5, 6, 7 iulie 2024, București, clipa ce orânduiește armoniile veșniciei: Festivalul Internațional de Muzică Interbelică (FIMI). Din Universul dilatat în torente toride asupra Bucureștiului verii celei mai încinse din câte-am întâmpinat noi și-or fi întâmpinat cei de care nu ne amintim să ne fi vorbit vreodată despre un așa aer în flăcări, s-a revărsat răcoarea înmiresmată și alinătoare a muzicii sore cu viața sufletească a două decenii cărora le-au întemeiat blazon de perenitate și firman de istorie niște domnitori și niște domnițe peste regatul melosului românesc interbelic…!

Mirabil…! Respirația cerului ne veștejise respirația noastră însăși, lumina privirii și calea gândului ardeau, dar ce frumos a fost să vină consolarea, de jos, din lumea efemeră și perenă-n același timp, unde oameni frumoși sădesc flori spirituale prelungind până la înveșnicire harul spectacolului muzical cel îmbălsămitor, întru armonie, plăcere, visare și iubire…!

„Urât mai trăiți, domnilor !”, denumea cândva o carte a sa, în numele adevărului, admirabila doamnă a culturii românești, criticul de teatru Carmen Mihalache și avea, crud de adevărat, avea dreptate…! Însă, doamnă Carmen, să fi venit la regalul magnific al spectacolului muzical interbelic încoronat într-o primă splendidă ediție de festival în cele trei zile ale lui iulie 2024, la București…, să fi venit, doamnă Carmen și veți fi scris degrabă o nouă carte cu titlu modificat: „Frumos mai trăiți, domnilor!”.

Și cu cine să fi început cartea aceea, dacă nu cu cei ce-au ctitorit formidabilul festival, atât de frumos, de emoțional și de grandios: actrița Miruna Ionescu și muzicianul violonist Valentin Albeșteanu. Ei sunt curajoșii oameni cusecade, căci n-ar fi eronat numiți curajoși și nici de complezență cumsecade acei ce redescoperă pe cine a făurit și succedat istoria muzicii interbelice românești, ca pe niște vestigii de așezăminte ale legendei în spiritualitatea noastră.

Și cu cine să fi continuat, dacă nu cu Oana Georgescu – cine trăiește urât poate că nu o cunoaște, dar cine trăiește frumos, da, pentru că este și ea minunat de frumoasă personalitate a actului cultural și artistic prezent, românesc. Mereu, una din pietrele de fundamentare ale regalelor muzicale și editoriale și acum a contribuit comunicațional la făurirea festivalului ancorat în universul cultural interbelic, înainte de care uitarea lucra să înstrăineze urmele ritmurilor muzicale de altădată, dar după care, pe aceste urme s-au semănat și răsar deja florile amintirilor.

În ritm de tango, vals, swing, foxtrot, charleston, café-concert, musette, muzică de cabaret și alte genuri muzicale, culoarea, parfumul, poezia și dulcea sonoritate de pe esplanada interbelică în care au înflorit în România și nu doar, artele și cultura, fără nicio asemănare cu vremurile de azi, căci acum conflictele războinice sunt în plină expansiune, Bucureștiul deși însorit cu flăcări, nu cu raze de soare, a fost mai frumos ca niciodată, luminat de spectacol muzical și așternut cu flori spirituale de către frumoșii fondatori ai binelui sufletesc prin fericirea muzicii: Miruna Ionescu, Valentin Albeșteanu și Oana Georgescu, celei din urmă datorându-i-se foarte mult din ceea ce înseamnă vestea, știrea anticipativă, comunicarea, ceea ce nu este puțin lucru.

Vorbim despre un festival muzical internațional magna, cu numele cele de mai sus la efigie, finanțat de Ministerul Culturii și în care au evoluat artiști consacrați, tezaurieri ai harului și iubirii prin care a renăscut oglinda istoriei unor două decenii de muzică. Genul muzical clasic a strălucit minunat de frumos și emoțional, adaptat la forma interpretativă prezentă, repertoriul cuprinzând piese celebre din perioada interbelică, având în egală măsură cu actul artistic și un misionarism estetic, formativ de cultură a muzicii, prin dialogul intergenerațional și promovarea valorilor cultural artistice europene, fundamentate pe resurse inepuizabile.

Cea mai fascinantă priveliște a poemelor și melodiilor de altădată a fost aceea înstelată cu lampadare luminoase în mahalale și luna de argint pe bolta cerească. De aceea s-a și zidit soclul unui festival muzical cu alura și sentimentalismul interbelic transfigurat în oglindă de starurile și decorul actual, adecvat.

