Cu mâinile rezemate de pervazul unui vis ucis
stau şi privesc pe fereastra acestei toamne
cum se deschid din nou rănile timpului,
cum se deschid din nou rănile timpului
şi sângerează
frunze îngălbenite,
must înroşit,
melancolie,
lumină crepusculară,
amintiri de vară,
poezie…
Cu mâinile rezemate de pervazul unui vis ucis
stau şi privesc pe fereastra acestei toamne
cum se deschid iarăşi rănile cerului,
cum se deschid iarăşi rănile cerului
şi lăcrimează
ploaie rece, negură, întristare,
păsări călătoare,
melancolie,
rugăciuni de sfinţi,
raze de soare cu dinţi,
poezie…
Pe fereastra acestei toamne
tac şi privesc
cum se deschid din nou rănile timpului
şi sângerează,
cum se deschid iarăşi rănile cerului
şi lăcrimează,
precum Hristos când a murit Lazăr un pic…
şi nu pot să fac nimic.
Numai că din sânge de timp
şi din lacrimi de cer,
după fiecare dezgheţ de omăt şi cuvinte,
iarăşi şi iarăşi, tandru, cuminte,
înmuguresc,
înfloresc
şi rodesc
crucile mormintelor,
iar eu simt cum îmi cresc
aripi de primăvară
când ascult cu inima
ecoul cuvintelor:
“Lazăre! Vino afară!”
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..