Cum se face că niciodată nu mă învăț minte? Dar ce înseamnă, de fapt, ”a te învăța minte”? Dacă aș spune că trebuie ”să-mi învăț mintea”, m-aș declara mulțumită. Am de învățat propria minte ca pe un dispozitiv complicat cumpărat la teleshopping cu manualul utilizatorului în față. Sau trebuie să-mi învăț mintea cu ceva… Dar să mă ”învăț minte”? Adică n-am minte și trebuie să învăț cum să fac rost de ea? Hmm, cred că mă apropii de ceva…
Doamne, mi-ai pus mereu soluțiile la îndemână, sub nas, prea aproape. Cum poți învăța dintr-un manual care-ți stă lipit de nas? Pentru asta e nevoie de distanță. Spunea cineva, odată, că opera de artă, a urii, cu adevărat, se observă mult mai bine distanțat. Așa e și cu opera de artă a cunoașterii. Primite prea ușor, ajutoarele nu valorează mai nimic. E mai simplu să primești semne, semnale, bucăți de informație care să-ți hrănească curiozitatea. Așa sunt și eu, așa m-am prezentat de la bun început. Spuneam că am o poftă nebună de viață, o poftă de lecții de viață pentru a-mi ostoi, totodată, setea de cunoaștere. Încă o am, Tată bun, dar ești prea îngăduitor cu mine. Eu sunt fata de la orfelinat, învăț prin bătaie, pedepse, frică. Nu e stilul Tău, știu și nici nu mi le doresc cu înfrigurare, am îndurat destul frig și bătăi, iar suferința mă înspăimântă mereu. Eu am nevoie de un lăcaș, un cuib al meu, pe măsură. Sunt fiica drumurilor, adeseori, fără vreun țel sau țintă. Doresc doar sămânța cunoașterii…fii blând, dar ferm!
Aș putea să cred despre mine, și o fac de multe ori, că sunt un ”soi rău”. Acea boală care nu cedează oricâtor tratamente este supusă. În acest sens sunt abonata tratamentului Kneipp pentru sufletul meu. Sunt sălbatică. Nebunii sunt liniștiți de furtunul cu apă rece. Nu e indicat, de-asta am ales corelarea ”cald-rece”. Asta-mi pune circulația sevei sufletești în alertă, asta-mi dă o senzație de plăcere dincolo de imaginabil.
E modalitatea clasică de predare, ”pedeapsă-recompensă”. Dar când ai o elevă încăpățânată ca mine? Tu ești maestrul, n-am teamă. Obișnuiam să discut cu mine, dar de acum simt nevoia să Te introduc în discuție. Da, aceasta era calea mea… calea spre cunoaștere trece invariabil prin Tine. Permite-mi să mă cunosc, îmbunătățește-mi soiul… Sunt doar un suflet sălbatic, ți-am mai spus…
by 
 |
Referinţă Bibliografică |
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..