Lacrimi de înger…

Privirea ta îmi colorează dimineaţa,

într-un parfum de mărgăritare

pure ca lacrimile unui înger

căzute pe umerii goi…

Ploaie de vară…

Simt urmele palmelor tale
pe-ntregul meu trup
Şi mângâierile-mi sunt amintiri pe plaja fierbinte
Sărutată de valuri…
Lumina ne-nconjoară suavă
prin perdeaua de lacrimi de ploaie de vară…
Culori…

Toamna din sufletul meu
Mi-ai colorat-o în culorile curcubeului!…
Sărutările tale sunt frunze-arămii
Din tărâmul nevăzutului,…
Ascuns într-o lacrimă-argintie…

Îngerul nopţii…

Îţi întrevăd chipul străveziu,
În palida lumină-a lunii…
Gândul tău mă cheamă,
Să te cuprind în inima-mi
sărutată de îngerul nopţii…
***

Frigul năpădeşte-n sufletul
rătăcitor,
Alunecând iremediabil spre
eternitatea absolută a
ruinelor timpului,
Urmând căile lungi ale efemerului…
Trăieşte-acum printre
enigmele abisale ale misterului,…
Inventând un destin ubicuu,
Bâjbâind printre amintirile ideale ale trecutului…

Mesaj…

Trecutul trezeşte amintiri
Edulcorate…

Amestecăm la infinit
Dorinţele-ncremenite în
Ornicul timpului
Rătăcitor pe-ale viselor meleaguri!…

Vis…

Sufletele noastre se unduiesc
pe ringul de dans al iubirii…
Valsează-ntr-un ultim sărut
al nemuririi
unui ultim cuvânt…

Uită!…

Iubirea a-ngheţat în amintire,
iar lacrimile sunt destinul tău…
De-acum, uitarea-şi face loc
în gânduri şi în dor…
Mereu…
Cuvintele se-neacă-n  valuri
şi tac, şi obosesc…
E greu…
să mai pătrundă-n sufletul
rătăcit printre vise…

Dor să-ţi fie dor!…

Îţi caut privirea printre stele
şi mă-ntreb dacă ţi-e dor
de noi…
Aş vrea ca-ntreg Universul să ţeasă
printre picături de întuneric
cuvinte înţelese
doar de amândoi…
Mi-e dor să-ţi fie dor
de lacrimi de lumină şi iubire
pictate pe trupu-mi
de-atingerile tale!…

Îţi mai aminteşti?…

Îţi mai aminteşti, Tu, oare,

drumul spre Noi?…

Vise destrămate-n iluzii

au sădit tăceri înţelese

doar în adâncul inimii

sfâşiate-n bucăţi

de amintirile unui

Timp al regăsirii…

Eternitatea fericirii supreme

îşi caută-alinarea

în braţele Tale!…

Zbor…

Dacă aş avea aripi

aş zbura până în inima ta,

Să ţi-o sărut!…

Cerul plânge-n lipsa ta
şi lacrimile lui
îmi învăluie chipul…
De dor mi se cutremură
sufletul,
înecat în şiroaie
de picuri…
În aşteptarea
cuvântului de alint…
Ce nu mai răsare
pe buzele tale…

Liniște pictată-n acuarelă,
prin culori schimbate-n
răvășiri de toamnă caldă…
surprinde – pentru-a câta oară? –
imaginea nobilă a
unei ierni calme,
tresărind în asfințituri,
presărate cu săruturi…

Bradul împodobit
cu praf de stele
și cu ghirlande
de-amintiri…
Te-așteaptă-n
seara luminată,
s-ajungi și să aduni
lacrimile mele
păstrate-n
globuri de cristal…

Ești un înger cu aripi
înmuiate în azurul
dimineții,…
iar lacrimile tale îmi par
diamante sărutate
de soare…
Catifeaua vocii tale
mă poartă
spre-un templu acoperit
de luceferi și curcubee
pentru-a mă face
martora mută a zămislirii
visului tău de pe urmă…

Lumini și umbre
se joacă-n părul tău
pe portativul unei
dulci melancolii…
Privirea ta de sfânt
coborât dintr-o icoană
surprinde moliciunea
mătăsoasă
a contemplării
ochilor mei pierduți
în negura strălucirilor
diamantine…

Viviana Milivoievici – Cine sunt eu?

De loc sunt din Moldova Nouă, jud. Caraș Severin, de pe malul Dunării, născută în 9 iulie 1981. Azi, locuiesc în minunatul oraș de pe Bega, alături de familia mea. Facultatea de Filologie am urmat-o în orașul Marii Uniri, apoi, în 2004, am venit în Timișoara, unde mi-am continuat studiile (masterat, doctorat, a doua facultate). Până nu de mult, am lucrat în învățământul preuniversitar, dar de curând, mai precis din decembrie, sunt cercetător științific, în cadrul Academiei Române – Filiala Timișoara, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu”. Îmi place mult ceea ce fac, iar versurile reprezintă pentru mine „bucăți de suflet, frânturi de gânduri”, scrise la o anumită… „temperatură sufletească”…

by

Referinţă Bibliografică

Viviana Milivoievici: Bucăţi de suflet, frânturi de gânduri…/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 4 ianuarie 2016