Gigi Becali nu e o oarecare oaie rătăcită de turma drept-credincioșilor strâmbi de la natura lânii argonauților de după 1989. La acest latifundiar al aerului, de deasupra stânelor pline cu sol căcărezat, până și Balada Miorița e o entropie gazoasă. Din câte știu, acest personaj e deja cromatizat pe cel puțin un perete de biserică. Urmează să fie și canonizat, acum, în timpul vieții. Ca să respire și mațele sale aburinde un pic de somn al moaștelor. În avântul său cimitiresc, Gigi Becali ar vrea un partid al popilor: ”Familia Ortodoxă”. Să-l facă. Conform noii legi de înființare a partidelor, Gigi Becali îndeplinește toate condițiile legale. În primul rând, el, în calitate de Gigi Becali, face cât cel puțin patru de alți Gigi Becali. Un Becali în fața oglinzii e ca bezna din peștera platoniană, gândește cu lumânarea aprinsă în partea cealaltă, precum o țigară cu filtru alb. Combinația Becali-BOR, ar fi ca și cum ai amesteca nici mai gazul, cu nici mai fitilul. Experimentul respectiv a mai avut loc. S-a lăsat cu mii de ani de pușcărie, cu omoruri și alte cele. Și cu o armată de popi care l-au turnat până și pe Dumnezeu. La Scaraoțchi. Vrem să fie întinerită doar clasa politică. Nu și această preoțime a Cronosului alterată de cursul valutar. Lui Gigi Becali ar trebui să i se explice că nu e cimitir românesc în care să nu zacă milioane de membri de partid, unii dintre aceștia votând în neștire, cu voie de la administratorii hrisoavelor duhovnicești, nu de la „evidența populației”. În țara asta, cineva minte mai mult decât politicienii și (de)serviciile secrete. Cu mâna pe Biblie! De sute de ani, ne e rău. Din ce în ce mai rău. Timp în care, BOR nu a mișcat decât din moaște. Cea mai mare afacere a Sa, sunt cimitirele, nu comerțul cu tămâie. Întâi Stătătorul visteriei noastre creștinești, ar vrea să recupereze tot pământul confiscat de Alexandru Ioan Cuza. Să se rezolve, aș zice, numai cu o singură și umilă condiție: să ni se dea înapoi cimitirele, acest pământ care nu poate fi revendicat decât de cei de sub cruci.
Marin Ifrim
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..