Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Exegeze » Victor MANOLE: MARA POPESCU-VASILCA: „VANDA, ÎNTRE DORINȚĂ ȘI RAȚIUNE”

Victor MANOLE: MARA POPESCU-VASILCA: „VANDA, ÎNTRE DORINȚĂ ȘI RAȚIUNE”

„Vanda între dorință și rațiune” este un roman real și natural  care  te face  să  îți pui multe întrebări  referitoare la  viață, fericire și iubire, iar scriitoarea Mara Popescu -Vasilca ne îndeamnă cu sensibilitate și căldură, să trăim, cu sufletul și cu inima emoțiile din această carte alături de personajele sale.

 

Întregul roman „Vanda, între dorință și rațiune” ne surprinde  printr-un mod de  abordare interesant, palpitant  și pasionant,  ca o hologramă a  întregii povești care ține cititorul captiv  de la un capitol la altul, al cărui scop de a te ține în priză  este atins cu mare succes  în toate cele 11 capitole fiindcă  în fiecare capitol  se relevă  ceva nou, ce s-a văzut, ce s-a povestit, ce s-a simțit, ce s-a trăit. Prin această  relație directă  cu cititorul, scriitoarea,  îi transmite acestuia trăiri și emoții  într-o descriere impresionantă, într-o relatare intenționată, alegând ce este cel mai frumos din viață, iubirea!

 

Personajul principal al romanului este Vanda, un personaj foarte bine construit, complicat și interesant  care  într-o legătură permanentă cu cititorul, își dorește iubirea ideală, căutând un  bărbat care să o facă fericită  și care să îi fie alături toată viața. Fiecare personaj dezvoltă propriile trăiri și propriile  frământări interioare  care se transpune în  noi  cititorii printr-o luptă  psihologică cu noi înșine în găsirea liniștii, a iubirii și în rezolvarea  problemelor vieții.

 

Scriitoarea ne prezintă două surori Vanda și Mirela  care sunt  diferite  ca și mod de gândire cât și ca și  realizare  atât pe plan  personal cât și  pe plan familial. Mirela  reprezintă femeia care a reușit să echilibreze și să îmbine cele două  planuri  fiind căsătorită  și având o căsnicie bună și armonioasă.Vanda după  un eșec  cu prima căsătorie caută  și insistă să găsească un bărbat cu care să își întemeieze o familie  dar pentru că nu reușește,  acest lucru o pune pe gânduri, într-o mulțime de  frământări interioare,  căutând răspunsuri   și întrebându-se unde greșește.

 

Romanul este scris atent, Mara Popescu-Vasilca evidențiază  dorința Vandei de libertate,  acea  dezlănțuire pe care o simte un animal eliberat după ce a fost ținut închis în cușcă, pășind pe un tărâm nou asemeni unui  călător  însetat prin deșert care întâlnește  o oază de iubire de unde vrea sa bea până la fund din fântâna fericirii,  fără să știe  ce surprize  găsește până  ajunge la fund.

 

Toată povestea romanului este ancestrală omului  și vieții  cu părți și clarități aferente ce atrag în discuție concepte, principii  și prejudecăți sociale, practic un roman foarte profund, cu caracter psihologic , extrem de sensibil  dar și ofertant. Cuvintele se unduiesc în culori de basm  cu o paletă magică de nuanțe  de parcă în fiecare frază Dumnezeu  s-a strecurat și în viața personajelor  și în scris, cu căldura și cu lumina luate din soare și a dirijat cosmic și sentimental  întreaga acțiune, încât peste tot în roman  pare că  dăinuiește mâna lui Dumnezeu în luarea tuturor deciziilor  în întâmplările  cronologice  din primul până la ultimul capitol.

 

Vanda și Andrei sunt psihologi ce cunosc foarte bine teorii, ajutându-i pe alții, dar care în momentul aplicării lor în practică se află în  fața unor teribile  furtuni  personale  pe propriile drumuri ale vieții. Ei  intră în iubire într-un joc al hazardului, în care poți să câștigi sau să pierzi. De remarcat  că  Mara Popescu -Vasilca în descrierile sau discuțiile personajelor, ale scenelor,  nu apelează la elemente vulgare ci la căutări, senzaționale și atractive care să  construiască din punct de vedere psihologic și nu să distrugă, iar  în cazul unor conflicte ea creează ipoteze spre soluționare.

 

Eroina principală  se aruncă într-o vâltoare a vieții  încercând să prindă cele mai frumoase valuri  din care să se înfrupte cu minunate plăceri. Iluzia  iubirii este ca nectarul  și mierea  stoarsă  din fructul pasiunii. Puternic introspectiv  romanul  ne invită să  ne gândim la viața noastră , la propriile noastre greșeli  aprofundând tot ceea ce mintea oamenilor într-o osmoză ciudată îngemănează și rezumă, recepționează și creează,  transpunând totul  magistral  în acțiuni. Omul, sentimentele și aspirațiile sale împreună cu natura înconjurătoare  sunt concepute ca elemente  de creație ce se îmbogățesc cu viziunea nobilă a speranței, a luminii, cu dorința  ce străbate fiecare individ spre  căutarea misterului  și găsirea explicațiilor prin credință. Prin  adresarea  îndreptată spre divinitate, scriitoarea Mara Popescu-Vasilca dă romanului său „Vanda, între dorință și rațiune” o garanție  de concepție  într-o  respirație universală. Datorită lipsei  prezenței materne, a legăturilor de confidență cu  familia  și a sfaturilor părintești, Vanda  este dominată de propriile gânduri și decizii, înfruntând și învățând din eșecuri și greșeli iar la final își găsește  drumul  într-un balans între  voință și rațiune  care o duce pe calea fericirii și a împlinirii.

