Un nou popas minimalist mistico-liric al poetului timișorean TICU LEONTESCU la Slobozia Urechești, cea mai recentă apariție a sa – NUFĂR PESTE APE – cu o prefață de prof. dr. Eugen Dorcescu
Îți mulțumesc, dragă prietene, TICU LEONTESCU, pentru bucuria de a lectura poemele tale încărcate de Lumină, scrise cu talent și har, versuri prin care Dumnezeu se vădește a fi pretutindeni, dar, mai ales în cernelurile, în simțirea și în sufletul poetului. Întoarceri în Timp, până aproape de clipele Facerii ori subtile mesaje mesianice, proiecții către un viitor incert al omenirii, toate acestea, cuprinse într-un volum inedit de poezie, într-o prezentare grafică de excepție. Mulțumesc!
Redăm mai jos un fragment din frumoasa și valoroasa prezentare făcută către de către Maestrul Eugen Dorcescu:
***
În fine – și cu osebire – toate aceste posibile, și necesare, abordări este obligatoriu să se adune și să se împlinească sub veghea, sub streașina lecturii estetice, singura care validează un poem sau o carte. Cum am afirmat, de curând, un text poetic valoros este rodul talentului, al meșteșugului, dar, mai cu seamă, al harului. Mă bucur să afirm că vom găsi în plachetele lui Ticu Leontescu asemenea iluminări. Mă opresc la una dintre ele, la o dramă clădită pe aceeași estetică minimalistă, proprie autorului, dramă convingătoare prin sine, dincolo de orice elan religios, dincolo de orice misticism, dincolo de orice teorie. Și, tocmai de aceea, implicându-le pe toate:
„Azi-noapte-n vis, pe când dormeam
la Rai în poartă mă făceam.
Și poarta larg mi s-a deschis
și am intrat în Paradis.
Treimea Sfântă mi-a zâmbit
și ca pe-al casei m-a primit.
Uimit, n-am scos niciun cuvânt.
Știa că vin de pe pământ.
Și oboseala mi-a luat.
Era o noapte de Sabat.
Mi-a dat în schimb zâmbetul sfânt,
să-l iau cu mine pe pământ
Când m-am trezit, printre ai mei
Zâmbeam, umpluți de Cer toți trei”
(Zâmbetul sfânt, din volumul Crucea – răscruce)
Gheorghe A. Stroia
Slobozia Urechești, Bacău, 11 al lui Prier
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..