În foaierul Sălii Radio, expoziția cu genericul „Poveste din Bucureștiul de odinioară” a încântat privitorul cu „partituri originale, fotografii vechi – imagini de arhivă cu vedetele Revistei românești gramofoane, afișe sau caiete program care «ascund» în paginile lor distribuțiile de elită ale Teatrelor de Revistă din Bucureștiul interbelic. Exponatele au fost puse la dispoziție de Teatrul de Revistă «Constantin Tănase» și de colecționarii Mihnea Badea, Roberto Dragomir și Alexandru Afzali” (fragment în citat pus la dispoziție în comunicat de presă de către Oana Georgescu).

Momentul central al festivalului, în sensul de fixare în desfășurător, pentru că gradele de valoare sunt egale pe întreaga perioadă, a fost cel organizat la Sala mare a ARCUB – Hanul Gabroveni din strada Lipscani (6, 7 iulie), cuprinzând Colocviile de Specialitate ale FIMI 2024, cu tema: „Café – Concert, încotro?”, în prezența și cu participarea muzicienilor prof. Petruţ Constantinescu – Manager Filarmonica „Ion Dumitrescu” Râmnicu Vâlcea, Petrică Pană – violonist şi Valentin Albeşteanu – violonist, inţiator FIMI 2024, susținător la eveniment al unor momente muzicale la vioară, cu acompaniamentul la pian al solistului instrumental Valentin Cucu.

Inutilă mențiune azi, necesară însă mâine, când nu va mi fi nici cel ce a urcat arta prezentării spectacolului până la pandantivii panteonului muzicii ușoare, nimeni altul decât amfitrionul celor mai elevate prezentări, Octavian Ursulescu, nici cine să scrie despre aceasta: „Muzica uşoară interbelică – liant între România şi Europa”, l-a avut la comenzi de prezentare, așadar, pe Octavian Ursulescu. Marieta Bratu Palaghia – văduva compozitorulu Nicolae Kirculescu – , Ioan Dobrinescu – violonist, compozitor, orchestrator, redactor muzical la Radio România –, tenorul Marius Nine, pianistul Valentin Cucu – susținători ai momentelor muzicale…, ei sunt cei ce-au clădit din secundele prezentului primului festival al muzicii ușoare românești interbelice o cronică de istorie culturală și artistică.

„Parisul unei «La vie en rose», Berlinul cabaretului pasional, Londra marilor BIG-Band-uri”, Bucureștiul unei «Povești de odinioară»”, (…) actorii Alexandra Velniciuc și Marius Bodochi au fost amfitrionii celor trei seri de spectacol muzical absolut, scenografia fiind semnată de Maria Miu, laureată a Premiului UNITER pentru întreaga activitate.”, (citate sursa menționată anterior).

Personal, ca autor al textului cronică ori mai adevărat, al eseului acestuia (cronica urmează mai riguros în rândurile de final, ce nu-mi aparțin), e cuvenit să nu știrbesc istoria primei ediții a Festivalului Internațional de Muzică Interbelică, al unei muzici de înaltă elevanță, ca și făuritorii și interpreții ei. Prin urmare, voi recurge la date preluate din comunicate de presă puse la dispoziție de către colaboratoarea mea constantă și amabilă, Oana Georgescu, precum și dintr-o cuprinzătoare cronică de evenimente publicată în ziarul Ultima oră. Urmează, așadar, un fragment în citat preluat din amintitele surse, întru primordialitatea exactității și profesionalismului știrii jurnalistice ce-acoperă riguros întreaga desfășurare evenimențială. Nu înainte, totuși, de a mă referi la faptul că pe seama unui atât de impresionant festival muzical am fixat câteva deducții ce mi-au consacrat iremedial multe răspunsuri la mirările mele…: de ce oare, în lumea primei jumătăți a secolului XX, perioada interbelică, omenirea românească era mai calmă și mai bună, breslele mai solidare, egoismul, frustrarea, lăcomia și prostia adiacentă, mai palide, mai nefuncționale, căci azi (eu vorbesc acum despre ungherul de domenii în care activez, al ziaristicii și preocupării livrești) e atâta înghesuială, răutate, conflit, intrigă…?! Ca și cum n-ar fi loc pentru toată lumea, unul îi dă în cap celuilalt, fiecare vrea să scrie numai el, ca și cum, de exemplu, dacă scrie cineva despre un artist, să zicem, altul ce scrie ulterior despre același protagonist ar dărâma ce clădise premergătorul. Or, nu, nu este deloc așa…! Există loc pentru toată lumea! Dar oamenii mici se sperie repede dacă mâța neagră le taie calea, acesta-i adevărul…! Cam multă înghesuială azi, de parcă dau turcii…!

