Limba română sunt eu !
Am fost zămislit de părinţi
În limba română.
Fiecare celulă a fiinţei mele
E plămădită în grai românesc.
Până am ieşit la lumină,
Am început a-l şopti,
Odată cu prima picătură de sânge
Pornită să ducă viaţa şi limba
În celelalte alcătuiri
De le zicem celule ori inimă.
Apoi … am gângurit primele vorbe
Pașii nesiguri, zâmbetele,
Laptele ce l-am supt,
Visele toate, lacrimile
Şi braţele de gâtul mamei
Au fost în limba română.
Limba română există în mine.
În şcoală, am deprins doar
S-o mângâi, s-o fac să strălucească
Şi, mai ales, s-o păstrez neîntinată.
Auzit-aţi grai mai frumos
Şi mai armonios
Decât limba română ?
Puteţi spune în alte graiuri
A ogoi, a jindui, a tânji ori a doini ?
Nici poveste !
Limba română sunt eu ! ,
Eu sunt patria, izvoarele, munţii,
Peșterile și drumurile,
Cimitirele şi ceilalţi asemenea mie
Din cuprinsul României.
Patria e dăruită de Dumnezeu
Cu nenumărate şi felurite bogăţii.
Ni le pot fura, smulge, străinii.
Dar cea mai mare şi mai sfântă bogăţie,
Limba română,
Nu ne-o poate lua nimeni.
Smintiţii de noi, ne cam batem joc
De ea, de limba română,
Şi o mânjim, netrebnic, cu
Halloween, locaţii, a aplica.
Marfă de import.
Eu sunt limba română !
Când nu voi mai fi printer cei vii,
Preotul va rosti slujba celor duşi
Şi va spune :
„Să se desfacă în limba din care a fost făcut !
Amin !
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..