VERSURI SCRISE PE MĂȘTI
I. Masca de bal
Atâtea dame cu măștile pe față
Venit-au la bal în seara aceea,
Crezând că libertatea se învață
Doar în anonimat, c-așa-i femeia…
Cu păr roșcat și surâzând șăgalnic,
O damă — din ce categorie socială, nu se știe! —
Se îndrepta spre-un domn gentil și falnic,
Purtând pe chipu-i o mască prăzulie…
II. Masca mortuară
Stresați rău mai erau faraonii, domne!
Măști mortuare din aurul cel mai bun
Își comandau și chiar piramide, demne
De imaginația unui zeu nebun.
Masca-ți mortuară, o, Tutankamoane,
Ajunsă pânʼ la noi după zeci de veacuri,
Reflectă chipu-ți ideal, faraoane,
Iar nu mutrișoara-ți vrednică de bancuri…
III. Masca facială
Masca pentru față: obligatorie
Pentru un ten sănătos, citim adesea
În reviste, îndemn pentru-o victorie
Efemeră-n fața bărbatului sadea.
Vrând să pară mai puștoaice și să scape
De-acnee, femeile nu precupețesc
Nimic în cursa înarmării; la țoape,
Mai ales, e chiar un semn distinctiv, prostesc.
IV. Masca chiuvetei
De vrei să-mbraci chiuveta din chicinetă,
Ești liber s-alegi din oferta eMag,
Dintre mii de produse de pe planetă —
Doar masca ce-ți place, cu prețul cel mai drag.
Dai un click pe site, adăugând-o în coș.
Aștepți apoi să-ți vină prin Fan Courier;
Și, cucurigind bucuros ca un cocoș,
Deschizi coletul și o instalezi fulger.
V. Masca politică
Hoția-i ridicată la rang de artă
De politicienii bugetofagi;
Aceștia un singur lucru știu: să-mpartă
Snaga țărișoarei noastre la cei dragi,
Pentru că partidele nu constituie
Decât avide sindicate de hoți
Care ne cerșesc votul să ne „mântuie”
Și pozează, bieții, pururea în sfinți.
VI. Masca de gaze
Un proverb din bătrâni sună cam așa:
Dacă semeni vânt, culegi furtună!
Așteptând să-ți pună pe tort cireașa,
Politrucii tortul ți-l deturnă.
Iar de mergi, Doamne fereʼ, la vreun protest
Precum acela din zece august,
O mască, nu un zadarnic manifest,
Te va proteja de-al gazelor gust.
VII. Masca medicală
De când covidul peste tot se abătu,
Stârnind panică până și la noi,
Toți poartă măști precum tribalii bantu
Să nu fie de covidași găzdoi.
Ce-a ajuns, măi, spiritul contemporan?
Ha! Pradă unui astfel de tertip,
Încât, stau și mă-ntreb ca și Cioran:
La ce bun masca, dacă nu ai chip?
© Cristian Gabriel Moraru
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..