În fine…, să ne întoarcem la festival cu fragmentul de cronică ce trebuie să încheie corect, precis, competent și cu folos ceea ce am așternut eu până aici, ca niște fresce din cuvinte afective, ale unei bolți de catedrală interbelică în care a răsunat seducător melosul fenomenal interbelic și s-au scris pasaje de istorie culturală românească.…!

„Festivalul Internațional de Muzică Interbelică a debutat cu Galați  Kronstadt Quintet (Florin Ionescu Galați – vioară, Alexandru Hamzea – vioară, Liliana Lazăr, vioară, Luiza Balint, violă, Alexandra Enache, violoncel  și Iulian Hășfăleanu – contrabas) și cu programul intitulat «La Belle Epoque, de belle music – De la clasic la café-concert».

Violonistului Florin Ionescu Galați și Galați  Kronstadt Quintet le-a fost conferită de către Liliana Staicu, Directorul Centrului de Proiecte Culturale și Evenimente din cadrul Radio România, Diploma de Excelență pentru «realizarea unor momente unice, în care armoniile muzicii interbelice purtătoare de povești și amintiri au revenit la viață prin prisma sensibilității și creativității contemporane».

Actrița de musical Isabel Dörfler (Germania), împreună cu pianistul Wolfgang Köhler și violonistul Florentin Chiran, alături de Big Band-ul Radio (România) condus de Simona Strungaru au invitat publicul la o «incursiune în Berlinul muzical interbelic» interpretând «Cântece între faimă și exil». Tot Miruna Ionescu și Valentin Albeșteanu au înmânat dirijoarei Simona Strungaru Diploma de Excelență pentru Big-Band-ul Radio România pentru «realizarea unor momente unice, în care armoniile muzicii interbelice purtătoare de povești și amintiri au revenit la viață prin prisma sensibilității și creativității contemporane».

Recitalul a fost unul memorabil, iar prezența scenică și vocea marii artiste care au readus la viață spiritul vibrant al anilor ’20 și ’30, au stârnit ropote de aplauze!

«Sunt încântată că ne putem bucura de muzică, cea care ne unește, ne cheamă și ne adună de fiecare dată laolaltă. Nu avem nevoie de războaie! Avem nevoie de pace între oameni! Avem nevoie de pace!» – a  fost mesajul rostit înainte de interpretarea cântecului «It never was you» compus de Kurt Weill, compozitor evreu, de origine germană care a fost nevoit să părăsească țara natală – Germania nazistă, stabilindu-se în America.

Emoționant a fost și momentul în care E.S. Domnul Reuven Azar, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Israelului în România i-a înmânat artistei Diploma de Excelență pentru, cităm, «Conservarea patrimoniului muzical interbelic al unei Germanii aflată  între faimă și exil. Poveștile acelei perioade se scriu mai departe, devenind comori ce vor îmbogăți și vor inspira viitorul».

Festivalul Internațional de Muzică Interbelică a adus pentru prima dată pe o scenă românească pe Pasadena Roof Orchestra din Marea Britanie.

Cea de-a doua seară de festival a debutat cu Ramona Horvath Quartet (Paris, Franța) și recitalul intitulat «Les chemins de l’amour – poveștile Parisului interbelic, surprinse în armonii de jazz». Stabilită la Paris, cea mai apreciată pianistă română de jazz a momentului, a fost acompaniată de Jean – Philippe Bordier la chitară, Nicolas Rageau, la contrabas și de Antoine Paganotti, la percuție. În programul muzical inspirat ales, pianista a inclus și creații românești ale compozitorilor Ion Vasilescu («Hai, să-ți arăt Bucureștiul noaptea», «O strângere de inimă»), Nicolae Kirculescu («Să nu spui dorul nimănui») sau Richard Stein («Sanie cu zurgălăi»).

Actrița Miruna Ionescu i-a conferit, în aplauzele publicului Diploma de Excelență pentru «rescrierea unei povești muzicale interbelice, în care șoaptele de iubire ale Marelui Paris au prins ecouri în Micul Paris, unindu-le prin drumurile dragostei și ale cântecului».

«Puttin on the Ritz – Un Carusel al Plăcerilor… Londra… și ale ei mărturii despre trecut» s-a intitulat recitalul memorabil al Pasadena Roof Orchestra din Londra: solistul Duncan Gallaway și  «linia de suflători» (Malcolm Baxter și David FOrd – trompetă, David Pritchard și Michael Foster – saxofon alto, Robert Fowler – saxofon tenor, Rory Ingham – trombon) au fost senzaționali, la fel și Thomas Langham (chitară și banjo), David Berry (contrabas), Samuel Watts (pian) și  Dominic Sales (percuție).

