şoapte
călcându-mi umbra
oamenii şoptesc sunt
o păpuşă de ceară
o hartă
o statuetă ciobită
o ipoteză
o haină zdrenţuită
amintirea unui flacon cu parfum
tac buzele sunt ecou
strălucește țara
strălucesc
doinele bătrâne
lacrima curată
tinerii plopi
munții cu flori
somnul lin
timpul
icoanele
și țara mea dulce
lui Gheorghe
în grădină masă albă plină de sânge
peisaj trist şi singuratic
sufrageria plină de mucegai
niciodată nu e primăvară în sufletul meu
cade suferinţa ca perlele din pom
fără tine iubite
trupul meu e flămând mereu
vreau să joc
joc de-a v-aţi ascunselea
iubite
te strig
te caut
nu eşti
în lipsa ta
până diseară voi tăia
crengile moarte ale cireşului
din inimă
haiku
cerul albastru
un copil abandonat
pe lângă hambar
dragostea
ce este dragostea?
cel mai alb coridor
o coroană în flăcări
seminţe de busuioc
lucru curat
compotul de piersici
un corp în univers
esenţă şi aromă
pe masa vieţii
iarna a mai îmbătrânit
florile din grădinaăs-au ofilit
versul nu mai găseşte liniştea
fără tine sunt tristă şi deprimată
ai plecat departe
şi nu pot să-ţi fiu
aripa ori umbra
numai o bucată de carne nesănătoasă
pe masa vieţii
aş vreau să-ţi fiu
stâlp arzător
frunte arsă de bucurii
chip de văpaie
furtună de argint
limbă de foc
cel mai mult
coşmarul tău ciudat
expoziţie
azi
o mână uscată
vântul sălbatic
toamnă dezmoştenită
castanele coapte şi
o frunză abătută
admiră creaţia sculptorului
lumea
lumea ta e plină de fluturi,flori
lumea mea e plină de noroi,gunoi
am uitat culoarea curcubeului
parfumul iubirii nu l-am simțit o vreme
tu niciodată nu ai uitat culoarea fericirii
parfumul vieții
iubite
ce păcat
că lumea mea
nu poate fie ca a ta
ce noroc că lumea ta
nu e ca a mea
pe buzele tale
pe buzele tale
cu miros de cireșe
trupul meu subțire și obosit
se odihnește în pace
ce-ți mai place să te răsfeți
caut
mereu caut
atâtea câte am pierdut
privesc în oglindă
privesc în jur
privesc pe cer
mereu caut
un fir de păr
poza cu tine
o secundă rămasă în mine
mereu caut
peste umbra mea din carte
trec
iubirea plouă
cu creanga de măr
înflorită din mână
vin către tine
iubite
sunt singură
ca unui câine vagabond
noaptea luna plină
îmi mângăie spatele
dimineţii ploioase o furnică-i
ţine umbrela
nu înţeleg de ce
numai tristeţea palidă
este alături de mine mereu
ştirea zilei
o veste
cutremurătoare
s-a sinucis
poezia
aşteptare
încă mai aştept
un semn
o mângâiere
o călătorie
un vis măreţ
de la tine iubite,
mi-ai promis
înainte de a mă naşte
by 
 |
Referinţă Bibliografică |
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..