Pe distinsul om de cultura Nicolae Baciut l-am intalnit si cunoscut, pentru prima oara, undeva, in jurul anului 2004, daca nu ma insel, la Toplita, la „Zilele Miron Cristea”!…
Intotdeauna, intalnirea si revederea cu domnia sa mi-a provocat multa placere si nedezmintita apreciere sau admiratie!…
Ba mai mult, domnul Baciut, m-a gazduit, de cateva ori, in paginile revistei „Vatra Veche”, cu mai multe articole si materiale, motiv pentru care doresc sa-i multumesc si pe aceasta cale!…
Toate bune si frumoase pana la inceputul acestui an, mai exact, pana la data de 18.01.2019, cand, de buna credinta, nu cu rea intentie ori cu premeditare, realizand, ce-i drept, o imensa gafa, i-am trimis un interviu „In memoriam” cu poetul Grigore Vieru, cu prilejul implinirii a zece ani de la plecarea sa la vesnicele lacasuri, acest gest dorindu-se a fi, pur si simplu, doar un gest de comemorare, de omagiere a poetului Grigore Vieru!…
Atat si, nimic mai mult, nimic altceva!…
Da, insa, iata este vorba, de fapt, de un interviu, buclucas, dublat, putem spune plagiat, fiindca, potrivit afirmatiilor domnului Nicolae Baciut, i-as fi plagiat interviul realizat de domnia sa cu poetul Grigore Vieru, in toamna anului 2000!…
Eu unul nu contest nimic din toate acestea, cum nu contest nici faptul ca interviul domnului Baciut a fost publicat, in anul 2005, la Editura „Reintregirea” din Alba Iulia, in vol. II al cartii „Istoria Literaturii Romane in Interviuri” si ca, prin urmare, toate drepturile de autor ii revin domnului Baciut, carte pe care eu insa nu o am, nu o stiu!…
Pana aici toate sunt cat se poate de clare si de limpezi!…
Problema in sine este cu totul alta: Eu m-am (re)intalnit cu poetul Grigore Vieru, la Chisinau, in toamna anului 2002, mai exact in data de 13.10.2002, cand, pe stil vechi, era praznuita Sarbatoarea „Acoperamantul Maicii Domnului”, dupa ce l-am (mai) intalnit si cunoscut, la noi, la Oradea, in primavara anului 2000, la un Salon/targ de carte!…
Intalnirea a avut loc, cum spuneam, in dimineata zilei de 13.10.2002, undeva in jurul orei 10,00, mijlocitor al acestei intalniri fiind fostul si vrednicul Parinte Protoiereu Petru Buburuz!…
Pret de aproximativ 40 de minute am discutat mai multe lucruri cu poetul Grigore Vieru, intre care si dorinta mea de a-i lua un interviu; domnia sa s-a aratat a fi dispus si disponibil in acest sens, promitandu-mi ca putem pastra legatura, inclusiv prin e-mail, lucru zis si facut; asa stand lucrurile, eu, la un moment data, am inceput sa-i scriu, sa-i trimit mai multe mesaje, prin e-mail, poetului Grigore Vieru, amintindu-i si, insistand asupra dialogului cu pricina; dupa mai multe amanari, mi-a trimis prin e-mail, in attachment, un draft in care erau, deja trecute, mai multe intrebari si raspunsuri, recomandandu-mi si sugerandu-mi sa ma inspir de acolo fiindca el este foarte prins pentru a reusi sa realizam un interviu cap – coada, prin e-mail, in conditiile in care eu, atunci eram la Oradea iar domnia sa era, in multe calatorii si deplasari, mai ales intre Chisinau si Bucuresti; ce-i drept, mi-a spus ca este fragment din interviul cu fratele Nicolae Baciut de la Targu Mures, insa eu, la ora aceea, marturisesc sincer, ca nu-l cunosteam si nu stiam cine este domnul Nicolae Baciut, abia mai tarziu, cum am spus deja, aveam sa aflu ca este poet, scriitor, publicist, redactorul sef al revistei „Vatra Veche” din Targu Mures precum si directorul Directiei Judetene de Cultura si Patrimoniu National Mures!…
In sfarsit, eu, bucuros si entuziasmat, am luat de bun ce mi-a trimis poetul Grigore Vieru, si, undeva, la finele anului 2003, aveam incropit/intocmit interviul acesta, pe care, mai bine nu-l aveam, mai bine nu-l solicitam, mai bine nu-l publicam, mai bine nu era!…