Interpretarea unor mari succese ale perioadei interbelice, a piesei «Fetițe dulci ca-n București» (în limba română!) și evocarea celebrului interpret Gică Petrescu, dar și excelentul spectacol oferit publicului care a umplut din nou Sala Radio până la refuz, au făcut ca Pasadena Roof Orchestra să fie chemată pe scenă, în aplauzele spectatorilor, de trei ori!

«Pentru împlinirea a 45 de ani de existență dedicați gloriei muzicii anilor 1920 – 1930, sărbătoriți pe scena primei ediții a Festivalului Internațional de Muzică Interbelică – București 2024», Pasadena Roof Orchestra a fost răsplătită cu Diploma de Excelență oferită charismaticului Duncan Gallaway de către actorii Miruna Ionescu și Marius Bodochi.

«Poveștile lor s-au pierdut demult printre vremuri și nici nu mai sperau să fie descoperite, dar noi, am avut curajul de a le cunoaște… Lăsați-vă cuceriti de mirajul perioadei interbelice și veniți în universul sonor al muzicilor celebre!» – Miruna Ionescu.

O minunată «Poveste din Bucureștiul de odinioară» a fost depănată în acorduri muzicale în ultima seară de festival, de către actrița Miruna Ionescu și violonistul Valentin Albeșteanu, alături de Irina Sârbu și tenorul Alin Stoica, acompaniați de Orchestra Simfonică «Ion Dumitrescu» – Râmnicu Vâlcea (dirijor Tiberiu Dragoș Oprea) și Taraful de oraș (Valentin Cucu – pian, Nicolae Petrea – contrabas și Daniel Mustățea – acordeon).

Emoționante au fost momentele din prima parte a serii în care au fost acordate Diplome de Excelență unor mari personalități ale vieții cultural-artistice, proiecte și instituții care, prin activitatea și dăruirea lor au contribuit la promovarea muzicii interbelice:

Georgeta Filitti, Membru de Onoare al Academiei Române, istoric, cercetător, lector Fundaţia Calea Victoriei, pentru o carieră exemplară dedicată studiilor istorice care au reconstituit din frânturi, lumi și vieți, purtându-ne în orizonturile neîngrădite de timp și spațiu ale perioadei interbelice;

Fundația Calea Victoriei și doamnei Sandra Ecobescu, fondator și președinte pentru cultivarea valorilor culturii interbelice prin acțiuni remarcabile care au contribuit la păstrarea și promovarea moștenirii culturale a unei perioade în care timpul se armoniza cu viața, lăsând posterității șansa de a oferi societății elixirul nemuririi;

Maria Țoghină, realizator și membru în Comitetul Director Radio România Teatrul de Revistă «Constantin Tănase» București, păstrător, promotor şi continuator de drept și de fapt al tradiției Revistei românești, pentru cei 105 de ani de activitate neîntreruptă pusă în slujba transmiterii unui Tezaur cultural autentic, unic şi peren salvat prin memoria Teatrului Cărăbuş;

Tiberiu Dragoș Oprea (dirjor) pentru contribuția semnificativă adusă în desăvârșirea muzicală a unei Povești din Bucureștiul de odinioară;

Cezar Popescu pentru realizarea colecției de fotografie «Constantin Axinte», captând astfel, dincolo de vremuri, momente efemere ale vieții anonime trăită de oamenii Bărăganului, gravate pe peliculă sau în memoria digitală a cronicarului tăcut al vieții, albumul de fotografii;

Herculane Project pentru inițiativa de salvare a unui patrimoniu arhitectural care străbate timpul, lăsând să răsară povești însemnate ale vremurilor apuse, un mozaic de istorii sculptate în colțuri de ziduri.

Organizator: Asociația ProCultArt, inițiatori actrița Miruna Ionescu și violonistul Valentin Albeșteanu.

Parteneri media principali: TVR Cultural, Radio România Cultural

Parteneri:  Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, Primăria Capitalei prin Centrul Cultural al Municipiului București – ARCUB, Teatrul de Revistă «Constantin Tănase», PAID, Fundația «Constantin Silvestri», Cabinet de avocat Janina Ionescu.

Sponsori: City Grill, Orion Slobozia, Camera Notarilor Publici București, Ibis Style Bucharest City Center.

(Aurel V. ZGHERAN)

by

Referinţă Bibliografică

Triadă muzicală panoramată în propria-i stagiune mirifică, interbelică/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 14 iulie 2024