SUNT ȚĂRM DESPRINS DIN MINE…
(poem-îngemănat, după volumul de versuri, semnat de Emil Mircea Neșiu,
Desprinderea de țărm)
Motto:
„Din privirea-ți verzuie
zilele au descoperit
că locul tău e aici,
lângă noaptea
ce se destinde-n toată
întunecimea ei”.
(Emil Mircea Neșiu, Minte ascuțită)
Te-am scris cu lacrimi de rouă
pe o stâncă plină de albastru
să-mi fii ABSENȚA uitării nedestrămate.
Am pus nisip pe-un dor de vânt
iar îngerii mi-au răspuns pe-o floare de crin alb
„Iată, ARTA adevărată – atârn-o în sufletul veșniciei
și udă-i rădăcinile vitregite de soare
pune CANTITĂȚI EGALE de suflare de curcubeu,
cheamă CÂNTECUL de greier la răsfăț
și-mpreunează albastrul din ochii unui copil
CĂLĂTOR crescut prin lume…
DACĂ… la prima tăcere de vis
vor răsări maci și crini
spală cu roua unui zâmbet biletul.
DOAR IUBIND te poți mântui
iar ecoul mi-a ținut de umbră
pentru ca răstignirea tăcerilor
să mă acopere cu izvor de lumină
dreptate și cuvânt…
Cheamă valul și fă-i din DESPRINDEREA DE ȚĂRM
o cunună DE DRAGOSTE… să-i fie
unui DECRET nemăsurat decât de mir
așa am dat mâna cu vântul
un CHP PUNCTAT trecut în uitare și temniță…
S-a trezit DIMINEAȚA de rouă
și-a numărat pașii trecerii prin clepsidră…
II.
Motto:
„Stă răbdarea la semafor,
privește prin întuneric
se vede o umbră de ceață
care îl ia de braț
pe un respectabil domn cu baston alb”
(Emil Mircea Neșiu, Fapte de viață)
Azi, voi rezolva ECUAȚIA TIMPULUI trecut
fac apel tuturor celor cheamă muzele
spre seara amintirilor
să-și aleagă trei necunoscute
– una de DUPĂ PLOAIE
– alta dintr-o FLOARE RARĂ
și cea din urmă să fie născută
într-o PAUZĂ ÎNTRE ACTE din același anotimp…
Nu voi accepta ERORI de calcul
ci voi folosi aceleași FRĂMÂNTĂRI
supuse unui zâmbet lacom
legat cu umbra unui sărut…
Am niște IDEI TIPĂRITE încă de la naștere
despre izvoarele de lumină
răsărite ÎN SÂNGELE FIECĂRUIA
și, drept urmare, nu accept scuzele îmbrățișărilor
de vânt
nici măcar LUNA GALBENĂ să nu mi se împotrivească
voi deschide un JURNAL al clipelor
care-mi vor chema din LUMEA MAGICĂ
Ursitoarele lunii noiembrie…
Ele-mi știu rostul și leacul tămăduitor
voi lega stelele în cruce de drum
și le voi dedica un MONOLOG al tăcerii din mine
ÎNTÂI NOIEMBRIE naște un ALT POEM
și o altă ecuație misterioasă
un dans al ierbii îmi trimite răspuns
Erato, scrie ECUAȚIA TIMPULUI pe-o filă
fără să știe că TOCIREA GÂNDULUI secătuit
înseamnă
DESPRINDEREA DE ȚĂRM… zbor spre alte lacrimi…
III.
Motto:
„Tăcerea sângerează,
poartă o mască desprinsă
dintr-un amurg
cu cretă desenat”.
(Emil Mircea Neșiu, A fost odată)
M-a căutat VÂNTUL DIN NORD
să-mi dăruiască clipe de zâmbet scris cu rouă
le-am așezat așezat după ICOANĂ
să-mi fie primăvară albastră
și clepsidră pe-un val de cuvinte…
Las DIRIJORUL de suflete să-și încheie sezonul
și-apoi am să pun sechestru pe clipele de rouă
dintr-un alt anotimp pribeag.
Ba, MAI MULT, am să chem la o cafea
trei stele și zborul unui fluture
privit prin OCHI ALBĂSTRIȚI
pentru a nu tulbura liniștea concertului de lumină
apoi voi semăna rod de toamnă
în pământ de vis
dar nu uitați esențialul
SUFLETUL E NEMURIRE – îmi strigă cucii…
Te voi privi SINCERITATE dintr-un alt veac îngemănat
și-ți voi dărui LIBERTATE
vor trece muzele
cu TRENA SUFERINȚEI atârnată de albastru
iar DRESORUL DE FANTOME
va culege vânt de pe un GRAFFITY.
RĂBDAREA va înflori între macii
aflați în TRAFIC…
Același DESEN îmi aduce aminte de un PORTRET cu
MAREA DE SPICE
scris cu adiere de rouă pe ultima BRÂNCUȘIANĂ
rămasă în viață,
Nu e doar o ÎNTÂMPLARE
a fost IERTAREA care-și căuta RĂSPLATA
într-un POEM ALAMBICAT…
Știți unde a găsit-o? În DESPRINDEREA DE ȚĂRM
în grădina lui MOȘ VREME
… o uitase acolo poetul zidirii
în rest NOCTURNĂ, sens INTERZIS
ÎMBRĂȚĂȘĂRI și INTARSII DE CURCUBEU…
Răsărise lumina zorilor unei alte dimineți de cristal
în același SPAȚIU poetul zidea cuvântul cu alb
iar pământul înghițea arginți
eram la un CURS de litere
preda Emil Mircea Neșiu!
Chiuzbaia, 12 iunie 2022
(N.A. – ce apare cu majuscule sunt titlurile poemelor din volumul DESPRINDEREA DE ȚĂRM, autor Emil Mircea Neșiu)

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..