Acum este tardiv si derizoriu totul, incat nu doresc, nu am intentia de a face proces de intentie nimanui!…
Vorbim de 17 (19) ani la mijloc, de la intalnirea şi, mai bine de zece ani de la plecarea, in lumea spiritelor, a poetului Grigorie Vieru!…
Cred, insa, ca la un moment dat, am vazut interviul domnului Nicolae Baciut (si) in revista „Vatra Veche” insa, nu am stat, nici sa-l verific, nici sa-l confrunt nici sa-l compar!…
Ba mai mult, chiar eu i l-am mai trimis domnului Baciut, in urma cu mai multa vreme, tot prin e-mail, insa, pacatele, a facut ca acum, dupa atata timp, sa iasa, iata, tot acest pocinog nedorit dar, zic eu, prost gestionat de domnul Baciut, care, putea sa ma contacteze, barbateste si personal, dupa toata aceasta descoperire, pentru a lamuri si clarifica lucrurile, nu sa ma improaste, in ziua de sambata – 19.01.2019, cu venin si cu noroi, in reteaua de socializare Facebook, pe Confluente Literare si in alte locuri publice iar acum, sa ma publice, pe prima pagina, in numarul/ianuarie 2019 al revistei „Vatra Veche”, amenintandu-ma cu deferirea in instanta, in conditiile in care, eu, dupa ce am aflat de toata aceasta tarasenie, l-am contactat telefonic, de mai multe ori, insa nu mi-a raspuns, i-am trimis mai multe mesaje (sms) telefonice si e-mailuri la care nu mi-a raspuns, ba mai mult, i-am trimis (si) un „Drept la replica” pe care nu l-a publicat, in acelasi loc si pe aceeasi retea de socializare, asa cum este normal si corect!…
Daca tot vorbim de corectitudine si onestitate!…
Apropoo, eu stau, in continuare, la dispozitia domnului Nicolae Baciut, pentru clarificare si lamurire ori limpezire sau, poate il posteaza/publica, totusi, pe acesta de acum, caci trebuie sa stiti ca, pana la urma, prejudiciul moral sau de imagine este, practic, unul reciproc!…
În concluzie, eu regret faptul ca am cazut, acum, la mijloc, la zece ani dupa plecarea la cele vesnice a protagonistului acestui interviu, ca nu mai am cum proba si demonstra cum au stat ori stau lucrurile in fapt, fiindca, schimbandu-mi, de mai multe ori, e-mailurile, adresele si conturile de e-mail, bineinteles ca am pierdut mesajele si e-mailurile din anii 2002 – 2003, intre care, desigur, si corespondenta electronica cu poetul Grigore Vieru!…
Inteleg ca domnul Baciut a realizat/imortalizat interviul in cauza pe banda si, bine a facut!…
Da, si uite cum, din colaborator al revistei „Vatra Veche” am devenit plagiator al domnului Nicolae Baciut fara sa fi intuit, dorit sau urmarit asa ceva!…
Aste este, uneori, in viata: „unde dai si unde crapa!…”
In incheierea acestei scrisori deschise – drept la replica, eu unul repet si subliniez: regret tot acest incident, promit ca nu voi mai publica nicaieri acest interviu si imi cer sincer si public scuze domnului Nicolae Baciut fiindca, intr-adevar, eu nefiind gazetar/ziarist consacrat, iata, am facut o treaba plina de amatorism iar nu de profesionalism!…
Si, totusi, „numai cine nu munceste nu greseste!…”
Ce as vrea, totusi, sa se stie si sa inteleaga toata lumea: ca, tot demersul meu publicistic a fost si este unul pro bono, neurmarind si nedobandind nimic altceva, in schimb, decat afirmarea si cultivarea valorilor culturale si spirituale, perene, romanesti, autentice, acest demers fiind, cu alte cuvinte, unul absolut misionar, marturisitor si apologetic!…
Dumnezeu sa ne ajute, tuturor, in continuare, numai, in tot lucrul cel bun! Amin!…
Bucuresti – 06.02.2019
Cu aceeasi consideratie, Stelian Gombos.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..