RITUALURI DE SFÂNTUL ANDREI
Bogată-n sacralitate
este sfânta sărbătoare,
ce din vremuri vechi străbate
şi cu mituri populare.
Despre ursit se zvoneşte
că-n vis dorit se arată
celui ce-l răstălmăcește,
că îi dezvăluie soartă.
Încep din Ajun, în zori,
tradiţii din popor străbun
sau erezii ce dau fiori,
de la Anul Nou la Crăciun.
Pornesc feciorii prin sate,
bătând la încuiate porți,
fetele nemăritate
să-i prefere ca miri sau soți.
În vase, lângă ferestre,
se pune grâu la germinat.
Într-o lună de va creşte,
vine un an îmbelşugat.
Din legendele păgâne,
prin timp renasc obiceiuri,
urmând a intra-n destine,
precum fantezia-n gânduri.
În Ajun şi-n miez de noapte
stau fete să se-oglindească,
ținând lumânări la spate,
pe ursit să îl zarească.
Sau în apa din fântână
privesc singure-n tăcere,
cu-o lumânare în mână,
ca la Sfânta Înviere”.
Dacă truc nu reușește
în datină strămoșească,
în oglindă când priveşte,
un alt obicei încearcă.
Înainte de culcare
mănâncă turtă sărată,
gândind că-n vis va apare
bărbatul ursit de soartă.
Busuioc sub pernă-şi pune,
păstrat de la Bobotează.
Apoi face rugăciune
să nu uite ce visează.
Adormind cu sete mare,
așteaptă ca-n vis să vină
însuşi „Făt-Frumos” călare,
cu-n pahar de apă-n mână.
Dar visu-i dezamăgire,
când pe ursit nu l-a văzut
venind cu-a dragostei știre
în destinul necunoscut.
Flăcăii chipeşi, curioși
de grâul pus în pahare,
vor afla cât sunt norocoși,
la An Nou, de-i crescut mare.
Crenguţă de măr se pune
la fereastră-n vas cu apă.
Înflorind la Sfânt-Vasile,
un an rodnic se așteaptă.
Vârcolacii și strigoii
în duhuri din cimitire,
simulează pe eroii,
luptând cu cei slabi de fire.
Băbuțele pun usturoi
la praguri și la ferestre,
să le păzească de strigoi,
de vrăji şi făpturi perverse.
Vrăjitoare merg la baltă
să ia mana de la vite
și forțând norocu-n soartă,
fac fete să se mărite.
Ori cu vrăji de răutate,
alungă soartă ursită
tinerei nemăritate,
la fântână părăsită.
Singură-n viață să fie,
să rămână fată mare,
rivală cu invidie
răsplătește vrăjitoare.
Se îndârjesc spiritele
în fiare ca sălbăticiuni,
să le mănânce vitele
acelor ce nu-s creștini buni.
Ar fi sortite anume
să facă pagubă mare
păcătoşilor din lume,
ce lucrează-n sărbătoare.
E noaptea când vorbesc fiare,
că limba li se dezleagă.
Iar lupi înfometați tare,
fac prăpăd o noapte-ntreagă.
Mister din datini revine
la românii ce le poartă,
vrând a ști de va fi bine
în An Nou și-n a lor soartă.
De-o fi bine să muncească,
norocul să se arate.
Iar de-o fi să-i ocolească,
merg cu lenea mai departe.
Dar cei ce au mintea trează
nu devin pradă visării,
că norocu-i onorează,
muncind de cum apar zorii.
În practici fără foloase
domină închipuirea
unor gânduri păcătoase,
ce fascinează trăirea.
* 30 noiembrie – Sfântul Andrei, cel dintâi apostol chemat de Hristos, ocrotitorul României
* La mulți ani binecuvântați creștinilor cu numele Andrei/ Andreea și derivate din acestea!
*Din vol.Tradiții creștine și ritualuri populare românești”
Editura Punct/ Paideia – București, 2008
* În imagine: Peștera Sfântului Andrei, jud. Constanța – locaș de pelerinaj
Maria Filipoiu/ UZPR
București – România