FLAUTUL CERESC

Vara, când căldura zilei s-aprinde ușor

Și-ntreaga suflare picotește, obosită,

În orizontul de mătase pârguită,

Parcă, dorul ne mai turbură al clipei fior…

Lumina intră, în fire, surâzătoare,

Învolburată-n aur, subțire, șlefuită,

Cu degete fine și în aer palpită

Sublime priveliști cu dulci sclipiri selenare…

Eu privesc tăcută, pătrunsă de iubire,

Ascult o clipă veche, rătăcită în visări

Și risipindu-mi gândul tot în suple scăpărări

Pătrund încet, încet, în dulcea amintire.

Și-n timp ce nostalgia-n clipă se așază

Sunete suave din suflet se ridică

Punctate de tic-tacul ceasului ce indică

Singurul zgomot ce, ritmic, pacea o retează.

………………………………………………………

Seara, pe furiș, întinde perdeaua-albastră,

Din voalurile ce-aduc puțină răcoare,

Luna proptită-n spițe de argint apare,

Deși, uneori, aburii-s întinși la fereastră…

Și, ..în vara cu razele  lunare, târziu,

Plutește, parcă, o așteptare taciturnă,

Nici gând, nu mai poate fi, de-odihnă nocturnă,

În bezna scurtată de un clinchet argintiu….

……………………………………………………..

Toate amintirile, acum, se cuibăresc,

Ușor, în noi, -așa-, ca în gând să ne apară,

Visele se împletesc în fiecare vară

Sub ecoul divin al flautului ceresc…

——————-

Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

26 iulie, 2018

by

Referinţă Bibliografică

Lia RUSE: Flautul ceresc/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 26 iulie 2018