Mă tem de holograma sufletului meu
Înainte de a învăța să citesc, înțelegeam cuvintele. Pescuiam în gârla satului, pândit
De paznicii bunurilor locale, prinzând mii de pești și primind zeci de amenzi pe numele
Bietului tata (Marin Ifrim Senior). Colhozul făcea valuri până și în mici ochiuri de apă.
Mai târziu, pescuitul a devenit un pretext. Aruncam undița în valuri și citeam până
Când visam litere prinse de pești și invers. Am pescuit litere mult mai inocente decât
Peștii biblici, sacrificați întru voia și nevoia unei credințe necesare. Pe malul verde al gârlei
Se înălța un cimitir de râme, miros de lună expirată, țipete de pescăruși rătăciți în
Plină câmpie, femei cu pântecele pline de grâu și porumb. Ploi peste ochiul de apă.
Lângă maluri, nesfârșite culturi: tutun, cânepă, legume, struguri, pepeni, rapiță, lavandă
Etc. Ca-n corabia lui Noe, satul meu era plin de sens. Nu există trecut decât pe felii de
Prezent. Încă pescuiesc litere. Acestea au crescut. Acum au aripi. Sunt la fel de inocente.
Vin la mine precum fluturii în jurul luminii. Îmi cară memoria de polen uscat spre
Alte nevoi de copil care înțelege cuvintele înainte de a citi măcar o literă. Acesta este
Miracolul: ”La început a fost Cuvântul” nescris. Apoi au venit fierarii virgulelor,
Semioticienii, criticii, profesorii, scriitorii de vagoane, analfabeții academiilor județene
Etc. De câte ori văd o coală albă găsesc pricină Cuvântului care a fost la Început. Și
Amuțesc. Suntem o lume plină de poeți înveliți în coli albe, sterpe inclusiv electronic.
Poezia nu mai are sânge. Nici plămâni. Nici mers peste ape. E o chestie alimentară
Servită la o cafea, cu sentimente bituminate în loc de zahăr din trestie gânditoare. Sunt
Optimist. Cobor aici, la prima stație, în secolul XXI, cât mai aproape de cimitirul
Din care să privesc noua Facere a Lumii. Una care n-o să-mi ducă lipsa, că doar n-am
Fost nici Hitler și nici Stalin, ci un biet om căruia literele i-au dat un nume într-un șir
De alte nume transformate cu timpul în cifre. De un singur lucru mă tem. De holograma
Sufletului meu, căreia nici eu nu i-am văzut vreodată compoziția mendeleeviană abstractă!
Marin Ifrim, 7 iulie 2017
![]() |
Referinţă Bibliografică |

In memoriam dr. Valeriu Bistriceanu …poem de Marin Ifrim
O istorie sentimentală a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (LVIII)
O istorie sentimentală a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău (LVI)
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..