Dumnezeu nu a inventat sângele decât o singură dată
Muritorii de rând nu suntem noi, furnicile de zi cu zi. Muritorii de rând
Sunt: foști, actuali și viitori președinți, oamenii politici, cei din instituțiile
De forță coercitivă, trântorii acoperiți în stupul de albine etc. Muritorii de
Rând ne tot îngroapă pe noi, zeii anonimi ai unei vieți etern de simple.
Muritorii de rând au lumea la picioare și cerul sub tălpi. Binele nostru e în
Răul lor calificat. După mii de ani de existență umană, firele de nisip care
Suntem, tot pe plantații de bumbac lucrăm. Muritorii de rând sunt faraonii
Prezentului. Ei se înmulțesc precum râmele, prin sciziparitate. La capetele
Râmei suntem noi, zeii pământului mâncat de capetele râmei de Stat. Mai
Sus de râme, mai jos de noi, trăiesc cârtițele secrete. Mâncătoare de râme.
Eterne și ele, mereu pe cale de avansare sub metrouri ideologice demențiale.
Unii zic că numai la noi există așa ceva. Pun mâna pe Biblie. Am văzut
În tot universul aceeași pictură: albul e bun, negrul înghite celelalte culori.
Muritorii de rând ne pictează viața, ca și cum ne-ar sfinți întru gloria lor,
Într-o biserică în care nu au ce căuta, pentru că ar strănuta cu voie de la
Cei din susul lor, prin crăpături de cer, prin fel de fel de tertipuri meteo.
Dumnezeu nu conduce lumea, doar o ocrotește din când în când, ca și cum
Ar avea grijă de niște copii de grădiniță călare pe arme (inclusiv nucleare).
Dumnezeu nu a inventat sângele decât o singură dată, când a dat viață din
Belșug. Acum, muritorii de rând risipesc sângele cu nonșalanța bețivilor
De cartier. Dumnezeu nu știe că nu mai există zei, împărați, regi, faraoni
Decât pe inventarul unor popoare pline de superstiții. Dacă știe, e înțelept.
Nemuritorii, de regulă, mor înaintea muritorilor. E așa de simplu încât nu
Există loc de întors limba în gură. Dacă ai un aproape bun, e firesc să-l
Iubești. Nemuritorii, de regulă, nu se învecinează decât cu alți nemuritori.
Și ce scurtă le e viața, și ce urât pute cartierul lor de lux. Salve, trâmbițe
Și steaguri pentru nemuritori. N-o să înțelegem niciodată de ce ei sunt mult
Mai proști decât noi, și, totuși, li se cuvine totul. Tatăl Nostru știe de ce!
Marin Ifrim, 6.10.2017

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..