Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CONCURSURI » TROFEUL SECȚIUNII II – CREAȚIE LITERARĂ a Concursului Național de Creație „Copilărie – Aripi spre bucurie” – Ediția I, Adjud – 2026: REV DIANA-MARIA (Aleșd, Bihor)

TROFEUL SECȚIUNII II – CREAȚIE LITERARĂ a Concursului Național de Creație „Copilărie – Aripi spre bucurie” – Ediția I, Adjud – 2026: REV DIANA-MARIA (Aleșd, Bihor)

Revista Armonii Culturale – redactor-șef Gheorghe A. Stroia, membru UZPR

Editura Armonii Culturale – Director George-Nicolae Stroia

Partener educațional: Școala Gimnazială „Mihail Armencea”, Director prof. ed. timp. Năstac Elena

prin COORDONATOR CONCURS: prof. ed. timp. Maricica Stroia

 

ACORDĂ

TROFEUL SECȚIUNII II – CREAȚIE LITERARĂ a Concursului Național de Creație „Copilărie – Aripi spre bucurie” – Ediția I, Adjud – 2026

Elevei REV DIANA-MARIA – Liceul Teoretic „Constantin Șerban” Aleșd, județul Bihor, profesor îndrumător PUSZTAI OLIMPIA-GRAȚIELA

Felicitări, pentru avalanșa de emoții pe care au produs-o versurile de o sinceritate răvășitoare!

 

Povestea unui vis

 

Copilăria mea a fost o paletă de culori,
Cu sute de nuanțe, cu vise și fiori,
Privite prin ochi sinceri, curați și luminoși,
Ca fluturii de mai, zburdalnici și sfioși.

Când eram mică, îmi plăcea să visez,
Să scriu în gând povești și-apoi să le pictez,
Să creionez în taină un cer numai al meu,
În care chiar și timpul curgea cum voiam eu.

Pe un raft din camera mea mai stau și azi, tăcute,
Caiete ce păstrează ce-am scris la început:
Povești îndrăznețe, cu umbre și culori,
Cu lumi în care mă pierdeam adesea printre nori.

Îmi amintesc de o fetiță cu un ursuleț în brațe,
Cu dragoste în glas și cu obrajii plini de viață,
Spunându-i mamei, cu o tandrețe fără nume:
„Te iubesc” – și parcă-n acea clipă încăpea întreaga lume.

Citeam, citeam întruna, și lumea se oprea,
Iar cartea, ca o poartă în taină mă chema.
Cu inima mea mică, dar totuși curajoasă,
Voiam și eu minunea – o lume mai frumoasă.

Dar anii trec și viața nu stă să mă aștepte,
În fața mea se-așază, tăcute, alte trepte.
Adolescența-mi pare o mare de-ncercări,
Tărâm al provocării și-al multor căutări.

E vremea când trebuie un drum să aleg,
Chiar dacă încă multe nu pot să înțeleg.
Un drum ce-mi crește-n inimă, tăcut ca o lumină,
Și-mi cere să-i urmez chemarea lui senină.

Privesc spre orizont și simt cum se clădește
În mine, pas cu pas, tot ce mă definește:
Talent, curaj și trudă și vise ce nu pier,
Pe care le clădesc încet, cu sufletul de fier.

Iubesc atât de mult cuvintele și cartea,
Iar glasuri din alte lumi îmi luminează arta.
În fiecare sunet descopăr alt hotar,
Iar visul prinde aripi, tăcut și hoinar.

De aceea poate astăzi, când stau și mă gândesc,
Nu vreau doar să învăț — vreau să și dăruiesc.
Visez să fiu profesor, să las lumină-n drum,
S-aprind în alți copii același viu parfum.

Al paginilor albe, al lecțiilor curate,
Al lumii care crește prin minți luminate.
Să spun: „Nu-ți fie teamă, încearcă să devii,
Un suflet care crede în propriile-i făclii.”

Dar în același suflet mai arde încă-un vis,
Venit din nopți târzii și dintr-un dor nestins:
Să fiu și scriitoare, să dau tăcerilor contur,
Să-așez în versuri viața, cu tot ce are mai pur.

Să scriu despre copilul ce încă-mi stă în gând,
Despre „A fost odată” care mă cheamă blând,
Despre familia mea, prieteni, dor și viață,
Despre tot ce-a pus în mine temelia de-altădată.

Ce frumoasă e copilăria — și cât de mult mi-e dor
De jocurile simple și râsul lor ușor,
De lumile acelea blânde, curate și senine,
În care-un colț de basm mai locuia în mine.

Dar n-am pierdut nimic, le-am dat un rost la toate:
Povești, basme, tăceri, emoții adunate.
Din ele prinde formă, încet, tot ce devin,
Romanul vieții mele, pe care-l scriu senin.

Cine sunt? Sunt fata care citește și visează,
Care cade uneori, dar drumul își urmează,
Care poartă-n suflet alte graiuri și armonii,
Și caută-n tăcere sensul propriei meniri.

Cine visez să fiu? Un om care nu uită
Că orice vis începe cu o inimă tăcută.
Profesoara care-n clase va semăna curaj,
Scriitoarea care transformă tăcerile-n mesaj.

Sunt încă la-nceput, dar simt tot mai profund
Că drumul meu se leagă din tot ce port în gând.
Cu muncă și răbdare, cu sufletul aprins,
Voi fi cândva povestea pe care azi o scriu.

Rev Diana-Maria

Liceul Teoretic “Constantin Șerban” Aleșd, Clasa a IX-a

Facebooktwitterby feather

Un comentariu

  1. admin

    Felicitări, pentru avalanșa de emoții pe care au produs-o versurile de o sinceritate răvășitoare!

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.