ȘI… NUMELE LUI… NIMIC…
#AnnaNoraRotaru – autor

Pustiu mi-i sufletul, secătuit, ca un imens deșert,
În care nu răsare, nici fir de iarbă, dar nici izvor…
Orfan de gânduri este, cu dorințe nici de-un sfert,
Din tot ce-odată mi-a cules, acuma-i amorțit, inert,
Ca un ceas fără de ace, care-l port doar ca decor,
Nemăsurându-mi clipele în zbor…

Și, totuși, mai departe cu el merg, fără încetare,
Din dinți strângând, mușcând buza până-n sânge…
Cineva-mi șoptește-n mine: „e timp de deșteptare,
Grăbește-ți pasul, că-ți sună ceasul tău a căutare
Și, nicidecum să stai pe loc și degetele-a-ți frânge,
Cu capu-ntre genunchi a plânge” !

Cic-aș avea anume rost pe lumea asta așa nebună…
Să dezleg mistere ocolind furtuni, prăpăstii, stâncă…
Adevărurile să dezghioc, smulgându-le din minciună,
Altfel s-or zvârcoli și morții ieșind din huma străbună,
Înfingând ghearele în rana sufletului, tot mai adâncă,
De nu lupt, cât timp rămas-a încă…

Să-ndrept fața spre cer, către zeul-Dumnezeul meu,
Pentr-o îndrumare, vreun ajutor poate, oricât de mic…
În deșertul sufletului să-ntorc ceasul, chiar de-i greu,
Că-n abisul zilelor negre, busolă, fi-va-mi el, mereu,
Să m-agăț de firul vieții, învingând propriu-mi inamic,
Ce-n mine stă și… numele lui… NIMIC…

_______________ NORA ______________
versuri din vol. 10 __ „Peregrin tăcut prin timp” __

by

Referinţă Bibliografică

ȘI… NUMELE LUI… NIMIC… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 22 septembrie 2026