Cristian Petru Bălan
ODĂ ORCHESTRELOR SIMFONICE
Sunt multe temple cu-armonii divine,
Cu sunete etern strălucitoare
Unde simfonice orchestre cristaline
Ne nalță-n sfere largi, dimensionare.
Din vechi adâncuri clasice venite
Pân’ la abis de stiluri noi moderne,
Toate ne-mbracă-n clipe fericite
Cu mari creații ce rămân eterne.
Viori ce plâng și râd prea tumultoase,
Cu harfe ce vibrează-n șir de coarde.
Alămuri care sună-n cor voioase,
Și-un pian cu multe clape cumularde –
Toate-mpreună, bine dirijate,
Dau viață compozițiilor astrale
Care de genii mari au fost create –
Și astfel fel Mozart, Beethoven ne-apar în cale
Alături de Enescu, Verdi sau Rossini
Și mulți alți mari vestiți compozitori.
Des auzindu-i, pier din inimi spinii,
Căci ei ne fac mai buni adeseori.
O, voi copleșitoare, mari orchestre,
Când v-ascultăm, simțirea ni-e măiastră
Sunteți spre cer deschise mari ferestre !
Nimic nu se compară cu magia voastră…
Glen Ellyn, USA – 13 martie 2025


