I-am dat
visului meu bani pentru
piață. A venit cu o traistă
plină cu idei închise precum scoica
Acum mă chinui să găsesc perla neagră sidefată
și tot de cochilii goale mă lovesc.
Oare să le deschid pe toate
sau să le las altei vieți
s-o facă?
Incertitudinile vieții pot fi atât de adânc-depresive, că nu lasă loc certitudinilor ei. Viața, ca și fericirea, se măsoară în pași simpli. Să învățăm să călătorim prin viață, cu pași mici, ca certitudinea să ne fie veritabilă călăuză! Frumos poem, Magda!