Mai fă-mi un ceai!
Ia şi ceainicul cu tine, să îmi faci, te rog, un ceai!
Un miros de tine-mi vine când ne alergam prin rai.
Fă-mi un ceai din flori alese de la porțile cereşti,
Să îl bem tăcuți, alene, să îmi aminteşti cum eşti!
Cum ți-s ochii de culoare, cum ţi-s palmele fierbinți…
Fă-mi un ceai cum stii tu bine si apoi să mă alinți.
Ia o rază de-ntuneric când ies ielele la dans
Ochiul trist al minții mele să se mintă că te am.
Să se mintă înc-o dată că-mi dai ceaiul fără leac,
Că mai sunt ce-am fost odată şi că-ți sunt la fel de drag.
Fă-mi un ceai din flori culese doar din ochii-ți viorii,
Fă-mi un ceai, cum ştii tu bine, ceai din crude păpădii!
Fă-mi un ceai şi mă descântă să te uit c-ai fost a mea,
Ziua când te uit mi-e sfântă, dar eu nu te pot uita!
Îmi alergi cu cana-n mână, ziuă, noapte, ce-o mai fi
Şi imi cânti cântec de îngeri, ursitoare parc-ai fi!
Şi-mi dezmierzi tâmpla bătrână umilindu-mi tinerețea,
Când îmi bați la poartă iară, ceaiului să-i sorb tristețea.
Fugi, păgâno! Fugi din calea-mi! Lasă-mi totul astăzi mie!
Ia-ți cu tine-nchinăciunea, doar atât ți se cuvine!
Să te duci într-o credință doar c-un ceainic vechi în mână,
Eu să strâng averi cu carul, urgisite-ntr-o cunună.
Tot ce strâng să fac ruine, că atât doar ştiu şi pot,
Să te strig, să țip spre tine: ” dă-mi un ceai! rămâi cu mine! vreau să stăm doi pe un loc”
Dar îți prind palmele-n palme! Dar privesc spre tine mut!
„Unde-i ceainicul, iubito? Vreau sa bem un ceai, plângând.”
Mă priveşti ca o nebună; râzi şi tremuri ca-ntr-un joc…
„Unde-i ceainicul, iubite?! L-ai schimbat! L-ai dat la troc!”
Simina
27 aprilie, 2019


