Sonet pentru îndreptare
E vrajbă mare printre oameni, Doamne,
Deși sunt toate bune, legi ori norme,
În limbă, trai, cultură, chiar reforme,
Precum și roade noi culese-n toamne.
La semeni, rude, frați, nu sunt conforme
Idei, priviri și gânduri către doamne,
De parcă sunt tocmiți doar să condamne,
Să spună NU la vechi, dar să-l transforme!
Iubiri nu sunt, onoare nici pe-atâta,
Iar de aici se nasc și alte rele,
Dreptate au doar cei ce dau cu bâta,
Nu cel lovit ori mort în chinuri grele.
O, Doamne, vezi, ne ia încet cu trânta,
Ne iartă, Tu, păcate câte stele!
Rondel întru slava Domnului
Tu ești izvor al vieții-n univers
Și ești Biruitor al morții,
Chemat-ai oameni vrednici și au mers
Să-și împlinescă drumul sorții.
Umili, îți mulțumesc în rugi și-n vers,
Spre Rai dorindu-și cheia porții…
Tu ești izvor al vieții-n univers
Și ești Biruitor al morții.
O, Doamne, multă lacrimă Ți-ai șters
Văzându-i cum își fură orții,
Dar le-ai aprins lumina Cărții
Și numele-Ți slăvesc în veci, neșters…
Căci ești izvor al vieții-n univers.


