Cine-ți șterge rana, Maică Românie?

Nemâncate turme care rup din glie,
Pângărind Carpații, Dunărea și marea,
Negândind că-ți face pulbere răbdarea?

Cine-ți șterge dorul cel ce aspru doare?
Necioplite umbre fără de onoare,
Care-ți varsă bruma în a lor desagă,
Închizând izvorul celor fără vlagă?

Cine-ți șterge fierul cel ce-ncins te arde?
Râul nepăsării, foamea din petarde,
Drumul fără-ntoarceri trist și obosit,
Lânceda speranță fără de sfârșit?

Cine-ți șterge teama uneori grăbită?
Haitele de lupi ce te vor rănită,
Ulii ce-și ascut ciocurile-n pradă,
Câinii vagabonzi ce-și fac veacu-n stradă?

Cine-ți șterge fruntea nefiresc de udă?
Laurii dreptății câștigați prin trudă,
Soarele ce-ți zvântă lacrimile triste,
Lepădând sudoarea recilor batiste?

Cine-ți șterge ochii, Maică Românie?
Cei ce vor să pună codrilor chirie,
Câmpurilor lacăt, râurilor stâncă,
Valurilor vamă, amanet pe luncă?

Cine-ți șterge barba, Maică Românie?
Aurul din pântec ca o ironie,
Dumnezeu cu mila într-o altă lume,
Când te-oi naște iarăși sub același nume?

Cine-ți șterge-obrazul, Maică Românie?
Vântu-n primăvară, când ușor adie,
Și-nroșești de ciudă c-ai albit devreme,
Când prin nori lumina o auzi cum geme?

Cine-ți șterge chinul, Maică Românie?
Cei ce-s plini de ură și de dușmănie
Și-altă cale dreaptă n-au găsit să ducă,
Decât cârma țării strâmb să o conducă?

Cin’ te mai alintă, cin’ te mai mângâie,
De la fir de păr până la câlcâie?
Ploile și vântul, silnic ți-au rămas,
Slujitori cucernici fiecărui ceas!

Foto: Media Online

by

Referinţă Bibliografică

Sibiana Mirela Antoche: Trista îndoială/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 1 decembrie 2024