Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Camelia Opriţa: Oltul curge mai departe…

Camelia Opriţa: Oltul curge mai departe…

Din deziluzie și din „apa Oltului” care nu se oprește, se nasc aceste versuri.
Când simți că totul a fost o amăgire, poezia devine singurul mal sigur.

Mi-am scris durerea pe o piatră,

Și-am aruncat-o-n valul greu,

Dar Oltul n-are nicio vatră,

Și n-o va plânge-n locul meu.

El duce apele spre mare,

Cum duc și eu acest amar,

Căci dincolo de orice zare,

Un mal se naște din zadar

M-am aplecat să-mi spăl obrazul,

De praf, de jale și de el,

Să-i fure apa tot necazul,

Să nu-l mai port ca pe-un inel.

Să curgă Oltul, să tot ducă,

Minciuna ce m-a stins în drum,

Din fata care-alerga mică,

Să crească-o alta, de acum.

I-am dat și suflet, i-am dat tot,

Dar n-a fost om, a fost doar umbră,

Acum nici să-l blestem nu pot,

În gura lumii, rece, sumbră.

Un vis clădit pe mal de apă,

S-a scurs prin degete, ușor,

De amăgiri, cine mă scapă?

Când Oltul n-are niciun dor.

Amară vindecare

O vindecare amară este ca apa Oltului după furtună:
e tulbure, e rece, dar e singura care te poartă mai departe.
Nu e o iertare veselă, ci o acceptare grea, ca o piatră șlefuită de râu:

Mă ridic cu tălpile rănite,

Din mâlul de minciuni și dor,

Cu visurile toate risipite,

Dar învățând, încet, să zbor.

Amară-i cupa ce-am băut-o,

Și malul e străin șu el,

Dar viața, așa cum am știut-o,

S-a dus pe Olt… infidel

Nu-l strig în urmă, nu-l mai caut,

Rămân cu marea-n piept, pustie,

Din trestia de mal fac flaut,

Să-mi cânte singur, de vie.

din volumul: Între Glorie şi Ruină

Facebooktwitterby feather

Despre OPRITA Camelia

Portret de Autor: Camelia Oprița Cuvântul care hrănește: „Îl privesc pe Ion Creangă ca pe un basm românesc în care copilăria refuză să se termine. Adesea sunt întrebată: de ce scriu literatură pentru copii? Răspunsul e simplu și, totodată, dureros: priviți în jur. Astăzi, bucuria pare să fi devenit o raritate. Oamenii umblă cu frunțile întunecate de griji, cu capul plecat, de parcă ar fi pierdut o monedă de aur și o caută cu disperare în țărână, uitând să mai privească cerul. Destinul meu s-a împletit, încă de mică, cu rafturile bibliotecii din casa părintească. Acolo am învățat că o casă fără cărți este o casă fără ferestre. Chiar și acum, ori de câte ori trec pragul cuiva, ochii mei caută instinctiv biblioteci, etajere sau măcar acele măsuțe de cafea unde volumele stau așezate în tihnă, parcă așteptându-mă să le deschid taina. Trăim într-o epocă în care mulți copii sunt învățați să creadă că povestea este o „minciună gogonată”, o iluzie fără folos. Eu cred contrariul. În viziunea mea, literatura nu este o evadare, ci o hrană esențială: dacă ți-e foame de sens, o carte te hrănește; dacă ți-e sete de frumos, ea te adapă. Scriu pentru a le reda copiilor — și oamenilor mari care au uitat să fie copii — dreptul de a găsi moneda de aur nu în țărână, ci între paginile care ne învață să mergem drept.” Camelia Oprita - scriitoare, autoare română de limbă română și italiană. Colaborează cu majoritatea revistelor literare din țară și străinătate, semnând și antologii literare pentru copii. -Flacăra lui Adrian Păunescu, Acolada, Alternanțe, Boema ( lumea copiilor) Constelaţii Diamantine, Spații Culturale, Litera Nordului, Neuma, Romania literara, Revista de Cultură și Atitudine Plumb (USR Bacău) Revista „Viața noastră” Bârlad, Revista Țara de Sus ș.a.m.d. Cărți publicate: Cuvântul deschide gândul omului, Bună dimineața, Camelia, Povestea stelelor