Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » IOAN MICLĂU-GEPIANU: MOVILA LUI BURCEL

IOAN MICLĂU-GEPIANU: MOVILA LUI BURCEL

Într-o zi de sărbătoare,
Într-o zi cu mândru soare
Care lumea-nveselea
Și cu aur o-nvelea,
Iată, mări, se ivea,
Ca alt soare strălucea
Domnul Ștefan cel vestit,
Domnul cel nebiruit!
El pe cal încăleca
Și cu mulți voinici pleca
De la scara curței lui
La biserică-n Vaslui.*
Clopotele răsuna,
Steagurile-i se-nchina,
Armăsarii spumega,
Frâiele și le mușca,
Iar poporul tot striga:
”Să trăiești măria-ta !”
Când aproape de intrare,
Ce se-aude-n depărtare?
Glas de om chiuind tare :
”Hai, ho, ța, ho, Bourean,
Trage brazdă pe tapșan”,
Ștefan-vodă se oprea
Și din gură-așa grăia :
”Auzita-ți, auzit
Glas de român necăjit?
Într-o clipă să-l găsiți
Și cu el aici să fiți”.
Cinci panțiri se alegea,
Pe Vaslui în sus mergea
Pân-zărea într-o movilă
Un român arând în silă
Și movila brazduind
Și din gură chiuind :
”Hai, ho, ța,ho, Bourean
Trage brazdă pe tapșan !”
Cei panțiri descăleca,
Pe român îl fereca,
La Vaslui îl aducea
Și la Domnul mi-l ducea:
”Măi române, să n-ai teamă,
Spune nouă cum te cheamă ?”
”Teamă n-am că sunt român !
Teamă n-am, că-mi ești stăpân!
Tu ești Ștefan domn cel mare
Care-n lume seanăn n-are,
Și eu sunt Șoiman Burcel,
Puișor de voinicel !”
”Să trăiești dacă n-ai teamă !
Dă-ne nouă bună seamă
Cum de te-ai păcătuit
Să te-apuci de plugărit,
Tocma-n zi de sărbătoare,
Tocma-n timp de închinare ?”
”Doamne, pun mâna pe piept
Și mă giur să-ți spun cu drept.
Pân-a nu-agiunge plugar
Aveam falnic armăsar
Și o ghioagă nestrugită
Cu piroane țintuită,
Care când o învârteam
Proașcă prin dușmani făceam,
Câte opt pe loc turteam !
Alelei ! pe când eram
Om întreg de mă luptam,
Mulți păgâni am mai stricat !
Multe capete-am fărmat
De tătari și de lifteni
Și de falnici ungureni !
Iar în foc la Războieni
Mi-a căzut ghioaga din mână
De o sabie păgână :
Dar n-a căzut numai ea,
A căzut și mâna mea
Cu păgânu-alăturea !
De-atunci n-am ce să mă fac
C-am agiuns un om sărac,
Nici n-am casă, nici n-am plug
Nici giuncani ca să-i îngiug !
Toată vara m-am rugat
De bogații cei din sat
Să-mi dea plugul ca să ar…
Mi-a fost ruga în zadar.
Atunci, doamne, mă-ntorsei,
La tătari că mă dusei,
Un plug mare că prinsei
Și c-un bou îl îngiugai
Și de lucru m-apucai,
Că săracul n-are soare,
Nici zile de sărbătoare
Ci tot zile lucrătoare !”
Domnul Ștefan l-asculta
Și din gură cuvânta:
”Măi Burcele, fătul meu !
Iată ce hotăresc eu :
Ia-ți un plug cu șease boi
Și mergi bogat de la noi.
Ia-ți movila răzășie
Ca s-o ai de plugărie,
Dar în vârfu-i să te-așezi,
Ca străjer să priveghezi,
Și tătarii de-i vedea
C-au intrat în țara mea,
Tu să strigi cât ce-i putea :
”Săi, Ștefane, la hotare
C-a intrat sabie-n țară !”
Atunci eu te-oi auzi,
Ca un zmeu m-oi răpezi
Și nici urmă-a rămânea
De tătari în țara mea !”
*Sub Ștefan-vodă cel Mare, scaunul domniei a fost câtva timp
în orașul Vaslui, poziția acestui oraș fiind mai îndemânatică pentru apărarea
țărei”.
Bibliografie: Cartea ” Poezii Populare ale Românilor ”-
Adunate și întocmite de VASILE ALECSANDRI,
Ed. Socec, București, 1963.
Facebooktwitterby feather