Statornicia politicii românești între mititei și mititica
Minte cu nerușinare cel care afirmă că românii postdecembriști n-ar fi inventivi! Păi poți fi original în democrație și paradoxuri (țara cea mai nevoiașă din Uniunea Europeană, dar cu cea mai mare densitate de pungași și mașini luxoase, țara care-și lasă terenul arabil în paragină, milioane de hectare de pământ bun de uns pe pîine, ca din banii împrumutați să cumpere în anul 2015 alimente chimizate și infestate de circa șase miliarde euro etc.) fără un spirit inventiv mereu tânăr?
Ia uitați-vă nițeluș în ograda fără frontiere a politicii noastre, slugarnică până la ridicol în absența coloanei vertebrale a demnității și responsabilității cârmuitorilor doar de fațadă, o politică păpușărească în care poruncile recomandate democratic (sic!) de comisarii europeni sunt la țanc impuse românilor mai ceva ca amărâtele lor de legi, ba prin inflexibila și neobrăzata vrere a noului ambasador american, ba prin cea a ambasadei israeliene, olandeze, germane sau austriece. Că ei cu toții ne vor binele care mai rămâne după ce-și fac făcutele în România adusă la sapă de lemn prin exemplara colaborare mafiotă dintre tâlharii interni și externi (vezi paradisurile fiscale ale marilor gunoaie planetare), un bine care pentru grosul românilor se cheamă dezrădăcinare, umilință și sărăcie lucie…
Deși mai sunt aproape două luni până la alegerile locale din 5 iunie, campaniile electorale (deocamdată fără afișe lipite unde nici cu gândul nu gândești, doar cu corturi și tabele, chipurile pentru sondarea opiniei publice vizavi de candidați) sunt în plină desfășurare. Că, de, boborul trebuie pregătit/ademenit fie să-și dăruiască votul (de parcă rezultatul scrutinului ar depinde de el!), fie – după caz și împrejurări – să și-l vândă pe beri, mititei și alte cele.
Din presa noastră profund neliberă (dar există undeva în lumea asta presă mare și liberă?) am aflat că nu numai pe meleagurile sighetene campania electorală este în toi de aproape două luni, mai precis de la desemnarea catindaților (repet, totul se face la limita driblării legii prin corturi cu poze cât roata carului, în care se trudește din greu la sondarea până la prostire a opiniei publice), pentru că în comuna Ipotești, presupusa comună natală a lui Mihai Eminescu, obligatoriul bairam electoral s-a lăsat cu victime omenești, un mâncău din aceia mulți de care patria nu duce lipsă, fiind ucis de un afurisit de mititel, așezat de-al dracului pieziș în gâtlej.
Și când te gândești că ăsta-i doar începutul în importanta obligație cetățenească de alegere a viitorilor gropari ai României, chit că, potrivit unui adorabil reportaj, foarte mulți dintre români habar n-au nici de scopul alegerilor din iunie și nici pe cine urmează să voteze: o parte dintre ei erau pentru Giovanni (!), altă parte pentru Ponta, dar cu toții, vorba înțeleptului agramat Marian Vanghelie, în cele din urmă, cu ajutorul oamenilor de bine, vor opta taman pentru cine trebuie!
Alții în schimb, bunăoară așa ca „marele liberal” Ludovic Orban, își anunță retragerea din cursă mai înainte de demararea oficială a mascaradei pentru confortabilul fotoliu de primar general al Capitalei. Dar nu, stați liniștiți, n-o face din scârbă pentru murdăria numită politică, ci fiindcă este urmărit penal, vasăzică este silit să-și așteapte rândul reculegerii la mititica.
P.S. Dacă tot se cheltuie o grămadă de bani cu alegerea unor netrebnici care mai devreme sau mai târziu ajung după gratii și dacă tot se știe că aleșii noștri locali și de la centru nu conduc, ci doar execută dispozițiile venite din afară, ce-ar fi ca românii să se răzbune într-un mod civilizat și elegant pentru toate umilințele postdecembriste îndurate prin neparticiparea la vot?
Greva electorală și greva fiscală (refuzul de-a achita taxele și impozitele), neîncercate până în clipa de față, sunt cele două redutabile arme ale națiunii unite, prin care poate să dea peste cap aranjamentele politrucilor interni și-i poate pune serios pe gânduri pe păpușarii străini.
Sighetu Marmației, George PETROVAI
12 aprilie 2016
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..