PUI DE GÂND
Că prea ne-am abonat cu toți la viață
Că prea uitarăm de unde-am venit
Și prea ne tânguim de zor ca-n piață
Și prea stricarăm tot ce-am moștenit.
De sus, de jos, din dreapta și din stânga
Ne scutură și ne dă viața ghiont
Și ne arată: „Iar ați călcat dunga!
De câte ori să vă pun ani în cont?
V-am arătat unde-are semn măsura
De ce mereu o treceți apăsat?
Nici nu simțiți când s-a ivit fisura
Și nici n-o să mai știți când am plecat.
Stricarăți cer și-ați murdărit pământul
Nimic nu vă mai place din ce-a fost
Și-atunci eu cum să nu mă duc cu gândul
Că n-ați mai vrea pe-aici să am eu rost?”
Mai glăsui încă o dată viața
Ne trase iar, de mânecă, mai dur
Dar oare câți am înțeles că „ața”
Nu mai e timp când s-o transformi în „șnur”.



SUPERB, CA DE FIECARE DATA! Magdalena, te rog să inserezi fiecărui material publicat: NUME AUTOR + TITLU, iar la IMAGINE REPREZENTATIVĂ să selectezi fotografia ta. Mulțumim, pentru consecvența cu care ne delectezi cu poeziile tale. Felicitări și inspirație cât cuprinde…
Vă mulțumesc mult, d-nule Stroia. Voi lua aminte de sfaturile d-voastră.