Laura OPARIUC: TIMPUL BĂTÂND LA URECHE
Mi-am pus timpul pe-o ureche, o clepsidră și-o pendulă, timpul nu are pereche, zbor firav de libelulă, dans de sticlă peste simțuri, pulsul ticăie-n auz și se scurge-apoi…
Laura OPARIUC: POETUL ETERN
De când ai plecat din al lumii hău pe scara dreaptă spre cerești citadele, străzile poartă în veci numele tău, sunt pavate cu aur, cu pietre din stele….
Laura OPARIUC: TRENUL DE NOAPTE
Pune-mi inelul cu frunze, să plecăm cu trenul de noapte, pașii tăi încă urcă trepte incerte, tulpini de umbre cresc cu șoapte cenușii, aproape inerte, în aer, nevăzutele…