După ce ai trecut de cele patruzeci de cicluri ale anotimpurilor, cu fiecare secundă, minut, oră, zi, lună și an simți cum te apăsa greutatea pământului, vezi cum mai răsar, pe ici pe colo, prin părțile esențiale, ghioceii, realizezi conturul tristeților, ce capătă nuanță pe chip, iar în momente de liniște, despicând firu’n patru, te întorci în timp, derulând, în alb și negru, filmul.Il vizionezi cu nostalgie, iar gândul zboară la copilărie, la adolescență, la maturitate, la prezent, retrăiești cu vădită emoție nostalgia primului scâncet, a primei mângâieri, a primului sărut, nostalgia primei iubiri, a primei dezamăgiri, a primei trădări, a primei despărțiri, nostalgia primului contact sexual, a primei nopți de dragoste, a primului abuz, nostalgia primei prietenii. Pelicula se derulează rapid, în ritmuri de blues, de jazz, de rock și pop, doar subconștientul mai zăbovește, tăcut, pe anumite secvențe. Mai apoi, bagi samă, că în limbajul curent apar cuvinte „noi”, precum :”cândva”,” în tinerețe”, „pe vremea mea”,cuvinte încărcate cu un dram de regret, iar în momentele cele mai sumbre, scăldate în licori bahice, punctăm regretele momentelor neîmplinite; a întâlnirilor ratate, a prieteniilor pierdute, a neputinței de-a trece peste orgolii.
Totul se derulează în alb și negru.
E important să știi să menții flacăra vie a sufletului, să știi să iubești, să ierți, să uiți, să știi să dăruiești o fărâmă din sufletul tău persoanelor dragi, să știi să prețuiești ceea ce primești, iar ca esență a existenței:
să-ți păstrezi sufletul tânăr.
Identitatea mea este cea care transcede dincolo de spațiu şi timp, pentru că în mine, copilul de odinioară este mereu prezent:
un suflet de copil în zbor de fluturi,
născut din unduirea apei,
cu suflet plămădit din praf stelar,
şi-n zborul meu spre identitate
am dat vieţii, tribut, un spirit de icar,
în jocul meu cu viaţa, cu moartea,
am învăţat s-adun şi flori, şi spini,
din visul meu spre libertate,
păstrez în mine o comoară,
un suflet de copil.
P.S.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..