În copilărie dansam Hora Unirii,
în casa noastră, în curtea şcolii…
Cântam „Pe-al nostru steag e scris unire”
într-o limbă dulce,
în care am strigat prima oară părinţii.
A fost locul în care am deschis
pentru prima oară ochii şi am privit cerul,
pământ pe care au călcat primii mei paşi.
El, acel pământ,
a fost dor, a fost dragoste, a fost vis
şi îndepărtându-mă de el,
a devenit amintire, lacrimi, durere.
Rudele s-au împrăştiat
în cele patru puncte cardinale…
Doamne, spune-mi, cine a suflat
cu-atâta ură şi blestem
de s-au risipit toţi atât de departe,
atât de uşor, ca puful unei păpădii?
Poate de aceea visez
oasele strămoşilor ieşind din morminte
şi-alcătuind în văzduhurile albastre,
o imensă cruce din nacru…
Doamne, cine a fost hulpavul țărânei noastre?
(Din volumul de versuri “O mie și una de poeme”
– Vavila Popovici)
![Facebook](https://www.facebook.com/sharer.php?u=https%3A%2F%2Farmoniiculturale.ro%2F%3Fp%3D13906&t=VAVILA%20POPOVICI%3A%20TEMPI%20PASSATI&s=100&p[url]=https%3A%2F%2Farmoniiculturale.ro%2F%3Fp%3D13906&p[images][0]=https%3A%2F%2Farmoniiculturale.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2017%2F03%2FTempi-Passati-Copy.jpg&p<div class="stitle" ><h3 ><span></span></h3></div>=VAVILA%20POPOVICI%3A%20TEMPI%20PASSATI "Urmareste-ne pe Facebook"){kind=small}
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..