Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » FLORIN T. ROMAN – Ecoul cuvintelor ce învie

FLORIN T. ROMAN – Ecoul cuvintelor ce învie

Cu mâinile rezemate de pervazul unui vis ucis

stau şi privesc pe fereastra acestei toamne

cum se deschid din nou rănile timpului,

cum se deschid din nou rănile timpului

şi sângerează

frunze îngălbenite,

must înroşit,

melancolie,

lumină crepusculară,

amintiri de vară,

poezie…

 

Cu mâinile rezemate de pervazul unui vis ucis

stau şi privesc pe fereastra acestei toamne

cum se deschid iarăşi rănile cerului,

cum se deschid iarăşi rănile cerului

şi lăcrimează

ploaie rece, negură, întristare,

păsări călătoare,

melancolie,

rugăciuni de sfinţi,

raze de soare cu dinţi,

poezie…

 

Pe fereastra acestei toamne

tac şi privesc

cum se deschid din nou rănile timpului

şi sângerează,

cum se deschid iarăşi rănile cerului

şi lăcrimează,

precum Hristos când a murit Lazăr un pic…

şi nu pot să fac nimic.

 

Numai că din sânge de timp

şi din lacrimi de cer,

după fiecare dezgheţ de omăt şi cuvinte,

iarăşi şi iarăşi, tandru, cuminte,

înmuguresc,

înfloresc

şi rodesc

crucile mormintelor,

iar eu simt cum îmi cresc

aripi de primăvară

când ascult cu inima

ecoul cuvintelor:

“Lazăre! Vino afară!”

Facebooktwitterby feather