TE NAȘTI, TE TÂRÂI ȘI TE STINGI…
#AnnaNoraRotaru – autor
M-ai lăsat să fug desculță spărgând zid de închisoare,
Să găsesc drumul în viață, ca să-mi împlinesc destinul…
Cum răzbii din negură, soare-ntâlnii, câmp de cicoare,
Făr-a simți dureri în tâmplă, în inimă, mâini și picioare,
Doar că, fugind de colo-ncoace, intrase-n tălpă spinul
Dureros, c-al viperei colț cu veninul…
Adânc s-a-nfipt în mădulare, ca să-mi dea cu josnicie,
Osândă pentru dorințe, vise, că cerui mai mult anume…
Am vrut pe-alt tărâm să evadez, nedomnit de josnicie,
Doar oceane de iubiri mă scalde, ce or ține o veșnicie,
Unde va domni sublimul, inocența, pacea-n acea lume,
Să pot avea și eu un loc și-un nume…
Dar, în peregrinări, cu dorințe-arzânde, vii, flămânde,
De-a cunoaște alte plaiuri, poate de-a-ntâlni Făurarul,
M-am lovit de bolta cerului, în așteparea Mâinii blânde
Pe creștet să mă mângâie și pe-aripile-mi sângerânde
Și, în locul Paradisului, cu Îngeri, Sfinți, văzui pe Harul,
Ținând bici de foc în mână și cântarul…
Chiar toate fost-au vise, iluzii din doruri ce mi se-nfiripă,
Precum o Fată Morgana poate, ce n-ajungi să o atingi?
Stau de vorbă cu groparul ascultând cum Soarta-mi țipă,
Mă trage de revere, de-ncerc pe furiș să-i fur vreo clipă,
Cu ea viața să cârpesc dar, ce-i sortit nu poți să respingi,
Pe frunte-i scris: te naști, te târâi și te stingi…
_________________ NORA ______________
versuri din vol. __ „ Gânduri pe malul tăcerii ” __