TRADIŢIA SFINŢILOR 40 DE MUCENICI
Prin rânduială creştină,
în primăveri se aşteaptă
Sfinţii Mucenici să vină
cu tradiţie păstrată.
Din făină se frământă,
să se fiarbă, să se coacă,
pentru cei morţi să se-mpartă,
mucenici cu miez de nucă.
În chip de om se împletesc,
covrigi numiţi şi mucenici.
Se coc până se rumenesc,
se ung cu miere şi cu nuci.
Prin obiceiuri păstrate
din crudă martirizare,
pomană din ei se-mparte,
lângă vin şi lumânare.
Tradiţia de mucenici
evocă martirizarea
a patruzeci de ucenici
în lac de lângă Sevasta.
Obicei străvechi revine
în această sărbătoare,
să bei vin, să-ţi meargă bine,
din patruzeci de pahare.
În popor este numită
sărbătoarea bărbaților
și cu vin e stropită,
spre veselia tuturor.
Legendare obiceiuri
revin cu mituri strămoşeşti,
spre a dăinui prin vremuri,
rostul trăirii creştineşti.
Din curte şi din grădină,
când colţul ierbii se vede,
tot gunoiul se adună,
să răsară covor verde.
Cu tămâie se afumă
casa, curtea şi grădina,
gândind că vrăji se destramă,
iar fumul alungă mană.
Apoi casa, stupi şi vite,
spre belşug şi sănătate,
cu aghiazmă sunt stropite
de gospodarii din sate.
O primă brazdă să tragă,
după un obicei agrar,
sătenii ies în ogradă,
cu plugul de om gospodar.
Cu ciubote se loveşte
pământul de sub picioare,
că doar așa se trezește
vegetația cu floare.
La soare să se-ncălzească,
ies gâze din hibernare,
pe cărări lungi să pornească,
grăbite după mâncare.
Păsări înapoi să vină
din meleaguri însorite,
să-şi refacă sub streaşină,
cuiburile regăsite.
Cel care, astăzi munceşte,
scump va plăti păcatele,
că prin boală pătimeşte,
zăcând patruzeci de zile.
Nu se spală, nu se coase,
nu se ţese, nu se toarce
că șerpii vin lângă case,
pagubă-n vite a face.
Când s-a dezgheţat pământul,
se-nsămânţează legume:
ceapa, varza, usturoiul…
că vor face roade bune.
Bătrânii toarnă puţin vin
la rădăcină de viţă,
ca-n noul an să dea rod bun,
cu speranţe noi de viaţă.
Bărbații maturi şi bunici,
pe pomi fac un semn de cruce,
cu zeama de la mucenici,
rod bogat a le aduce.
Iar copiii-n bătătură
bat pământul cu ciomagul,
din el să iasă cultură,
să-ți fie mai mare dragul.
Cei ce simt povara vremii
fac necazuri să dispară,
cu patruzeci de mătănii
la rugăciunea de seară.
Grajduri, case și hambare,
cu tămâie se ocolesc,
să alunge-n depărtare,
fiare, când rău pricinuiesc.
Cum e vremea-n această zi,
cu omăt, ploaie ori soare,
se spune că la fel va fi,
timp de patruzeci de zile.
Dacă pe câmp e zăpadă,
se prevesteşte an mănos.
Iar pajiștea de-i uscată,
e semn de an sărăcăcios.
E serbat şi mărţişorul,
de fete şi de neveste.
Într-un pom se pune şnurul
şi fantezia-n poveste!
Vol. – „TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI POPULARE ROMÂNEȘTI”
Maria Filipoiu
by