A spus-o un român, un copil al neamului sau! Şi a spus-o atât de bine, încât nu mai ai ce să adaugi. Curios mi se pare doar faptul, că, tocmai în teritoriul în care au trăit acei antecesori atât de civilizaţi, cu – se afirma – primul scris din istoria lumii, tocmai în acest teritoriu din care ar fi provenit multe popoare europene (de ex., goţii/germanii, slavii, strămoşii italienilor care ar fi învăţat limba latină de la limba care se vorbea prin Balcani în acele timpuri, etc, etc). Deci, mă miră ca tocmai în acest teritoriu în care – tot mai des aflăm asta în ultima vreme – a fost realizată prima civilizaţie şi cultură de elită, tocmai în acest teritoriu a rămas, în esenţă, doar exact ceea ce Cămil Petrescu a ironizat cu o virulenţă de excepţie. Dacă cineva (sau mai mulţi) dintre cei care citesc acest comentariu, simte/simt nevoia să mă înjure sau/şi să mă blesteme, au dreptul s-o facă, dacă respectă o condiţie, asta pentru a rămâne în limitele fair-play-ului. Anume, să pretindă ministerului Culturii din România, să elimine numele şi opera scrisă a lui C. P. din tezaurul cultural al ţării, iar dacă a fost membru al Academiei Române, să-i retragă acest titlu. Ar fi extrem de nedrept să se reverse întreaga furie (de altfel absolut nejustificată), doar asupra mea!
Un adevăr veşnic valabil, din păcate… Nu încetez să mă minunez în fata capacitaţii premonitorii a marilor noştri scriitori! Camil Petrescu (n. 22 aprilie 1894 — d. 14 mai 1957) a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist şi Poet de un talent incontestabil!
ZEFLEMEAUA
Motto:
„Românii e deştepţi!”
Când va veni sfârşitul lumii
Românii nu vor fi atenţi
Isus a spus: „Talita kumi“
Dar nu pentru inconştienţi.
Iar Ziua Domnului, ca hoţul
În miez de noapte va sosi
Femeia va dormi, iar soţul
Reviste porno va citi.
N-avem conştiinţa tragediei
Şi totul luăm „à la légere”
Noi, campionii băşcăliei
Am compromis orice mister.
Avem o scuză de faţadă:
„Lasă, că merge şi aşa!“
Trădăm la primul colţ de stradă
Şi-apoi încălecăm pe-o şa.
Senzaţia e de plutire
De infinit paraşutism
Noi am făcut mişto subţire
Şi de marxism, şi de fascism.
Ce Decebal şi Burebista?
Ce patriotul cărturar?
Trăiască Miţa Biciclistă
Şi berea rece la pahar!
Mitică veşnic să trăiască
Şi noi pe lângă el, noroc!
Filozofia chelnărească
E tot pe loc, pe loc, pe loc!
Întreaga drojdie se scurse
Din mahalale de Fanar
Şi-n loc să fim un roib de curse
Noi am ajuns din cal – măgar.
Pe primul loc e-njurătura
Ea pentru toate e un leac
Simţi cum îţi umple toată gura
O moştenim din veac în veac.
Noi „facem” şi „băgăm” de-a valma
Noi suduim neîncetat
Iar la acest popor, sudalma
E o religie de stat.
La treburile serioase
Noi nu ne concentrăm destul
Avem o somnolenţă-n oase
Şi-o zeflemea de prost fudul.
Ceac-pac! Dar la reluări de faze
Parcă ne mai trezim puţin
N-avem profil de kamikaze
Tiparul nostru-i byzantin.
Apocalipsa furtunoasă
Îi sperie pe pământeni…
Pe noi nu ne-o găsi acasă –
Vom fi la meci, sau la pomeni.
Aceasta, poate, ne e soarta
S-o tragem şi pe asta-n piepţi
N-aveţi decât să-nchideţi poarta
Dacă tot face ea pe moartă…
Hai, că românii e deştepţi!
ION CATRINA
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..