 

Atenția în exprimare  prin fraze delicate, uneori presărate cu melancolie , este de multe ori atât de inspirată ca o evlavie ce evocă un lucru spre un interes precis, susținută de un puternic  simț al reprezentării scriitoricești, ca dovadă construcția propozițiilor și frazelor din roman și a ritmului acestora în scandarea lor. Spre fascinația cititorului romanul face trimitere spre alese spirite ale culturii europene stabilind contacte strânse între  trecut și prezent. Scrierea romanului la un înalt nivel expresiv, revarsă  peste cititor mireasma și plăcerea de a fi citit.

 

Acțiunea  personajelor din roman, mărește și  înalță  umanizarea omului  sau trădează dezumanizarea cu fapte  și acțiuni ce duc spre  eliberare. Deci  starea de libertate  duce indubitabil  la identitatea de libertate a lumii și la o formă de manifestare a  acesteia. Ca o emblemă a trăirii omului pe Terra,  binele sau răul mustește prielnic după decizia fiecărui om în parte, dar prin iubirea care pulsează  se sporește îmblânzirea lumii. Timpul se rotește, cu aripi mișcătoare prin razele soarelui, pe  pământ și pe mare, iar în timp ne rotim și noi prin lumini și umbre pe scena lumii deschise, fiecare  cu harul și farmecul  dăruit de Dumnezeu la naștere. Deasupra noastră  a tuturor se învârte cerul cu stelele,  cu  dragostea  și cu  iubirea  ruptă din rai.

 

Izvoarele  vieții ne dau  flux de dorințe, de iubiri și speranțe și lăstari de lumină în diferite  culori și nuanțe iar trecând prin viață pe calea luminii, purtăm  la gât salbe de gânduri, de cugetări, de percepții, ce toate împreună  dau tonul într-un foșnet de creație la un pas în doi  plin de stabilitate  și armonie. Toți  vor să se scalde în roua dimineții, să fie raza de lumină dar dragostea  adevărată cu greu poate fi găsită pentru că  dragostea este lacrima ce spală bobul de grâu al iubirii ca să iasă făina albă, este precum  mireasma pâinii rumenite din cuptor  care  ne va însoți întreaga viață.

 

Scriitoarea Mara Popescu-Vasilca  este un om talentat și deștept care din jocul minții sale creează, înmugurește și înflorește  cuvinte și idei nealterate ce emană puritate lăsând loc să se scurgă veninul vieții în canale subterane și  arătând că viața erodată este în final salvatoare.

 

În roman  fiecare personaj este încătușat de orgolii discrete și de interese care dispar ușor din acțiune, romanul este pe cât de bogat și simplu pe atât de încântător și la îndemâna fiecărui cititor. Din manifestările personajelor înțelegem  că  tăcerea este similară cu  acceptarea dar și cu răbdarea, a ști ce vrei  este o mare virtute, nepăsarea  este o sfidare  a bunului simț iar partea limpede care ni se arată  este ca  o viață nobilă  se clădește cu iubire  și dreptate divină.

 

Scriitoarea ne poartă  în realitatea adevărată  a vieții,  folosind cu pricepere amănunte esențiale, care duc cititorul în  realul întâmplărilor acesta rămânând captiv până la final în această imensă bucurie și plăcere dată de lectura cărții. Citind  această carte  am constatat o armonie interioară deosebită a romanului în preambulul, mobilitatea și limpezirea minții către  suplețea vibratorie a simțurilor  prin mijloace benefice precum educația cultura și principiile morale.

 

Mara Popescu -Vasilca este o autoare puternică, tolerantă, în care pacea este vitală, capabilă să atragă universul pentru că apărarea vieții este o datorie  și-și împlinește liberă menirea fără să  mistifice realitatea mirifică a creației. Magia creației  dă tonul  la cântul vieții, care diferă  prin vibrațiile armonice dintre oameni, ca într-un dans spre fericire,  prin iubire , prin  dragoste, prin  dor și vis.

 

O felicit pe scriitoarea Mara Popescu -Vasilca care a  îmbrăcat această poveste  în haina  ce i-a dat strălucire și  recomand  cititorilor cu multă căldură  romanul „Vanda, între dorință și rațiune”

—————————- 

Prof. Victor MANOLE

Membru al Ligii Scriitorilor Români

Membru al World Poets Association-România

București, 10 decembrie 2021

Facebooktwitterby feather