Amintirea artistei interprete de muzică ușoară Pompilia Stoian: ce carte de poeme tandre…! „Prieten drag”, ce cântec duios…!

Destin, har, odisee, străduință, răbdare, așteptare, chemare, alergare și odihnă, suferință și extaz, lacrimă și surâs, iubire și dor, bucurie și mâhnire, speranță și dezolare…, ce viață…!

Cum ai putea să-i dăltuiești Pompiliei Stoian într-o biografie sentimentală un chip din cuvinte, altfel și mai bine, poet de ai fi, eseist, dramaturg, romancier, nuvelist, gazetar să fii…, decât din mirări împăturite în fiecare literă:

visele: ce călătorii; călătoriile: ce vieți!; viața: ce ocupație căreia-i acorzi mai mult timp tatonând-o decât pătrunzând-o!; viața: ce cer!; cerul: ce acoperiș!; viața: ce sfoară!; moartea: ce capăt!;  viața: ce țărmuri!; muzica: ce mare!; marea: ce stele!; stelele: ce flori!; florile: ce stele!; moartea: ce întârziere până când termini de murit!; viața: ce rânduială de a nu fi înainte de a termina să nu fi fost; iubirea: ce râu!; copiii: ce izvor!…

„Prieten drag”: ce Pompilia Stoian!; Pompilia Stoian; ce prieten drag!… „Prieten drag”, duios, tandru, vibrant, gingaș cântec…! Spațial cât un univers, statornic și longeviv cât o eternitate. În cântecul acesta încap toate mirările de mai sus pe care le cuprinde cu răspunsul acesta: melancolie și durere, dragoște și dor, rană și alinare, depărtare și chemare, plecare și nevenire, întoarcere și negăsire…, prietenul drag fiind o prezență neclintită în viața sufletească toată și totuși numai ecoul depărtării ajunge la el atât de sentimental…!

Pentru fiecre dintre noi, când oare va fi plecat, când oare va fi ajuns, când se va fi întors oare aceste ecou, dacă de atunci și până acum n-a încetat niciodată să răsune în noi, căci în lăuntrul fiecăruia ca-ntr-o fântână adâncă o melodie grațioasă îl cheamă și trimite ca pe o taină, ca pe o iubire secretă, ca pe un strigăt al amintirilor…, încet ca un zumzet de suspin ecoul strigâtului prietenului drag continuă să străbată timpul, durerea, dragostea și neliniștea dorului.

Frumos cântec…, unul al fiecăruia pentru fiecare, unul de la inimă pentru inimă, de la dragoste pentru dragoste, de la duioșie pentru duioșie. Minunat de sensibila artistă interpretă de muzică ușoară noi vedem și auzim că doar îl interpretează, noi rezonăm cu mesajul tulburător al poeziei cântecului, pe noi ne leagănă ca fluturii pe floare, o adiere de liniște, de căldură sufletească, o netezire lină a ritmurilor lăuntrice acoperite de tandrețea cântecului „Prieten drag”…, noi nu pătrundem în conștiința artistei, nu dezvelim simțirile artistei, noi doar aducem cântecul în noi, iar el ne dezvelește un torent de amintiri ale noastre.

Minunat cântec, feerică voce unduitoare de la prieten drag la prieten drag. Îmi este prietenă dragă artista, iar de aceea, cu atât mai mult simt coborând în sufletul meu pălpâirile reflecțiilor unui rubin pe care le retrimit din toată ființa mea prietenei dragi Pompilia.

Cu ani în urmă ne-am întâlnit la București, a fost atunci pentru mine transfigurarea în act a tot ce exprimă cântecul „Prieten drag”. Ne-am întâlnit la București, apoi ne-am despărțit fiecare înspre orizontul de soartă al fiecăruia, iar eu, cel puțin, trăiesc acum cu idealul de a ne reîntâlni oriune și oricând – cu înțelesul deducției că oricând înseamnă înainte de ieșirea mea din timp…!

În fiecare secundă, în fiecare zi mi-e dor de Pompilia Stoian, cântecul ei îmi răsună în auzirea interioară, ca o simfonie pentru un compozitor genial, cu auzul absent în exterioritatea sa.

„Prieten drag”, ce arc de timp, ce fiori de amintiri, ce duioșii de sentimente pietruiesc cu pietre rare drumul gândurilor mele la viața mea cu sentimentele și tainele ei! Ce plăcere și ce tandrețe să îl ascult, ce ecou al unei amintiri și al unui dor răzbate la mine dinspre sublima artistă interpretă de muzică ușoară Pompilia Stoian…! (Aurel V. ZGHERAN)

(Aurel V. ZGHERAN)

by

Referinţă Bibliografică

Pompilia Stoian. Muzica, ce stele…, viața, ce cer…!/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 10 iunie 2026