă vrea și cât vrea. Serviciile religioase sunt gratuite, iar preotul este la dispoziția fiecăruia, indiferent dacă a achitat sau nu ceva pentru contribuția de cult. Cea mai mică contribuție achitată până acum pe 2021 a fost de 5(cinci) lei, iar cea mai mare a fost în Malovăț(520 lei – Domnul Ilinca Alexandru).
*
Plăți. În cursul lunii Martie am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 5.400 lei protoieriei pentru lumânări; 4.256 lei tipografiei pentru cărți; 2.030 lei protoieriei pentru cărți; 1.330 lei brutăriei pentru cele 1.900 pâini donate și vândute în luna Martie; 1.003 lei protoieriei pentru icoane, și făclii; 636 lei pentru impozit; 539 lei poștei pentru colete; 370 lei pentru două truse medicale pentru biserici; 300 lei poștei pentru timbre; 126 lei protoieriei pentru rechizite și imprimate; 102 lei internetul; 100 lei pentru măști de protecție; 80 lei pentru curentul electric.
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale și să descopere altele care i-au apărut mai demult, astfel: Procesul politic(II), în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXII(2020), nr. 1023(9 apr.), p. 12; Martor mincinos, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXII(2020), nr. 1025(23 apr.), p. 11; Bogați și bogați, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXII(2020), nr. 1026(30 apr.), p. 11; Biserica în derivă, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXII(2020), nr. 1027(7 mai), p. 11; Unde ești tu, Poezie? în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIII(2021), nr. 1063(28 ian.), p. 12; Judecata lui Ianache, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIII(2021), nr. 1067(25 febr.), p. 12; ,,Scrisoare pastorală”- 440, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 1 mart. 2021, ediție și on-line(http://www.observatorul.com); ,,Scrisoare pastorală” – 441, pe blogul Domnului Ben Todică, directorului postului de radio în limba română din Sydney(Australia), 20 mart. 2021(http://bentodica.blogspot.com); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 23 mart. 2021, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Observatorul”, Toronto (Canada), 25 mart. 2021, ediție și on-line(http://www.observatorul.com); Țara-abator, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIII(2021), nr. 1071(23 mart.), p. 12; Judecata lui Dumnezeu, în ,,Națiunea”, București, 23 mart. 2021, ediție on-line(https://ziarulnatiunea. ro/category/religiespiritualitate); Prima pedeapsă, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIII(2021), nr. 1072(1 apr.), p. 12;
Parohia noastră a republicat cartea preotului Dvs. Sfintele Taine și proverbele românești.
*
Zâmbete. Doamne, dă-le oamenilor minte! Iar unora și instrucțiuni de utilizare! Când îmi vine dor de copilărie, o pun pe mama să mă bată! Am luat pastile din alea de țânțari. Acum vine partea mai grea. Cum îi fac să le înghită?! Cum recunoști un ardelean în parcul de distracții? Mănâncă vată pe băț cu brișca! Nu vorbiți niciodată cu gura plină! E lipsă de respect. Nu vorbiți nici dacă aveți capul gol! E și mai rău! Tată, de unde vin copiii? Fiule, copiii vin din locul de unde toată lumea-i bagă pe politicieni! Un turist întreabă: ,,- Nu vă supărați, cum pot să ajung mai repede la gară?” ,,-Luați-o la fugă!” Soția către soț: ,,- Ce mi-ai face dacă te-aș înșela?” Soțul: ,,- Te-aș face celebră ca Elodia!”
*
Apel. Facem apel insistent către toți enoriașii parohiei noastre să binevoiască să-și facă ordine și curățenie la cimitir. Mormintele trebuie curățate și săpate. Pe ele e frumos ca să plantați flori. În jurul mormintelor vă rog să tăiați mărăcinii și buruienile, să îndepărtați vasele și alte obiecte. Nu aruncați resturile și gunoiul din cimitir la poarta acestuia. E jalnic să vezi mormanul de gunoaie la poarta cimitirului. E cartea de vizită a satului.
*
Anunțuri. A)Primim înscrieri pentru făclii de Sf. Paști. Făcliile mici costă 20 lei/buc., iar cele mari 30 lei/buc. Plata se face la primirea făcliei sau după aceea, dar nu înainte; B) Primim înscrieri pentru icoane cu diferite sărbători și sfinți;
*
Aberații legislative. Am aflat cu stupoare de o reglementare legislativă aberantă. Dacă ai un teren declarat la APIA ca fiind cultivat cu cereale și vrei să-l lași nefolosit sau pentru pășune e foarte bine. Primești chiar o subvenție mai mare. Dacă un teren cu pășune vrei să-l lucrezi și să cultivi ceva pe el, terenul respectiv ți se taie de la subvenție, iar subvenția pentru celelalte terenuri cu care ești înregistrat ți se diminuează, ca ,,amendă” pentru obrăznicia de a fi redat agriculturii o palmă de loc. Ne mai mirăm de ce avem în magazine și în piețe produse alimentare din toate colțurile lumii aduse pe bani grei, iar pământul românesc e condamnat să rămână în paragină! Felicitări legislatorilor!
*
Spovediri. Împărtășiri. În zilele stabilite și nu numai am spovedit și împărtășit 24+32+4=60 enoriași.
*
Înmormântări. În ziua de 17 Martie am oficiat slujba înmormântării pentru Gârbovan Aurica(77 ani) din Bârda, în ziua de 19 Mart. pentru Carabaș Gheorghe(49 ani) din Malovăț, în ziua de 25 Mart. pentru Sfetcu Dumitru(Bebe)(83 ani) din Bârda, iar în ziua de 31 Mart. pentru Anghel Domnica(92 ani) din Bârda. Dumnezeu să-i ierte!
*
Program. În cursul lunii Aprilie avem următorul program de slujbe: 3 Apr.(Bârda-Malovăț); 4 Apr.(Bârda); 10 Apr.(Malovăț-Bârda); 11 Apr.(Malovăț); 17 Apr. (Malovăț-Bârda); 18 Apr.(Bârda); 23 Apr.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12.30); 24 Apr.(Malovăț-Bârda); 25 Apr.(Pomeniri la Bârda, la ora 8.00; slujbă la Malovăț); 26 Apr.(Bârda, denie la ora 17); 27 Apr.(Malovăț, denie la ora 17); 28 Apr.(Bârda, spovedit și împărtășit, la biserică și în sat, dimineața; denie la ora 17); 29 Apr.(Malovăț, slujbă dimineața; denie la ora 17); 30 Apr.(Malovăț, spovedit și împărtășit adulții, la biserică și în sat, dimineața; denie la ora 21.00; Bârda, denie la ora 19). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.
În cazul în care vor veni noi reglementări privind slujbele din această perioadă, vi le vom comunica la timpul potrivit. Sfintele Paști cu sănătate, pace și bucurii să vă ajute Dumnezeu să le petreceți!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
by